3,383 matches
-
vechi prieten de-al său, profesor de istorie și care studiase și istoria artelor, bănuind după starea vopselii, că tabloul era original, chemase un specialist, care stabili fără nici un dubiu valoarea nemaipomenită a pânzei. Chiril crescuse în umbra acestui tablou. Taică-său, așezat înaintea lui în fotoliu, cu pipa lui de cireș în gură, îl contempla ore întregi, mai descoperind câte un amănunt trecut cu vederea, și împărtășindu-i-l fiului său... Chiril pretindea că în fiecare seară personajele arătau altfel
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
întrebi, poate, și gândești că niște vorbe mici, neînsemnate, pot să facă omului vreun rău?! Iată o pildă adevărată: Un preot se afla în gara de la Vatra Dornei și vine spre el o fată tânără și-i zice: Sărut mâna, Taică Părinte, nu mă mai cunoașteți, v-am fost elevă?! Dar cum ai ajuns pe aici, întrebă el la rândul său?! O glumă proastă, rușinoasă m-a adus de pe meleagurile mele până pe aici departe, nenorocindu-mă! Cum o glumă rușinoasă? Nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
răspândește repede; narațiunea consemnează și reacția unei instituții neoficiale, gura satului: "[...] se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să umble pe linie, să s-adune cu alte surate ori să vie la horă![...] zi noroc, taică! răsărea Zinca de la argea, (invidioasă), vorba aia, mai mult tofoloagele/ își găsesc noroacele." Copila, deșteaptă, "cum îi dedese soarta să fie", ajunge în trei luni de zile să se poarte de "parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
câmpuri sterile ale literaturii franceze. Parcă-i văd pe finii intelectuali francezi... ces étragers, toujours surprenants!... Am fost invitat la Târgul Gaudeamus, la lansări de carte. Nu știu de ce nu m-am dus. Am tendința de a-l imita pe taica Cioran, eu fiind însă un biet șoarece fiert și gazat de orașul București. Mirel 26 noiembrie 2005 Am făcut o pauză. Tocmai scriu un projet de recherche, referitor la nostalgie - mai exact la nostalgia comunismului. Sper să fie vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a banului, a bogăției intrinseci a acestui oraș ciudat, împuțit și strălucitor, în același timp. Anul trecut când am venit din Canada, Geneva mi s-a părut murdară și aglomerată. Acum, când tocmai am părăsit România, „Suedia Balcanilor“, după cum zice Taica Pleșu’, Geneva are aerul unui oraș suportabil. Mă întrebi ce s-a schimbat aici? Eu, în spiritul corespondenței noastre, continuu să mă enervez. Mă enervează faptul că în cinci ore de muncă prost plătită de aici se poate câștiga salariul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mare aroganță a vremurilor a fost când am mâncat întro iarnă atât de multe banane că am vomat. În general, nu am știut ce e coada la lapte, la ness sau la ulei. Nu, nu am fost fiu de nomenclaturist. Taică-miu era șofer „în comerț“, poziție care-i asigura accesul rapid la toate bunătățile care lipseau în „Epoca de aur“. Prin urmare, n-aș putea spune că am simțit greutățile regimului. Însă trei șocuri, trei momente pe care nu le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
propriu mod, din bucata pe care o avea. Trăgea pur și simplu de fiecare centimetru de dulce pe care-l primise, prelungea cât mai mult plăcerea gustului. Era prima dată când mâncase ciocolată. Al doilea moment a avut loc când taică-miu a venit acasă cu o ladă de portocale - multă vreme am crezut că portocalele cresc doar când e iarnă la noi. Un vecin l-a rugat să-i vândă un kilogram, ceea ce tatăl meu a și făcut. Din momentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Dunnii, micul Keogh, schilodul, ea, frații și surorile ei (8). În principal, există două argumente pentru a nu considera acest material ca esențial pentru evoluția istoriei: primul constă în prezentarea evenimentelor ca fiind banale - impresia se accentuează în următoarea propoziție: Taică-său avea obicei să-i gonească în casă...dar micul Keogh făcea adesea pe santinela (10). Lipsa de consecințe în domeniul intrigii este sugerată și de folosirea frecventă a unor semnale (deictice sau spațio-temporale) de distanțare, cu accent pe relativa
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acele caracteristici non- narative ca și primele două, cu precădere verbele principale statice, sau măcar unele ce nu implică nici o schimbare: Își purtă ochii împrejurul camerei...Poate n-avea să mai vadă niciodată lucrurile astea.... Fusese coleg de școală cu taică-său...E la Melbourne acum. sau implică acțiuni obișnuite, iterative: O dată pe săptămînă le scuturase de praf, ani de- a rîndul...De cîte ori arăta vreunui musafir fotografia, taică-său nu spunea mare lucru. sau pe ambele : de care nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să mai vadă niciodată lucrurile astea.... Fusese coleg de școală cu taică-său...E la Melbourne acum. sau implică acțiuni obișnuite, iterative: O dată pe săptămînă le scuturase de praf, ani de- a rîndul...De cîte ori arăta vreunui musafir fotografia, taică-său nu spunea mare lucru. sau pe ambele : de care nu visase niciodată să se despartă...în toți anii ăștia nu putuse afla numele preotului. Din nou, contrastînd puternic cu toate acestea, și părînd a fi o repetiție a propoziției
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ingenios, la care imaginația copilului răspunde cu entuziasm. Ceilalți adulți sunt, evident, scandalizați. Mama: "Ai s-o prostești de tot cu tâmpenile tale"; menajera: "O să-nnebuniți fetița, domnule" sau, tot ea: "astea-s poveștile tâmpite pe care i le spune taică-său". Poveștile conțin și ele mostre ale destructurării sensului din teatrul lui Ionesco. Dacă în Cântăreața cheală demontarea mecanismelor limbajului expune aleatoriul semnificației și precaritatea comunicării, prin Poveștile sale, Ionesco găsește în copii un public dornic să se joace periculos
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Mâinile sunt avute reci *Zilele nu sunt avute. În multe dintre contextele înregistrate aici, a avea acceptă testul adjectivării participiului, singurul test sintactic concludent pentru delimitarea clasei verbelor ergative/inacuzative din limba română: banii avuți, pielea de urs avută de la taică-tău, paralele avute în buzunar, zilele avute, cearta avută cu soră-sa etc. 4. CONCLUZII COMPARATIVE Paralelismul dintre a avea și a fi a constituit obiectul unor studii de diverse facturi. Benveniste observă (1966a: 199) paralelismul dintre a avea și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în fierbințeli la cerșetorii de dimineață, cărarea din păr se ține în somn, mărunțica fumează pe culoar, tactic, cu spatele, splendoare maximă de țigară și mobil, mesaj care mă enervează, nu-mi dădeam seama de ce nu răspunde imediat, vorbea cu taică-său la telefon, jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună ecranul, stea singuratică pe cer, singura artificială, răbdare, aceste căi pot fi denunțate că sînt greșite! încetinește la racord Pașcani-Triaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
somn, mărunțica fumează pe culoar, tactic, cu spatele, splendoare maximă de țigară și mobil, mesaj care mă enervează, nu-mi dădeam seama de ce nu răspunde imediat, vorbea cu taică-său la telefon, jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună ecranul, stea singuratică pe cer, singura artificială, răbdare, aceste căi pot fi denunțate că sînt greșite! încetinește la racord Pașcani-Triaj, tricolor stins în pămîntiul lunii pe sol, "Centrul De Instruire În Panificație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am rămas, l-am botezat, n-am vrut să-l taie, cum e la ei, l-am dus la mine la Drăgășani și l-am botezat, cam tîrziu, la trei ani și șapte luni! el a învățat tătărește, vorbește cu taică-său, el le cam are cu băutul, da' e harnic, știe meserie, e șofer, e sudor, de toate! bărbatul meu e cu nouă ani mai mic ca mine, mă mir ce-o fi găsit la o babă ca mine! da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
născut! SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT INTERVENȚIE ÎN TEXT Concert folcloric in memoriam Liviu Vasilică, duminică, 23 iulie 2006, ora 18,00, la televizorul Marioarei Murărescu. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT stă pe loc în cîmp, ambiguu tren, Mihăiță, ți-e somn? taică-său în străinătate, la muncă în Franța, mama acasă cu frații lui mai mari, merg eu cu el, pensionat pe caz de boală, cu TBC m-au trecut, am dat două milioane, trei luni la Domnești de Argeș forestier, de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Nicu Ceaușescu, că nu știu ce a fost în capul lui că nu mi-a spus. Când am fost la Moscova mi-a spus că s-a enervat, că nu înțelegea de ce nu am fost primit. I-am spus de dosarul lui taică-meu. "A fost legionar?" Nu, a fost cu țărăniștii." "Dă-i încolo de țărăniști!" Deci trei plenare până când am fost confirmat, cu toate că trecusem prin toate filtrele partidului: OK-ul lui Ion Iliescu, a secretariatului CJ al PCR, OK-ul de la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
teamă permanentă de studenți. Mesajul de la Nicu prin Moțiu, la o agapă, a fost ca noi, studenții, să-i mulțumim tovarășului. S. B.: Ăsta era ritualul de protejare a unei asociații care trebuia să meargă. D. T.: Nicu spunea că taică-său avea o teamă față de noi și noi puteam s-o eliminăm așa. Dar, de fapt, în joc era maică-sa. S. B.: A, și el putea să contracareze insinuările ei folosindu-se de mulțumirile studenților. D. T.: Și mai
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de jos ca după aceea să aibă și legitimitate. D. T.: La munca de jos, dar la vârful ei. S. B.: Da, normal, nu numai la București, tovarășul a mers și-n județ să știe care sunt realitățile patriei noastre. Taică-său a avut o bună schemă de promovare. I-a pregătit un traiect care să-l facă cel puțin greu de contestat, dacă nu ireproșabil. A trecut prin mai multe categorii de funcții. D. T.: La Sibiu lua tot felul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ori se alegea cu un supliment de iubire. Dar ce supliment! De aici încolo, drumurile celor doi porumbei se despărțeau. Dorel pleca la coasă și Natașa la un pui de somn de aur. Mă băiete, n-a rămas...? întreba curios taică-su. Nu, tată. Nu știu de ce, dar nu. Păi, cum vine treaba? Tu îți faci datoria? Fac, tată, zi și noapte, dar... Bre, iartă-mă, dar așa mai..., ai încercat? Cum? întreabă Dorel. Păi, cum să-ți spun, cu...picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te-ai așezat la taifas. Domnul are treabă... El m-a chemat, se justifică odrasla. Intervin printr-o întrebare: Doriți un pahar de vin? Omul n-apucă să răspundă pentru că intervine puștiul: Mănînci calule ovăz? întreabă, privindu-l dojenitor pe taică-su. Jenat de tot, tatăl dă un răspuns aiuritor: Nu, mulțumesc. M-am lăsat, nu mai beau... De ieri, intervine copilul. Încerc să dreg busuiocul și întreb ca să mă aflu în vorbă: De ce v-ați lăsat? Omul întîrzie puțin răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă leit cu taică-su. Privirea fiarei pare plină de durere, de tristețe, de regrete. Fiara și John se privesc în ochi unul pe altul mai mult de un minut. Deodată John strigă: Tatăăă! Tatăăă! Lupul îl mai privește o clipă. Are fizionomia unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Limbric și-a asigurat nemurirea! O să-l botezăm Salvatore, adică Salvatorul, femeie. Dar, Toadere, nu-i nume românesc, scîncea lehuza. Dar ce, eu îs român? Îs român cu sufletul, dar sîngele, ehe, este albastru, de viking! Nu te prosti, Toader, taică-tu era calicul satului, lucra pe la toți cu ziua... Toanto, și bogații, și regii mai sărăcesc în timp, dar le curge prin vene sînge albastru... Ha, ha, poate rachiu... Ce știu femeile?! Nu? Toader nu lua în seamă trăncăneala unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
privirea de ochii puștiului. Acesta mă fixează cu ochii și devine stană de piatră. Mă uit pe geam, dar țîncul ține întins coșul. Bag mîna în buzunar și scot o hîrtie de 5 euro. O pun în coș. Puștiul rîde. Taică-su îi spune șoptit: "Bravo, mă!". Cerul cade pe mine. Mă aud vorbind cum niciodată n-am făcut-o! Îmi iau hîrtia de 5 euro cu o viteză ce-l surprinde pe drac. Tu-ți crucea mă-ti de cioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
târziu -, au înaintat ca prin brânză spre Nistru, dar au dat lupte grele la Tighina și la Țiganca. Mărturie stau, și astăzi, cimitirele pline de cruci (cimitire lăsate acum în paragină de basarabenii pro-ruși). De la Odesa, în primăvara lui 1942, taică-meu a venit într-o permisie de câteva zile, împreună cu moș Ion. Ascultam cu sufletul la gură cum își povesteau unul altuia, la un pahar de vin, cum au scăpat cu zile. Iadul pe pământ, bă! Trăgeau rușii din toate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]