33,332 matches
-
un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina îmbracă, repetabil, aceleași tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv memoria. Pe sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Adevărul este undeva în spatele meu, la 500 de metri, coboară sau urcă pe roți, Dorna 64 km, Bistrița 52. În gara Iași, pe fereastra sălii de așteptare, ziarul "Evenimentul zilei", prima pagină, fotografie color: el și nenea Matei într-un tablou fără ramă: "Evadații de la Socola sunt liberi printre noi." În colțul din stânga, sus, ca o viză de liberă trecere, portretul binevoitor al doctorului Chelemen; dedesubt, la talpa gazetei, într-un chenar negru, fapt divers: paznicul, întins pe un cearșaf alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți l-a recunoscut cu ochii închiși. Valea Bârgăului, unde cu 7 zile în urmă, un furnicar negru mișuna în ritmul bătăilor de clopot, era precum un tablou după Bacovia: soarele gelatinos se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim a strecurat câteva umbre peste decor.) De la direcție ordinul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
state sînt foarte limitate, precum acelea ale clericilor, trebuie să-și protejeze supușii, dacă nu prin religie, măcar prin politică. Este sigur însă că nici o țară n-are mai mulți cerșetori decît una condusă de preoți; acolo putem vedea un tablou impresionant al tuturor mizeriilor umane, dar nu al celor săraci, pe care-i atrag acolo liberalismul și pomana suveranilor, ca pe insectele care se lipesc de cei bogați și se tîrăsc în urma opulenței, ci al sărmanilor famelici, pe care mila
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principilor care intră în război; a duce un război este un act atît de grav și de o așa mare importanță, încît este uimitoare ușurința cu care atîția regi au luat această hotărîre. Sînt convins că, dacă monarhii ar vedea tabloul adevărat și exact al mizeriilor pe care le aduce asupra oamenilor o singură declarație de război, n-ar fi insensibili. Imaginația lor nu este destul de vie pentru a le putea reprezenta, pe viu, suferințele pe care ei nu le-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unui procent de creștere anual mediu de 0,48%); cele 25 de națiuni formând de acum înainte Uniunea au progresat de la 351 milioane de persoane la 454 milioane (+ 0,50% pe an, înmulțire cu 1,29). Se vede, în același tablou, că integrarea unor noi membri corespunde unei creșteri a populației Uniunii de ordinul a 20% sau aproape, la începutul ca și la sfârșitul perioadei. Populația franceză, în fine (ritm anual de creștere nu de neglijat de 0,68%), și-a
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
puțin o dată șomajul. Să mai reținem, de asemenea, din acest studiu că declasarea salarială este, pentru mulți tineri, o alternativă la șomaj, faptul de a lucra având mai mare importanță decât natura și interesul pentru locul ocupat. Pentru a pondera tabloul acesta destul de sumbru, durata șomajului este în cvasi-totalitatea țărilor mai slabă pentru tineri decât pentru persoanele de vârstă intermediară. Tinerii tranzitează de la un serviciu la altul, chiar dacă nu rămân acolo decât câteva luni, perioadele de șomaj fiind scurte, dar frecvente
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
care-mi reprezentam vizibilul. Poezia, pentru că scriind-o de pe la paisprezece ani, m-au preocupat, Înainte de toate, imageria ei, invenția plastică, spectacolul metaforei. L-am iubit enorm și-l iubesc și astăzi pe Macedonski pentru acuitatea descriptivă, pentru coloritul meridional al tablourilor sale, Îl ador pe Arghezi pentru forța cu care-ți azvîrle În față văpăi ascunse, prin care Întreține gherila fără șir a concretului, pe Trakl pentru priveliștile parcă preistorice, pe Apollinaire pentru epica și cromatica lui cu brîndușele de culoarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
centru viața pământească a lui Isus, întruchipează în gradul cel mai înalt și pur iubirea; Faptele apostolilor și Epistolele sunt străbătute ca de un fir roșu de credința plină de fervoare a primelor comunități creștine; Apocalipsa lui Ioan adaugă acestui tablou mistic-sapiențial speranța, virtute iudaică universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic, inclusiv iubirea și credința. Nu întâmplător, Noul Testament se încheie cu o apocalipsă a lui Isus Cristos. (1997 reluat) 6. Mitul îngerilor căzuți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profesore - l-a salutat căpitanul Vătrai, rămânând În ușă. ― Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe buze... Profesorul a priceput nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care am Învățat tot ce știu În chirurgie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți cu forța - a completat securistul, cu zâmbet impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe birou și a făcut un pas către profesor. ― Voi pleca, dar am să revin când terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
al casei. Aici rămăseseră multe lucruri vechi, aranjate într-o relativă ordine. Dintr-un cufăr Iorgu mai culese un album cu fotografii și un vechi registru al fostei sale firme de pompe funebre. Camerele de la etaj, cu pereții lipsiți de tablouri și cu dușumelele fără covoare lăsau la prima vedere impresia consolatoare că în casă se începuse curățenia de primăvară și nimic mai mult. Iorgule, aici ai uitat ceva de care s-ar putea să ai nevoie! îi atrase atenția Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
santinelei să-i dea fetei o mână de ajutor. Coborâră apoi niște trepte și se opriră în fața unei uși, pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți. Bufetul partidului arăta ca un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod niște cărți vechi de școală și să le aranjeze în biblioteca din camera mea, îl lămuri Felicia cu un glas degajat și vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile de la graniță au rămas ca 'nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a 560-a aniversare (coautor Dragoș Olaru), Editura George Tofan, Suceava, 2010 Destine bucovinene, Editura Alfa, Iași, 2010 Carte premiată cu Medalia Crucea de Argint a Societății Culturale "Ștefan cel Mare" Suceava. Amprente pe timp, Editura George Tofan, Suceava, 2011 Tablouri memorabile, Editura George Tofan, Suceava, 2012 Premiul pentru proză scurtă pe anul 2012 al Societății Scriitorilor Bucovineni. Nuvele, Editura Alfa, Iași, 2014 Premiul pentru proză scurtă pe anul 2014 al Societății Scriitorilor Bucovineni; Premiul pentru proză scurtă al Fundației Culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar atunci când le întâlneam erau în orizonturi diferite ale ființării. Pur și simplu nu mai puteam vibra simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso. Privit din exterior, prin ochii unui simplu admirator, Guernica este tabloul cel mai impresionant al secolului. Ca ansamblu, estetic, te copleșește. Dar eu, atunci când privesc Guernica, sunt cutremurată uneori și de detalii. Găsesc acolo fragmente de oameni, de lucruri, de animale... Picasso a reușit să armonizeze toate aceste spaime și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a cam pierdut busola. Nu mai știu unde este nordul. Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E obositor și deprimant să fii un cetățean al lumii, ca mine. Tabloul la care țin acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai vizibil loc, și mă tot uit la el. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-ar fi atras atenția și asupra imperiului de riduri/cearcăne. Am întrebat oglinda dacă nu cumva sunt snoabă, pentru că, îmi zic uneori, numai un snob putea alege Insulele Cayman ca reședință oficială. După ce-am reușit să vând primul meu tablou, pe o sumă frumușică, unui excentric din Dubai, mi-am zis că, dacă declar aceste venituri în România, nu voi rămâne, după impozitare, decât cu bani pentru pânză și vopsele. Am preferat să aleg Insulele Cayman, ca paradis fiscal, și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aflată în prima fază de manifestare]. Vis. Adevărul gol-goluț despre dorințele goale-pușcă și ele, care ies în lume pentru a fi îmbrăcate în haine de gală de către un croitor de lux numit Freud [Am visat că șeicul îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
meu de viață diferit, căci, m-am întrebat, cărui locuitor de lux din Insulele Cayman i-ar trece prin cap să se ocupe de cocotieri, cot la cot cu băștinașii? M-am arătat dispusă să-i vând șapca, la preț de tablou, eram pregătită să-i ofer chiar și un autograf, ca bonus, pe jerpelitura aceea cumpărată de pe o tarabă de doi bani, dar n-a ținut figura. A insistat să-mi facă o "vizită oficială" la "Frații Grimm", dar iar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
iz de mahala, arunc toată povara mizeriei pe seama destinului. Sunt un ticălos de om, ce să fac? Zilele trecute, tot privind la spectacolul vieții mele, m-a izbit drept în moalele capului provocarea teribilă dintr-o revistă românească: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Am dat răspunsul într-o clipă: "Din Gloconde, a lui René Magritte!" Știu, recunosc, am o aplecare aproape bolnăvicioasă către această ploaie umanoidă, existențială, care țiuie de singurătăți, din Gloconde. Mi s-ar potrivi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
păstrează discipolii distanța față de El?" Apoi aș căuta, aș tot căuta, încercând să decriptez expresiile de pe chipurile apostolilor, răspunsul la chinuitoarea întrebare: "Care dintre ei îl va trăda?" Nu mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei îl va trăda?" Nu mi-aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]