8,384 matches
-
ROMÂNIA NOUĂ, revistă apărută la Craiova, săptămânal, de la 13 noiembrie 1905 la 2 noiembrie 1908; alt număr iese la 10 februarie 1911. Gazeta, subintitulată „Organ național liberal”, dispune de o rubrică în care sunt incluse cronici teatrale și de alta intitulată „Litere - arte - științe”, prin care publicul este ținut la curent cu mișcarea literară și artistică din țară și din străinătate. Aici A. Zaman semnează comentariul Cum s-a născut poezia, iar E.P. Eftimiu evocă personalitatea bardului
ROMANIA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289331_a_290660]
-
circumspect și obiectiv al spectacolelor Teatrului Național din București, D.D. Racoviță- Sphinx, Șt. C. Michăilescu (Stemil), V.D. Păun, Bonifaciu Florescu, G.I. Ionnescu-Gion, de un Fedru și un Pseud-d’Onim, ultimii doi relevabili în postura de comentatori ai vieții culturale și teatrale. Mihai Eminescu figurează în 1888 cu două articole politice. R.Z.
ROMANIA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
primară și începe cursurile liceale la „Spiru Haret”, fără a le finaliza. A fost, în mare măsură, un autodidact. Din adolescență și-a descoperit două vocații: de poet și de gazetar. Frecventarea cenaclului Sburătorul, lecturile numeroase, prezența constantă la reprezentații teatrale, interesul pentru orice eveniment cultural, politic, sportiv, monden conturează profilul unui ziarist înnăscut, avid să cunoască și să reflecte esența realității. Debutează în revista „Copilul evreu” (1929) cu o poezie. Colaborează la „Facla”, „Dumineca Universului”, „Păreri libere”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Cristalul
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
recenzează” prin admirabile desene umoristice cărțile unor cunoscuți scriitori. Gust, pricepere și mobilitate spirituală arată și rubricile speciale rezervate celorlalte arte: Virgil Gheorghiu susține comentariul muzical, scriind despre spectacole și despre mari muzicieni, N. Carandino și Traian Șelmaru urmăresc viața teatrală, George Nichita și Ion Zurescu dau cronici și eseuri despre artele plastice, iar un Kean și Victor Iliu asigură cronica cinematografică. Toate acestea alcătuiesc un sumar extrem de generos, care face din R.l. una dintre cele mai dense și mai valoroase
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Din 1993, când se transformă într-o publicație de tip „magazin” tot mai comercială, R. își pierde aproape orice interes cultural. În primii trei ani de apariție acest interes a existat, manifestându-se nu numai în rubrica „Dragon”, rezervată vieții teatrale și cinematografice, dar și prin spațiul acordat literaturii. Se publică versuri de Adrian Păunescu și Mircea Micu, articole istorico-literare sau biografice de Mihail E. Ionescu (despre activitatea din exil a poetului Aron Cotruș) și Nicolae Georgescu (serialele Apoi a început
ROMANUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289363_a_290692]
-
unor mărturii scriitoricești importante (de exemplu, cele ale lui Panait Istrati, 66, 74/1933), sunt evocate și comemorate personalități, editorialele abordează probleme de principiu sau, dimpotrivă, chestiuni foarte concrete ale vieții culturale. Rubricile permanente sunt susținute de comentatori competenți: „Cronica teatrală” - Cicerone Theodorescu, „Cronica muzicală” - Andrei Tudor, „Cronica plastică” - H. Blazian, Ion Zurescu, dar și Eugen Ionescu, „Film și cinema” - Barbu Florian, sub pseudonimul Menalque, între alții, „Cronica ideilor” - I. Brucăr. De remarcat că spațiul rezervat filosofiei este amplu, numeroase texte
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
editorial îmbietor promite că vor fi difuzate știri politice din țară și din afara ei, articole dedicate industriei, comerțului, noutăți științifice, „varietăți”, adică nuvele, anecdote, curiozități, și, în sfârșit, dări de seamă („analizuri scurte”) asupra cărților de orice fel, asupra vieții teatrale și a manifestărilor literare. Împrejurările par să fi fost însă vitrege pentru R., care nu izbutește să atragă numărul de abonați ce ar fi făcut-o rentabilă sau, cel puțin, ar fi permis rambursarea cheltuielilor. De aceea, împlinindu-se anul
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
de redacție), „Nașa reci” (ziar în limba rusă, din 1922), „Revista poliției române” (al cărei secretar de redacție a fost între 1936 și 1941), „Universul copiilor”, „Naționalul nou”, „Păcală”, „Neamul nostru”, „Presa”, semnând articole (diverse sau în cadrul rubricilor „Cronica/Viața teatrală”, „Cronica literară”, „Pentru cititoare”, „Impresii”), versuri, proză, teatru, traduceri. Cu un caracter informativ, publicistica sa conține opinii și idei comune. O situație aparte au textele de propagandă antigermană din timpul primului război mondial, reluate și în culegerea Germania neagră (1917
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
București, în 1916), Primejdioșii (1926), Taina, tragedie pe un motiv epic din John Galsworthy (jucată la Craiova și Cluj, în 1935) - sau rămase în periodice ori prin arhivele teatrelor, completează un repertoriu destul de vast, dar modest ca expresie literară și teatrală. Principala defecțiune pare a fi artificialitatea, datorată ușurinței în selecția și montajul episoadelor (uneori excesive, neverosimile sau nefiresc combinate), limbajului cam căutat, când forțând un stil „literar”, când unul comic (prin inserții de automatisme verbale, de construcții voit hazoase) sau
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
1935), „romane” polițiste pentru „Colecția celor 15 lei”, cu niște protagoniști care fac minuni la Londra, aruncă serioase îndoieli asupra discernământului literar al lui R., deși conțin unele dovezi, dacă nu de talent, măcar de sensibilitate. Contemporanii (în special comentatorii teatrali) i-au acordat câteodată prea mult, comparându-l cu August Strindberg sau cu Henrik Ibsen, după cum și comediile s-au bucurat de notorietate în epocă. Unele piese - Baia domniței, Pălăria, Femei ciudate - au fost traduse în maghiară, rusă, franceză, germană
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
la București), scrie poezie, proză și teatru, cronici literare și muzicale, articole, recenzii și în „Resboiul”, „Femeia română”, „Vocea adevărului”, „România muzicală”, „Universul” (unde era secretar de redacție în 1885), „Unirea”, „Universul literar”, „Lumea ilustrată”, „Comoara satelor”, „Revista muzicală și teatrală” ș.a. A semnat și în publicațiile pariziene „La Renaissance littéraire et artistique”, „Revue d’art dramatique et musicale”. A publicat volumele Flori de primăvară. Dora și Florin (1879), Zâna florilor. Crivățul (1879), Zâmbiri și lacrimi (1880), Femeia română după cântecele
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
al lui I.C. Brătianu (1876), șeful Poliției din Brăila, avocat al statului la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1910), șef al Serviciului Contencios la același minister (1922-1929). Între 1888 și 1900 a activat ca deputat de Teleorman. Membru în Comitetul teatral (1888-1890), R. girează conducerea artistică a Teatrului Național din București, în perioada în care I.L. Caragiale se afla în concediu. Sora lui, Ana Rosetti, a fost soția lui Titu Maiorescu. Câteva lucrări pe care le întocmește nu sunt, propriu-zis, de
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
Gondinet), Nerușinații (după Émile Augier), Pățania lui Dumitrache, Uite popa... nu e popa („Convorbiri literare”, 1882), Un leu și un zlot (1910), Moștenire de la răposata (1910, după Eugène Labiche). Temele care îl preocupă pe publicist se regăsesc în revistele lui teatrale, „politice și umoristice”. Discursurile patriotarde din Cameră, farsa alegerilor, dezbaterile sterile ale Academiei, situații ilare din presă, administrație, învățământ sunt persiflate în Vicleimul (1881), Nazat! (1886), compusă, ca și Zeflemele („Convorbiri literare”, 1889), în asociere cu Iacob Negruzzi, Scump... dar
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
în vreme ce Nicolae Florescu se ocupă de „Cartea social-politică”. Altă rubrică, „Agenda culturală”, va deveni „Carnet cultural”. Deseori reușesc să degaje un aer mai proaspăt rubricile „Cronica muzicală” (Alfred Hoffman, George Sbârcea), „Cronica filmului” (Oscar Lemnaru, Florian Potra, Ecaterina Oproiu), „Cronica teatrală” (Radu Popescu și Mariana Pârvulescu), „Cronica plastică” (Petru Comarnescu, Maxim Cosma, Dan Grigorescu). Alte rubrici: „Revista revistelor”, „Evocări”, „Note de drum”, „Însemnări de cititor”, „Inscripții”, „Artă și realitate”, „Cotidiene”, „Zigzag”, „Semnal”, „Agenda zilei”, „Creație și angajare”, „Festivalul Național «Cântarea României
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
de viață, ca director adjunct al Teatrului Dramatic „G. Bacovia”. A debutat în 1958, cu poezie, într-o culegere editată de Casa Regională de Creație din Bacău. În deceniul în care a fost redactor la „Ateneu”, a semnat și cronici teatrale. Pe lângă volumele de versuri, a scris și piese de teatru, nepublicate, dintre care, la teatrul băcăuan, s-au reprezentat Totul într-o noapte (1973), postum O oră de poezie (Arena cu paiațe) (în stagiunea 1975-1976) și 24 de ore din
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
apoi general - al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” din București. Specializat în teatrologie, atent la manifestările fenomenului dramaturgic contemporan, S. a publicat - în periodice și în volume - numeroase eseuri vizând în special arta spectacolului și impactul sociologic al reprezentațiilor teatrale, dar cuprinzând, în context, și consistente referiri la dramaturgie și la componenta literară a teatrului. A coordonat volumul Horea Popescu - creator de spectacole memorabile, reformator al teatrului românesc (2002). Debutul editorial al lui S. e reprezentat de culegerea de convorbiri
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
întregul demers având aerul unei întreprinderi superior-didactice, nerebarbative. S. încearcă să demonstreze cristalizarea unui concept românesc al gândirii despre teatru, stăruie în învederarea valorii pieselor, examinează caracteristicile punerii în scenă, cu referiri concrete la spectacole, utilizează metoda aprecierii unor „întâmplări teatrale” ale prezentului în raport cu judecățile de valoare formulate de dramaturgii care fac obiectul interesului său. Caracteristic este recursul la citate ample, țesute în pânza comentariului. În general, S. s-a dovedit un observator atent și un receptor avizat al tendințelor domeniului
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
la citate ample, țesute în pânza comentariului. În general, S. s-a dovedit un observator atent și un receptor avizat al tendințelor domeniului, afirmându-se nu numai ca specialist în sociologia receptării, dar și ca distins propagator al problematicii artei teatrale. Cu un punct de vedere modern-echilibrat, criticul e deopotrivă receptiv la înnoire și atent la tradiție, întregul lui discurs fiind focalizat în ultimă instanță pe valoarea edifiantă a artei spectacolului, pe mesajul umanist. Pe de altă parte, tematic situat tot
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
băileștean. SCRIERI: Fața văzută și nevăzută a teatrului, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Teatrul în cetate, pref. Eugen Barbu, Iași, 1974; Talia...Thaliei, București, 1975; Teatrul și publicul, București, 1977; Dialog la scenă deschisă, pref. Ion Iordache, București, 1979; Conexiuni teatrale, pref. Dinu Săraru, București, 1981; Clasicii nu vor să îmbătrânească, București, 1983; Teatrul ca lume, pref. Radu Beligan, București, 1985; Cad măștile. Amintirile unui băileștean, București, 2000; Privire spre teatru, București, 2000; Teatrul în oglinzi retrovizoare, pref. Ion Dodu Bălan
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
despre teatru, AFT, 1974, 9; Valentin Silvestru, Scrisoare către un tânăr coleg pe marginea unei cărți, TTR, 1974, 9; Nae Cosmescu, Amza Săceanu - Cărți de teatru, F, 1974, 10; Ioan Chira, Amza Săceanu, F, 1974, 10; Victor Parhon, Cărțile vieții teatrale, R, 1974, 10; Margareta Bărbuță, Teatrul românesc contemporan, CNT, 1974, 47; Anton Roman, „Teatrul în cetate”, RL, 1974, 50; Marta Alboiu, „La Face visible et invisible du théâtre”, REVR, 1975, 29; Ion Băieșu, „Talia...Thaliei”, SPM, 1976, 271; Radu Popescu
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
Brăescu, Actualitate și durabilitate, TTR, 1984, 10-11; Ion Zamfirescu, „Clasicii nu vor să îmbătrânească”, „Revue roumaine d’histoire de l’art”, 1984; Cristian Livescu, „Teatrul ca lume”, CRC, 1986, 9; George Genoiu, Amza Săceanu, ATN, 1986, 2; Marian Popescu, Convorbiri teatrale, RL, 1986, 17; Ion Dodu Bălan, „Cad măștile”, „Renașterea civilizației rurale românești”, 2002, 1-2; Firan, Profiluri, II, 227-228. N. Br.
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
la Năsăud. O crimă recentă, petrecută în Prislop și povestită de sora lui, îi dă ideea romanului Ion, a cărui redactare o începe din 1910, sub titlul Rușinea și apoi Zestrea. Întors la București, continuă să facă gazetărie, mai ales teatrală. Editează împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul revista „Scena” (1910-1911), scrie cronici dramatice la „Rampa” (din februarie 1912 până în august 1914), colaborează la „Universul literar”, la săptămânalul „Scena” (1914) și la alte publicații. Sub directoratul lui Emil Gârleanu (1911-1912), este secretar literar
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ofițer în armata austro-ungară, încearcă în mai 1917 să treacă granița românească la Ghimeș, este prins ca dezertor și învinuit de spionaj, fiind executat prin spânzurare. Această dramă îi va inspira romanul Pădurea spânzuraților (1922). Colaborează cu articole literare și teatrale la ziarul „Lumina”, editat de C. Stere, și la „Scena”, sub directoratul lui A. de Herz. Are necazuri cu autoritățile germane, pentru că își păstrase cetățenia austro-ungară și se sustrăsese mobilizării. Arestat în iulie 1918, reușește să evadeze și să ajungă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
că este bănuit a fi spion, rămânerea lui în București sub ocupație străină și colaborările la gazetele nemțești făcându-l suspect. Experiența aceasta nefericită, încheiată în noiembrie, când revine în capitală, alcătuiește subiectul romanului Calvarul (1919). După război ține cronica teatrală la „Sburătorul” (1919), unde este numit și secretar de redacție, intrând în cercul lui E. Lovinescu, căruia îi dă spre lectură manuscrisul romanului Ion. Se numără în același timp printre colaboratorii revistelor „Lectura pentru toți”, condusă tot de E. Lovinescu
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]