3,283 matches
-
postul. Spovedaniile erau ascultate și în unele cazuri vândute. Eu, personal, am trăit cruda nefericire de a fi turnat de un preot. Nu vreau să consemnez aici numele lui. L-am iertat și mi-a făcut un bine. Întors din temniță m-am întâlnit de multe ori cu acest preot, ne-am salutat și, în cimitirul Central din Bacău, suntem megieși cu mormintele. Încă o dată, Dumnezeu să îl ierte și mie, voi, cititorilor, iertați-mi mărturisirea și să nu-mi fie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o categorie de români este atacată și calomniată continuu, fără a avea posibilitatea să se apere. Membrii acestei comunități, deși permanent au dorit să slujească interesul național și să lupte pentru Dreptate, Bine și Adevăr, au primit în schimb prigoane, temnițe și moarte. Singura „vină” a oamenilor din această categorie a fost că s-au opus comunismului și imoralității din viața politică. Acești oameni sunt legionarii. Pentru susținerea celor arătate mai sus a fost întocmit acest dosar cu probe oficiale și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
luna ianuarie 1950, când este transferat la închisoarea Pitești. Dorința conducerii comuniste de atunci era distrugerea studențimii române creștine care, cu mici excepții, era legionară. Pentru acest scop criminal au pregătit închisoarea Pitești. Metodele folosite acolo erau date personalului de temniță de către criminalul iudeu rusificat NIKOLSKI, iar principalul lui asociat în crime a fost colonelul ZELLER. O metodă aplicată de un pedagog rus MAKARENKO unor derbedei ruși, decăzuți, pentru a-i reeduca, s-a aplicat studenților români. Mai întâi se urmărea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
89 și neocomuniștii de după 89 i-au considerat pe legionari „dușmani ai poporului”. Care este „vina” acestor osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Ei au executat ani mulți și grei de temniță, mulți dintre ei au fost omorâți prin răstigniri ascunse, arși în crematorii, ștrangulați, decimați în munți, expuși pe caldarâmuri pe întreg cuprinsul țării, pentru a înfricoșa și îngrozi poporul, în special tineretul. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost fie ascunse, în temnițe, în mine, la canal... fie la vedere, când au fost uciși mișelește în văzul tuturor. Aceștia sunt ei, Legionarii armată în slujba lui Hristos și a Neamului. Cu inimi zăvorâte, cei care au dat jertfa unei generații pentru a da
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
demnitate; aceste hiene care s au așezat pe spatele poporului, pe care îl robesc și îl schimonosesc fără încetare. Trădători și lași, politicienii de azi, nu numai că nu înțeleg destine ca cele ale celor care s-au jertfit în temniță pentru un ideal, dar le și înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. Între „Lacrima” din actualul volum și „Nu înstrăinați pământul”, e deslușit un orizont de idealuri sublime. Cu lacrima pocăinței începe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Tineretului Țărănist din Transilvania, va conferenția în anii următori pe teme de doctrină politică, combătând, de pildă, noțiunea de „clasă țărănească” și felul în care era manipulată de noua guvernare. La alegerile din 1946 candidează pe listele partidului. Condamnat la temniță grea și confiscarea averii, va rămâne în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenție, e nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar. Își reia cu greu colaborarea în revistele de specialitate, cu recenzii și succinte
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
251-255; Ion Arieșeanu, Dansul săbiilor, Timișoara, 1975, 154-155; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 246; Dan Milcu, Literatura în contextul culturii, RL, 1989, 18; Nae Antonescu, „Opțiuni și retrospective”, TR, 1989, 22; Dan Simonescu, „Opțiuni și retrospective”, SCD, 1989, 3-4; Ion Nijloveanu, Din poezia temnițelor roșii, R, 1991, 9; Gheorghe Bulgăr, Lirică discretă, VR, 1993, 2-3; Z. Ornea, „Amintiri și evocări”, RL, 1994, 12; Corneliu Crăciun, Prestanța rememorării, F, 1995, 3; Iacob Mârza, Încercări de a sparge zidul tăcerii, ST, 1995, 7-8; G. Mihăilă, Literatura
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
coana Joițica, pe dumneei... conul Fănică nici nu e aicea... Poftiți, poftiți, ședeți, coane Nicule, mă duc să spui coanii Joițichii că ați venit... (vrea să plece.) Cațavencu: Poți să-i adaogi chiar că mă grăbesc să mă întorc în temnița unde m-a aruncat dizgrația dumneei. Pristanda: Ascult. (aparte.) Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! (iese aruncând priviri furișe de admirație cătră Cațavencu.) SCENA VIII Cațavencu: (singur) În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?... Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (râde
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dintre cazuri relatările vizează și viața de după eliberare, intenția fiind aceea de a arăta și modul În care foștii deținuți au reușit sau nu să se reintegreze din punct de vedere socioprofesional. De altfel, pentru majoritatea celor intervievați, eliberarea din temnițele comuniste a Însemnat, de fapt, un „transfer”, dintr-o Închisoare mai mică Într-o Închisoare mai mare, reprezentată de România comunistă. Elementul de noutate pe care Îl propune proiectul este dat de faptul că marea majoritate a celor intervievați nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreo șase-șapte, iarăși. Împreună cu noi mai erau profesorul și Încă un student la Drept, la fără frecvență. Lotul acesta, al maramureșenilor, a ajuns la Tribunalul Militar din Cluj În ’49 și a primit condamnări Între doi ani și zece ani temniță grea. Avea vreo denumire organizația? Organizația nu a avut nici o denumire. Ulterior am aflat, după eliberare, că forma de organizare a fost Frăția de Cruce. La momentul respectiv nu știați? Nu se știa. De-altminteri, nici unul dintre copii n-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cred că nici n-ajungea acasă, că era arestat... Dumneavoastră ce condamnare ați primit? Eu am primit trei ani, ca majoritatea celor din lot. Au mai fost doi care au primit cinci ani, iar Vișovan, profesorul, a luat zece ani temniță grea. Au fost și condamnări de doi ani, ăștia care erau cei mai tineri. De la Cluj, unde a avut loc procesul, unde v-au dus? De la Cluj, la vreo două săptămâni după proces, În luna august 1949, am fost duși
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era mare aglomerație... Penitenciaru’ ăla a fost plin. Oameni peste oameni. Și prin noiembrie 1950 a fost procesul... Au fost arestați 17 oameni și 12 au fost condamnați. La cinci a fost dat drumul acasă. Eu am primit trei ani temniță grea și am stat trei ani și două luni. Cea mai mare pedeapsă a primit... Vă Închipuiți cine a primit cea mai mare pedeapsă? Nu Drohobeczky, ci Leiz György. Mai Întâi 20 de ani de pușcărie și pe urma recursului
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cât pre tinsese Crawley, adică 500 000 lei pentru fiecare kilometru) (v. Gh.M. Dobrovici, Istoricul datoriei publice a României, București, 1913, p. 152). 62. „Astăzi d. Nicolae Fleva, împreună cu d-nii Nae Ionescu, blănar și Toma Anghel au fost liberați din temniță în urma unei ordonanțe de neurmărire“ (ROM., an. XIX, 25 mai 1875, p. 455). 63. „Programa“ apărută în Alegătorul liber (an. I, nr. 49, 4 iunie 1875, p. 1), precum și în celelalte jurnale liberale, marchează, de fapt, actul de naștere al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost ucis de o santinelă. În același timp s-a răspândit și zvonul că Pantazescu a fost, în realitate, asasinat. În adevăr, evadarea lui Pantazescu era o absurditate întrucât el nu mai avea decât foarte puține zile de stat în temniță până ce să-și sfârșească termenul. Pentru care folos ar fi încercat o evadare? Bineînțeles, ancheta oficială a conchis la o evadare, oricât de absurdă era versiunea, însă faptele, cât și convingerea generală a fost că Pantazescu fusese asasinat din ordin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prin furtul de la Muzeu, cât mai ales prin dibăciile dovedite cât timp a stat la Cozia, dar mai mult prin afișarea unor mari proiecte de viitor, dăduse de gândit autorităților. Acestea și-au zis că, de îndată ce Pantazescu va ieși din temniță, va da de lucru la toate polițiile prin isprăvile sale. Și, pentru ca să scape de un astfel de om periculos, s-a dat ordinul ca să fie ucis câteva zile mai-nainte de a fi eliberat. A doua versiune: Pantazescu se lăudase
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ce avea să fie prezentată președintelui Nicolae Ceaușescu de către președintele Franței cu ocazia vizitei acestuia la București. Imediat după această vizită, bărbatul meu a fost din nou arestat și i s-a comunicat că este condamnat la patru ani de temniță, tot pentru inversiune sexuală, în urma recursului făcut de procuror. Dovada caracterului mincinos al acuzațiilor aduse împotriva soțului meu, ca și a vulgarei înscenări judiciare a cărei victimă a fost o constituie faptul că a fost ținut izolat, la secret, și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
afară, și anume prin Occident, ori și mai departe, dincolo de Ocean! Ce valoare au lacrimile de actor ale lui Ceaușescu, când o țară întreagă a ajuns să-și plângă nu numai morții, ci însuși traiul de fiecare zi petrecut în temnița comunistă construită de Ceaușescu și neamul său? Niciuna, absolut niciuna! Așa cum există bucurii mincinoase, tot așa există și tristeți mincinoase. Dacă este mare prin ceva, acest Ceaușescu, este tocmai prin harul de actor cu care l a înzestrat natura și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lăsat să moară fără nicio îngrijire medicală la închisoarea Sighet, aceeași soartă au avut-o și Dinu și Gheorghe Brătianu, șefii PNL, Lucrețiu Pătrășcanu, condamnat la moarte și executat. Socialistul Titel Petrescu a murit la puțin timp după eliberarea din temniță. Regele Mihai trăiește exilat în Elveția. Opera acestor personalități se comemorează cu nesfârșite serbări de către cei care i-au lichidat și se fălesc cu realizările lor. Ziua de 23 august este și va rămâne pentru totdeauna opera celor care, prin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1723, așezată la marginea Bucureștiului, popas în drumul spre Constantinopol, mânăstirea Văcărești era hărăzită, potrivit hrisovului ei de întemeiere, ca străinii să i primească, pe goi să-i îmbrace, flămânzii să-i sature, bolnavii să-i caute, pe cei din temnițe să-i cerceteze cu milă. Sediu al celebrei biblioteci a Mavrocordaților, inegalabil ansamblu de arhitectură, singurul păstrat integral alături de cel de la Hurezi, cu o biserică de proporții monumentale, cu două rânduri de chilii, casă domnească și paraclis, Văcăreștii reprezentau ultima
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scoate în soare, el strălucește împrumutând ceva din splendoarea însăși a generatorului luminii. Desigur că cercurile comuniste de la Moscova și apoi din țară au tras hașuri negre și groase pe fișa avută de Maniu și când a fost aruncat în temniță, unde a avut moarte de martir, a tras greu la cântar și depoziția lui din acest proces. Dacă se va putea ajuge în viitor la fondul stenogramelor și pentru celelalte audieri, în afară de cele ale avocaților legionari, care le-au dat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe care i-am lăsat cu doi ani mai înainte. Nici o amenințare și nici o suferință nu i-a putut clinti din loc. Mulți au fost schingiuiți de poliție și de jandarmi, cu casa și cu avutul împrăștiat după ani de temniță sau lagăr, fără ca să le poată nimici dârzenia credinței lor. Purtau în ei instinctul sănătos al neamului, care, trecând prin toate vicisitudinile soartei, de două mii de ani trăiesc și luptă pentru un viitor mai bun. O mare mângâiere a fost
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Masoneriei, Comunismului și Iudaismului. Este singura măsură salvatoare pentru viitorul Neamului Românesc”. Rezultatul acestei înalte prevederi politice a fost cea mai sălbatică prigoană dezlănțuită împotriva Căpitanului și a tuturor legionarilor: arestări în masă, procese nedrepte, schingiuiri, mii de ani de temniță și sute de morți. O întreagă generație lovită și însângerată. Garda de Fier a plătit cu jertfa sângelui celor mai buni legionari, linia politică fixată de Corneliu Zelea Codreanu. Tot atunci Căpitanul nostru a cerut să declare solemn toți cei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
precum și articolul din 6 decembrie 1940 cu titlul „Destin evanghelic”. „Ultimul act din drama vieții Căpitanului a început în Săptămâna patimilor. Atunci a fost smuls din mijlocul oamenilor, a fost judecat și aruncat de către cei răi, în întunericul umed al temniței, pe care n-a mai părăsito niciodată. Dușmanii neamului s-au repezit asupra lui ca niște fiare la pradă. O întreagă clasă de conducători și-a aruncat la coș morala convențională a umanitarismului, predicat în vânt. în omul pământului și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și regele Carol II. Cel dintâi a fost înlăturat violent, iar al doilea, alungat de pe tronul României, ca o unealtă a intereselor anglo-francmasonice... De ziua nașterii Căpitanului nostru, ca și de ziua întemeierii Legiunii orice suflet legionar, din mormânt, din temniță sau din pribegie politică, se simte atins de mîhnire, că anumite conjuncturi trecătoare opresc pe majoritatea dintre noi, și pe cei mai buni, să-și facă datoria pe frontul unde Căpitanul a stat și a poruncit să stăm mai departe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]