5,643 matches
-
atât din considerente economice (nevoia de forță de muncă pentru industrializarea forțată), dar și geopolitice (pretenția de independență față de Uniunea Sovietică), Ceaușescu inaugurează politica sa demografică represivă prin celebrul decret 770/1966, care interzice practic avorturile. Simultan, au fost interzise tacit și mijloacele contraceptive. Efectele nu au fost pe măsura așteptărilor; după cele două cohorte foarte numeroase din 1967 și 1968, trendul de scădere a fertilității a fost reluat. De aceea, legislația anti-avort a fost înăsprită ulterior în 1985 și 1987
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
față de Uniunea Sovietică. Meritul lui Ceaușescu, inițial necunoscut în afara cercurilor puterii, a fost câștigarea simpatiei populare, în perioada 1968- 1973: "A făcut apel la sentimentele naționaliste și la succesul unei politici externe semiindependente, două cauze care i-au atras sprijinul tacit al maselor"76. De fapt, el a mers și mai departe, relaxând sistemul de supraveghere totalitară. "Primii ani după înscăunarea lui Ceaușescu s-au caracterizat prin slăbirea terorii instaurate de Dej"77. Obiectivul a fost "de a plasa Ministerul de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
aptitudini intelectuale remarcabile au înnobilat parcursul lor. Se înscriau în aceeași logică "burgheză" și urbană a meritocrației intelectuale, care a supraviețuit tuturor regimurilor politice din ultimul secol. Studiile nu ar fi fost suficiente pentru reușita fetelor din acei ani. Sprijinul tacit al familiei le-a însoțit întreaga viață, iar educația școlară sau profesională nu a făcut decât să consolideze valorile sale, mai ales că, în ciuda succesului profesional, era în continuare necesar. În cazul doamnei A., neplăcerile navetei au fost cert atenuate
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
schimbă numele în cel actual: Speech Communication Association, instituție al cărei nume ezit să îl traduc. Este cât de poate de vizibilă transformarea, care atestă, prin achiziția termenului de "comunicare", termen care, de la Schramm încoace, era deja "al celorlalți", "asumpția tacită potrivit căreia orientarea științifică domina"22, în fine, în cadrul noului format domeniu. Griffin mai adaugă că, la începutul anilor '60, erau puține departamente de oratorie care conțineau termenul de "comunicare" în titlu. Însă, până la mijlocul decadei următoare, norma se inversează
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
-și piardă complet identitatea, prin accesul tuturor celor interesați la moștenirea „omului bolnav al Europei”. Principatele vor reuși, În urma acțiunilor românești și a evoluției relațiilor internaționale, să constituie o chestiune distinctă, ce se va impune ca „problemă europeană”, recunoscută Întâi tacit, apoi formal de marile puteri. Caracterul distinct al „chestiunii române” va trebui să fie admis pe măsura stabilirii „bazelor păcii”. La Conferința de la Viena, din august 1854, primul punct al dezbaterilor făcea referire la Moldova, Țara Românească și Serbia. Se
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
destinatar al fondurilor de caritate rămân Bisericile). Dar există și alți indicatori corelați. Insistând asupra teoriei jocului și încrederii generalizate, Putnam remarcă o scădere a executării contractelor: capitalul social este cel care asigură executarea contractelor, în special a celor nescrise, tacite. Frecvența înțelegerilor nescrise este, mai ales, un indicator al încrederii generalizate. Dublarea ponderii avocaților în forța de muncă activă (dar nu și a altor profesii liberale) este un fenomen care demonstrează scăderea razei de încredere și tendința în creștere de
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
exemplu de intelectual. Intelectualul critic, rezervat, atent, circumspect, ponderat nu face obiectul discuției de față. Atunci când îți suprimi entuziasmul atașării de o idee, riscul de a greși este minim. Soljenițîn însă pune în prim plan tipul de intelectual care greșește tacit tocmai pentru că-și permite luxul de a îmbrățișa emoțional o ideologie, un sistem de idei. El are o poziție deja clară. Un vis al său din care nici cea mai infamantă realitate nu-l smulge. Încasează cu toptanul: deziluzii crunte
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui ființă la ideea revoluției, în ciuda distrugerii acelei ființe, peste câteva decenii, un alt tip de intelectual trebuie să-și asume datoria de a deconstrui un sistem aproape infailibil apărat de un stat milițienesc. Ceea ce s-a construit cu aprobarea tacită ori tacitentuziastă a unui tip de intelectual (cu veritabile și de necontestat calități), începe a se solidifica și a se extinde într-o bună parte a lumii victimizând atâția oameni nevinovați. În Memoriile sale, Ca bobul între pietrele de moară
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
realitatea. Tendința de a-și cosmetiza imaginea de sine îl aruncă în plin ridicol. E ridicat noaptea de poliție pentru a fi dus la adăpost, iar el își fabrică o identitate falsă, se dă drept un reputat ziarist, cu complicitatea tacită a polițiștilor care tocmai lui, celui mort de foame, îi oferă doar o cameră de dormit, nu și un bon pentru o masă. Vanitatea poate fi deci, de multe ori sursa absurdului și a nefericirii noastre. - Ce poate face foamea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
interacțiunii ci predispoziția, latența ființei. Cain are un dar minunat și este primul. Montura morală a gestului însă e reprobabilă. Darul său nu e gratuit, ca un prisos, așa cum este cel al lui Abel, Cain face un fel de invitație tacită la un schimb. Steinbeck îi poartă pe omologii lui Cain cu această dorință intensă a păcatului în ei dar îi pune în situația de a o stăpâni, spre deosebire de Cain cel biblic, care a fost răpus de neascultare. Generații întregi se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
stând de fapt cu spatele spre promisiunile electorale, îmbrățișând conservatorismul și paternalismul. Teza pe care o formulează Mihaela Miroiu este că responsabili pentru anomaliile pe care le trăim sunt deopotrivă politicienii, cei care iau decizii, dar și cetățenii care acceptă tacit să stea cu mâna întinsă spre pomana statului. Libera inițiativă, e consumată în economia naturală, ineficientă și care nu duce decât la supraviețuire, nicicum la bunăstare. La noi, țăranul cultivă și crește de toate și nu e specializat în nimic
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu se înțeleg azi, la noi, de pildă, prin democrație... Deci, ce înseamnă foarte pe scurt rezistență literară și, implicit, rezistent literar? Intră în această categorie toți scriitorii și publiciștii literari de orice categorie care au refuzat, direct sau indirect, tacit sau declarat, să scrie în favoarea regimului totalitar comunist. Care s-au opus, într-o formă sau alta, transformării literaturii în instrument de propagandă. Care au protestat și rezistat, într-o măsură sau alta, indicațiilor, normativelor, cenzurii, dispozițiilor administrative și legale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
menținerea sa constantă în sfera strict culturală și literară, fără nici un angajament ideologic și cu atât mai mult politic, precis și declarat. Deosebim în mare, în interiorul său, două situații tipice: 1) Pe treapta cea mai de jos se situează rezistența tacită, pasivă, așa-zicând spontană, inocentă. Ea se traduce prin refuzul participării la vreo formă de colaboraționism literar, prin abținerea de la orice implicare oficială. Dar totul în mod discret și organic, fără ostentație și gesturi spectaculoase. Refuzul de a scrie la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ea rămâne la fel, doar în domeniul strict literar. Dar ea implică riscuri mai multe: note proaste, admonestări, voturi de blam și alte asemenea sancțiuni tipice ordinii culturale comunisto ceaușiste. Cel ce refuza cultul personalității, chiar dacă o făcea în mod tacit, nedeclarat, dovedea totuși un început de conștiință politică sau cel puțin un minimum de decență și pudoare. Cunoaștem o serie de astfel de cazuri. Să rămânem deocamdată numai la schema generală. După cum avem cunoștință și de cazuri de scriitori (salariați
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al acțiunii de rezistență. Ea presupune trecerea de la potențialitate la act, de la implicit la explicit, de la gestul discret la acțiunea publică. Dar și de această dată întâlnim alte situații particulare, specifice. Ele pot fi definite, credem, astfel: 1) în locul refuzului tacit, retractil și prudent, apare refuzul explicit: de a semna, a colabora și, în destule cazuri, a deveni informator etc. Unii s-au neurastenizat, alții s-au sinucis sau au murit în condiții dubioase (Marcel Mihalaș, Marius Robescu, Virgil Mazilescu). Sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
statistici, cantitativi, a acestor reacțiuni este practic imposibilă. Rezistența culturală este, în primul rând, o stare de spirit necuantificabilă: a. Spiritul critic liber, manifestat prin ignorarea, eludarea, uneori contestarea indirectă a normelor, dogmelor, directivelor, ierarhiilor oficiale; omisiunea lor sistematică; refuzul tacit al pseudovalorilor oficiale face parte din aceeași atitudine critică definitorie; ea s-a manifestat în cerc restrâns, doar în unele redacții, este adevărat, dar a existat efectiv; b. Folosirea unui alt limbaj decât cel de lemn, al criticii oficiale; un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alternative fără a ignora spiritul și realizările valoroase din exil și diaspora, consider că o cultură românească liberă și de înalt nivel poate și trebuie să se facă, în primul rând, în țară sunt după opinia noastră următoarele: 1. Refuzul tacit, uneori și declarat, al cultului personalității familiei Ceaușescu. Mulți oameni de cultură din țară, ca de altfel și din străinătate, nu se asociază acestui cult grotesc. Ei fac tot ceea ce le este omenește posibil să i se sustragă. Nu se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ca oricând. 4. Nimic nu dovedește poate mai bine și mai concret polaritatea celor două culturi din țară cea oficială și cea care gândește și creează, pe cât posibil, încă liber și se consideră adevărata expresie a culturii române decât conflictul tacit, adesea și manifest, dintre mediocritatea cadrelor de conducere culturală și adevărații creatori și oameni de știință români care activează în țară. Acest antagonism dintre mediocritate și competență, dintre incultură și cultură, dintre impostură, superficialitate și cea mai ieftină publicistică, dintre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
izolarea culturii române de cultura mondială clasică și modernă. Operația a făcut ravagii: au fost tăiate unul după altul toate izvoarele de acces la marile opere și instituții culturale care contraziceau, într-un fel sau altul de cele mai multe ori doar tacit , dogmele culturale dominante. Nu voi mai evoca acum, pe larg, suprimarea importului de cărți și reviste străine, blocarea studiilor în străinătate, participarea la congrese și alte manifestări culturale, politica tot mai restrictivă a traducerilor etc. etc. Urmările în ordinea spiritului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ceaușist? La suprafață, el devenea tot mai rigid, mai absurd, mai totalitar. Dar în interior, în subteran, el devenea tot mai șubred și mai nesigur de sine. Funcționa mai ales o serie întreagă de relații personale și complicități, de toleranțe tacite și cointeresări, de ipocrizii și ambiguități, de simulări și chiar farse administrative. Toate acestea amortizau, într-o oarecare măsură și de la caz la caz (căci în România totul a fost, este și, probabil, va rămâne multă vreme extrem de personalizat), șocurile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în care am editat, între 1973-1980, Cahiers roumains d'ătudes littăraires, de departe cea mai deschisă și mai europeană publicație românească în limbi străine a epocii. Operația n-a fost posibilă fără colaborarea la diferite nivele de complicitate, cel puțin tacită, a lui Mihnea Gheorghiu, Romul Munteanu, Vasile Nicolescu și Olga Zaicik. Nu avem calitatea să eliberăm certificate de bună purtare nimănui. Dar aceasta a fost realitatea. O epocă fără glorie, într adevăr, în care însă nu chiar toți au fost
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nelămurite uneori chiar și propriei conștiințe. Tema ar merita studiată mai îndeaproape. Un număr de documente, jurnale, mărturii etc. încep să se adune. Dar câteva note caracteristice sunt vizibile de pe acum. Poate cea mai importantă este refuzul, cel mai adesea tacit, uneori și declarat mai ales în situații-limită, exemplare de a fi exploatat, folosit, manipulat de cultura oficială, respectiv de instituțiile și agenții săi. în mod practic, o astfel de atitudine se reduce la alte câteva atitudini la fel de tipice: 1. a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încă incerte. De unde și lipsa de forță reală, practică, a culturii alternative în perioada post totalitară. Spectrul etatist este încă mult prea puternic. Ereditatea foarte încărcată, amintirile obsedante și complexele apăsătoare, sub un regim care a funcționat și prin complicitatea, tacită, implicită, generală, sunt încă prezente. Partida se joacă, deci, în altă parte: la nivelul (repetăm) plat, meschin, lipsit de spiritualitate și fior metafizic, dar atât de real și determinant, al întreprinzătorului particular și capitalului românesc în formație. Cele două mari
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
față de o astfel de stare de lucruri... Am spune totuși, din perspectiva idealului nostru cultural, că o astfel de situație este, în orice caz, total negativă. Improvizația permanentă și fragmentarismul inevitabil, discontinuitatea și spontaneitatea, fără nici o bară de direcție, abolirea tacită, dar continuă și definitivă, a preocupărilor de studiu, specializare, competență reală aprofundată (și alte exigențe de acest gen) fac din astfel de materiale mari obstacole ale dezvoltării intelectuale. în plus, scara de valori se modifică în sens negativ. Publicistica riscă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în acest context, de „pornirea cicălitoare care caracterizează consulatele europene din Orient și care nu mai poate fi tolerată de acum înainte, Țara Românească bucurându-se, la umbra tratatelor, de o cârmuire regulată”. Sudiții englezi rămâneau expuși însă, cu consimțământul tacit al acestei „cârmuiri regulate”, la numeroase provocări din partea autorităților locale sau a cazacilor, care înveninau regulat relațiile, și așa încordate, între Blutte și autoritățile rusești. Este cunoscut episodul de la Galați, unde de la o dispută între un consilier local și un
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]