3,525 matches
-
de nivelul de trai al autorului. Iar sinceritatea sa - cea creatoare! - e pusă În raport cu talentul său. Dar talentul, chiar și cel real și fertil, poate ascunde uneori, În loc să „dezvelească”, și e adevărat că mai afund decât Înzestrarea specifică este, probabil, temperamentul cuiva - flegmatic sau sangvin, sau melancolico-flegmatic și sangvino-coleric. În ce mă privește, sunt și am fost dintotdeauna un sangvin; evident, și, cum psihiatria ne Învață, nu un „curat sangvin”, ci un sangvin cu diverse coloraturi, mai mult sau mai puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum psihiatria ne Învață, nu un „curat sangvin”, ci un sangvin cu diverse coloraturi, mai mult sau mai puțin accentuate: spre coleric sau spre flegmatic. Sau coleric pur și simplu, rareori, foarte rareori doar flegmatic. Pentru mine această realitate a temperamentelor a devenit la un moment dat preocupantă și, destul de devreme, am Început să-i observ pe cei din jurul meu, dar și lumea În general, În primul rând sub această „lupă”. Iar după patruzeci de ani, aflat la Paris și În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mut și am să schimb mereu planurile și accentele asupra unor personaje, pentru a „nu mă plictisi” și pentru a nu-l „plictisi pe lector”. Psihiatria ne Învață, după cum știm, că În formă virtuală avem de-a face cu patru temperamente fundamentale: melancolic, flegmatic - În partea „stângă” a diagramei temperamentale, cum o văd eu, cea „rece, uscată” și sangvin și coleric - În partea „dreaptă”, cea „fierbinte și umedă”. Ni se spune În același timp că doar o combinație Între acești factori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ce mă privește - și cer scuze specialiștilor pentru divagațiile și variantele mele! -, ca și Galenus, dar și ca alții, sunt convins că la temelia ființei, a psihologiei și a reflexelor ei de gândire și de reacție, stau, Într-adevăr, temperamentele. Și, cum spuneam, a venit o vreme În care doar, sau În primul rând, sub acest unghi, sub această „lupă” decriptam și Încercam să Înțeleg lucrurile și oamenii; și mai ales Cărțile și autorii lor, În special cei faimoși, explicîndu-mi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și În fața genialei sale Anna Karenina, mai ales, cad În genunchi! - Iar... pentru Fiodor Dostoievski...?! - A, la Dostoievski e mai simplu: pentru el ucid!“ Fraze exaltate, se’nțelege, deși mult mai târziu am Încercat, prin criteriul enunțat mai sus, al temperamentelor, ca o „cheie ultimă”, să Înțeleg misterul unui autor, dar... și al unei națiuni, al propriei firi, ca și al propriei opere. (Tot În Drumul la zid mă aventurez și În clasificarea culturilor europene și a unor națiuni În funcție de „temperamentul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
temperamentelor, ca o „cheie ultimă”, să Înțeleg misterul unui autor, dar... și al unei națiuni, al propriei firi, ca și al propriei opere. (Tot În Drumul la zid mă aventurez și În clasificarea culturilor europene și a unor națiuni În funcție de „temperamentul” pe care li-l confeream; astfel, pe Englezi și chiar și pe Francezi - cu literatura lor cu tot! - Îi catalogam la „flegmatici”, iar pe Nemți și pe Spanioli, la colerici. Deducțiile mele, evident, nu se sprijineau pe cifre statistice de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
kilometrice”, arborescente, prea dense adeseori, Într-o literatură care, după modelul francez, apreciază stilul concis, limpede, transparent. Precum un Mérimée și Stendhal, dar și Balzac sau Proust, care au contrazis acest „principiu” stilistic ce, probabil, este și cel al unui temperament național. Vorbeam mai sus de „temperamentele” culturale și naționale - dacă e posibil, măcar din motive ale cazuisticii și ale unei bune Înțelegeri a „spiritului popoarelor”! - și constatam că Francezii, ca și Românii aparțin probabil acelui temperament numit generic flegmatic, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o literatură care, după modelul francez, apreciază stilul concis, limpede, transparent. Precum un Mérimée și Stendhal, dar și Balzac sau Proust, care au contrazis acest „principiu” stilistic ce, probabil, este și cel al unui temperament național. Vorbeam mai sus de „temperamentele” culturale și naționale - dacă e posibil, măcar din motive ale cazuisticii și ale unei bune Înțelegeri a „spiritului popoarelor”! - și constatam că Francezii, ca și Românii aparțin probabil acelui temperament numit generic flegmatic, cu toate variantele sale. De aici și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și cel al unui temperament național. Vorbeam mai sus de „temperamentele” culturale și naționale - dacă e posibil, măcar din motive ale cazuisticii și ale unei bune Înțelegeri a „spiritului popoarelor”! - și constatam că Francezii, ca și Românii aparțin probabil acelui temperament numit generic flegmatic, cu toate variantele sale. De aici și stilul cu o frazare scurtă, concisă, colorată, plastică, Îmbibată de un naturalism cel mai adesea sociologic. Colericii, marii colerici, precum un Dostoievski, de exemplu, se „pierd” În fraze meandrice, ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privește, deși nu numai că Îl consider ca pe unul dintre maeștrii mei de hârtie, extrem de „apropiat” și de formator - unele fraze sau exclamații ale sale parcă le-am pronunțat eu Însumi „În vis”, În acea Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orice „fantasmă” sau „metafizică” - chiar și acest ultim termen, concept, tinde parcă să devină o caricatură! Acest pathos - ce, În grecește, Înseamnă suferință, boală! - a fost și este ca un râu subteran, ca o apă fină și insidioasă, freatică, a temperamentului meu și „el” mi-a zădărnicit aproape Întotdeauna eforturile mele lăudabile de a fi În spiritul psihologiei marilor mei Înaintași, literați români, sau francezi - modelul literelor noastre moderne. De a fi riguros, pertinent, consecvent cu tema enunțată, „la „obiect” sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aclimatizez” metropolei, am făcut din „defectul” meu o „armă” și, În cartea mea „experimentală” din punctul de vedere al științei tipologiei romanului, Bunavestire, l-am scris, acest substantiv, Provincie, cu majusculă! Dar patosul... da, pe acesta Îl datorez, cum spuneam, temperamentului pe care nu am reușit să-l „domesticesc” cum trebuie; și, cum fac pedagogii cu un copil rebarbativ pe care Îl lasă până la urmă În voia lui, sperând ca timpul sau vreo minune să scoată ceva pozitiv dintr-o „proastă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tinerețea!”. Deci... „patria” mea este Banatul și orașul Lugoj, un oraș În care nu am fost invitat niciodată În calitatea mea de romancier; dar, citind splendida nuvelă thomasmanniană Tonio Kröger, am reușit, cumva, să „situez” această „neînțelegere”, această „discrepanță” de „temperamente” și „stiluri”. De fapt, nici Ardealul nu m-a sprijinit la Începuturile mele scriitoricești și trebuie să le mulțumesc „miticilor” bucureșteni de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pentru intenția Dvs., care mă onorează mai mult decât merit, cât și pentru osteneala care vă dați În numele orașului nostru, eu vă mulțumesc din tot sufletul. În ceea ce v-ați ales ca activitate, găsesc o preocupare aleasă, așa după cum este temperamentul și educația. Noi toți, cei care profităm de această distinsă activitate, rămânem În admirația Dvs. Și nu putem decât să vă dorim multă sănătate, viață lungă, plină de mulțumiri, Împreună cu soția Dvs. și familia. Fiul Dvs. prezintă o moștenire frumoasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
convine camera? Nu înțelege nimeni ce vrea, nici recepționerii. Îi respectăm tăcuți dreptul la diferență. Stăm cu bagajele împrăștiate în holul hotelului și așteptăm, chiar dacă majoritatea dintre noi sunt nerăbdători să vadă Madridul nocturn. Mă uit amuzat la scriitorii georgieni - temperamente explozive - cum stau liniștiți cu fețele în palme și încearcă să facă abstracție de ceea ce se întâmplă. Situația se limpezește după minute lungi de „parlamentări”, atunci când colegul nostru din nord, calm și tenace, își impune punctul de vedere. Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
diversă pentru a fi amenințată de procesul de unificare europeană. Bogăția culturală a Europei este inepuizabilă. - Cred că fiecare dintre colegii noștri a ieșit în evidență cu anumite particularități (mă refer la postura lor neoficială). Tu ți-ai făcut remarcate temperamentul furtunos, aproape latin, și spiritul rebel, aș zice. Este felul tău de a fi, imprevizibil, turbulent, sau te-ai manifestat așa împotriva unei anumite monotonii acumulate pe traseu? Ți s-au părut prea înțepenite, hieratice rolurile și scenariul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
singură, dar voind încă o dată să „public acolo” și să cred în viitorul și prezentul literelor române. Și nu orice viitor sau prezent, ci unul major, pe măsura viselor înaintașilor noștri, descoperindu-mi probabil încă o dată o inimă sau un temperament de postromantic (sau, mai știi, de preromantic!Ă sau, pur și simplu, de pașoptist etern... Și, probabil, în aceste „veșnice întoarceri” pe solul național și în regatul literelor rezidă pentru mine ceea ce numim, cu un termen generic și destul de vag
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
teorii bizare și megalomanice ale unui tinerel care întârzie suspect de mult să urmeze o „carieră onorabilă”. Aveam, în anii aceia, premergători, dar și imediat după debutul editorial, „o fire imposibilă”, trăiam cu o anume frenezie extrem de puțin seductivă - ideile, temperamentul meu sangvino-coleric, ca și o anume nemulțumire față de mine, dar și de prezentul mediocru al literaturii române mă împiedicau să-mi expun cu calm părerea sau părerile. Singur, din pricina întârzierii de destin, „nepermisă” în ochii multora - ne aflăm într-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Mihailovici o duce la culme! El însuși neînțeles și, din această pricină, acceptat de critica de prestigiu nu numai în România, dar și în Franța abia după al doilea război... Fac această amplă digresiune pentru a vă face să înțelegeți temperamentul și ideile „discordante”, dar și poziția oarecum singulară a celui care-mi purta numele - de data asta, eu, acum, îi port numele, și eu cred încă o dată, cum am mai scris-o, într-o reală „succesiune de eu-uri” care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puțin sensibili la o funcție sau alta în „aparat” (sau SUA, de exemplu!Ă și mai respectuoși față de valoarea „în sine” a unui individ. E oare o chestiune de vechime a civilizației sau țin aceste reflexe de psihologia socială, de temperament, de istorie, de... rasă?! Există oare „rase”?! Mai toți antropologii zilelor noastre le neagă existența; în tinerețea mea voiam, într-un studiu despre Psihologia succesului pe care l-am părăsit între timp, să cercetez conceptul de „rasă-națiune”, ce mi se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
două, pe cel scăpat de la înec: "Ai credință?", pescarul de suflete ar face mai bine să se intereseze dacă-i place să râdă pe sub mustață și să umble creanga. Iată întrebările de fond. Restul e pură frivolitate. Credința derivă din temperament, și nu invers. Datorez în ce mă privește, acestor două vicii, adică ironiei subtile și naivității, reducția mea regretabilă, dar nativă, la starea laică. Ne putem imagina cu destulă ușurință, în dosarul muntelui Templului/Haram al-Șarif, nota top secret a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îndemânatic pe care-l întâlnim în fiecare dimineață în oglindă atunci când ne bărbierim: chițibușar, cărpănos, stors de vlagă înainte de vreme, prost plătit, econom, temător de viitor, îngrijorat de mărimea pensiei și de starea prostatei lui? Pare să existe, variabilă în funcție de temperament, o marjă de eroare dincoace de care, odată cu încetarea dereglărilor bunului-simț, demarajul matinal se gripează, iar marșul eratic al rebelului se oprește de la sine. Cam pe la patruzeci de ani, "tânărul înflăcărat" părăsește tabăra excesivilor pentru a se muta în aceea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un buchet rotunjit și toscan, de culoarea macului de câmp și a narcisei galbene. Muntele Nebo, din țara lui Moise, în Iudeea, e un munte pleșuv și povârnit, cu stânca și grohotișul neumbrit de verdeață. Două medii, două climate, două temperamente. Blândețea umedă contra uscăciunii abrupte. Canonicul rotofei și profetul cu față colțuroasă... Clișee, mi se va spune, dar care, în fața grădinii de pe Muntele Măslinilor, se impun cu o claritate specific fotografică. * * * În grădina agoniei, măslinii au trunchiuiri mineralizate, gravate în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neguri, fantasma vântului, a codrului... Cum îi vine nebunia, adică, încet-încet... Viața maicei mele. 24 Oct. 08. De când îmi aduc aminte, până la moartea ei; vorbesc și despre Mitică, fratele meu care a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei ș.c.l. Buzdugan persian; cu orice fier la capăt hamger pumnal scurt, lat, încovoiat. Buzdugan cu cap de diavol, sau cu ghioagă ghimpoasă. Cararea pietroasă țipa rănită de cuele de fier ale cismelor. La pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin "Fundație", cu autograf, și a anunțat pentru toamnă un număr din "Gândirea", închinat operei mele etc. Mi-a trimis la Iași două opere cu închinări semnificative etc. A recunoscut o mulțime de adevăruri, pe care, în focul luptei, cu temperamentul său le neglija, și altele. Acum câteva zile s-a prezintat (Duminica trecută) d. Gh. Cuza cu un volum al său de "Sonete" nou-apărut, protestând și el că mi-a păstrat totdeauna o prețuire și un respect etc. Se întrec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]