4,773 matches
-
mai mult efect în tragedie. La începutul unei piese, aș vrea numai ca ele să nu dea prea mare viteză acțiunii, și să nu cauzeze obscuritate." 2.3.4. Al Patrulea Perete Grija aceasta pentru realism, pe care o dovedesc teoreticienii dramei burgheze, culminează cu estetica celui de-al "patrulea perete", concept făurit de Diderot, atât ca instrument dramatic la dispoziția autorilor, cât și ca un consemn al jocului. Din momentul apariției Convorbirilor despre "Fiul nelegitim", el le cere, atât autorului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
compune, fie că ești cel care joacă, nu vă mai gândiți la spectator mai mult decât dacă nu ar exista. Imaginați-vă, pe marginea teatrului, un zid mare ce ne desparte de parter; jucați ca și cum cortina nu s-ar ridica." Teoreticienii clasicismului, mai ales d'Aubignac 28, își manifestau deja dorința de a crea pe scenă o acțiune autonomă, ruptă de universul spectatorului. Abstract în secolul al XVII-lea, deși concretizat prin cadrul de scenă, acest perete ce separă sala de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
codurilor sociale, cu demodarea comportamentelor prețioase sau afectate și cu profilarea visului unor noi raporturi umane, simple și spontane, jocul dramatic se transformă, tinzând către naturalețe și regăsește, în gest, o dimensiune emoțională pierdută, asupra căreia încep să se aplece teoreticieni ca Diderot. Atunci se naște în Franța reflecția despre arta comediantului. Gustul pentru individualism, care însoțește lenta ascensiune socială a burgheziei, focalizează, asupra singularității omului, atenția centrată până atunci asupra universalității lui. De aceea actorul, perceput ca o ființă excepțional
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt asemenea ecourilor, care nu ar vorbi niciodată dacă alții nu ar fi vorbit înaintea lor. Sunt comedianți numai cu numele, dar inutili, și în grija companiei lor"." 2.4.2. Puterea emoțională a gestului Eminamente precursor, Diderot este primul teoretician care susține că gestul poate declanșa asupra spectatorului o reacție emoțională mai puternică decât cuvântul. "Există gesturi sublime, pe care nicio elocință orală nu le va reda vreodată", declară el în Scrisoare despre surzi și muți în folosința celor care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Diderot este cu mult mai novator, pentru el pantomima nepropunându-și doar să clarifice intențiile autorului, ci să acorde dialogului o anume densitate, să-i dea ființă, în sensul propriu al termenului, prin descrierea atitudinilor, gesturilor, expresiilor vocii. Mare teoretician, el introduce o revoluționare majoră în practica scriiturii dramatice, definind textul pentru teatru nu ca pe un simplu dialog, ci ca pe o asociere strânsă între dialog și didascalii. De acum înainte, partea discursului didascaliilor va crește din ce în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra Germaniei care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se inspiră din ea cu cea mai mare libertate, iar mai târziu asupra dramei romantice care, lăsând la o parte exigența realistă, îi va realiza ambițiile strălucit. Cât despre teoreticienii dramei naturaliste, aceștia își vor găsi în ele o sursă directă de inspirație. 3. Lessing, un emul al lui Diderot Lessing (1729-1781) este fondatorul teatrului german, atât prin piesele pe care le-a produs, cât și prin Dramaturgia de la Hamburg
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai ales despre comedie, dar reforma sa privește toate genurile. Pasionat de teatru încă din copilărie, acest autor dramatic ce ne-a lăsat, în afara unor livrete de operă și câteva tragicomedii, mai bine de două sute de comedii, nu este un teoretician în sensul obișnuit al cuvântului. Om de platou, el își scrie foarte repede piesele pentru trupele de comedianți de care este legat prin contract. Practica sa neîncetată în scriitura dramatică, frecventarea asiduă a actorilor ca și a sălilor de spectacol
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i faci să râdă." Proiectul reformării teatrului, în spiritul Iluminismului, este strâns legat la Goldoni de dorința de a transforma societatea venețiană în plină decadență. 5. Drama romantică Moștenitori ai Iluminismului, Romanticii francezi sunt fascinați de poezia Europei de Nord. Teoreticienii dramei, Stendhal (1783-1842), în Racine și Shakespeare 66, a cărui primă parte datează din 1823, a doua din 1825, Hugo (1802-1885), în Prefața la Cromwell din 1827, Vigny (1797-1863), în Scrisoare către Lordul *** despre seara din 24 octombrie și despre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au fost publicate pe rând Despre arta tragică (1792), Despre patetic (1793), Despre sublim (1794), Teatrul considerat drept instituție morală (1802), Despre utilizarea corului în tragedie (1803). Ea se împrietenește și cu August Wilhelm von Schlegel (1767-1845), unul dintre marii teoreticieni ai Romantismului german care, foarte deschis către literaturile străine, a tradus Shakespeare, Calderón, Cervantes. Prin intermediul verișoarei sale, Doamna Necker de Saussure, ea traduce Cursul de literatură dramatică pe care el l-a ținut la Viena în 1808 și care a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se aplaudă cu entuziasm Horace, Mithridate, Cinna; se plânge la Andromaca și la Tancrède." 6. Teatrul naturalist Cu naturalismul se operează o reîntoarcere în forță a realismului scenic pe care îl proslăvea drama burgheză. Zola (1840-1902), care îi este marele teoretician, se prezintă pe el însuși ca moștenitorul direct al lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier. Dornic să trateze scena ca pe o reflectare fidelă a lumii reale, el interzice, ca și cei doi predecesori ai lui, toate aspectele neverosimile, revoltându-se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sanscrită, teatrul Nô japonez, teatrul de umbre javanez, i-a transmis Occidentului secrete de fabricație. Raporturile teatrului cu iluzia sunt regândite în Europa secolului al XX-lea ca urmare a descoperirii stilizării din teatrele orientale la care se referă toți teoreticienii europeni mai puțin sau mai mult. Astfel Jean Genet declară, în "Cum să joci Bonele" ("Comment jouer Les Bonnes"): "Ceea ce mi s-a spus despre fastele japoneze, chinezești sau balineze și ideea magnifică poate care mă obsedează fac să-mi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care ar fi o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus, ci totul presimțit." Trei concepții despre teatru, profund antinaturaliste, coexistă în secolul al XX-lea. Pentru teoreticieni ca Appia, Simboliști, Jarry, Craig sau Schlemmer, scena este un loc de simboluri în care se proiectează, în mod abstract și stilizat, o viziune despre lume. Artă sacră pentru teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski, teatrul pune în mișcare forme
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru, profund antinaturaliste, coexistă în secolul al XX-lea. Pentru teoreticieni ca Appia, Simboliști, Jarry, Craig sau Schlemmer, scena este un loc de simboluri în care se proiectează, în mod abstract și stilizat, o viziune despre lume. Artă sacră pentru teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski, teatrul pune în mișcare forme primitive care, pentru a-i trezi spectatorului o adevărată revelație, cer din partea actorului o dăruire totală. Artă politică pentru teoreticieni ca Meyerhold, Piscator și Brecht, ea cere și o angajare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
abstract și stilizat, o viziune despre lume. Artă sacră pentru teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski, teatrul pune în mișcare forme primitive care, pentru a-i trezi spectatorului o adevărată revelație, cer din partea actorului o dăruire totală. Artă politică pentru teoreticieni ca Meyerhold, Piscator și Brecht, ea cere și o angajare a întregii ființe. 1. Un teatru abstract Tentativa de a reproduce realul pe scenă s-a dovedit nelalocul ei, chiar plictisitoare. Dornici să reconstruiască locurile cu cea mai mare exactitate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry și Craig în special. 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru Dacă simboliștii au debarasat scena de grija realismului, lui Jarry (1873-1807
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
familia Pitoëff, Georges (1884-1939) și soția sa Ludmila (1895-1951), înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, apoi Tania Balașova (1903-1973) în perioada imediat următoare războiului, și mai recent, pe Antoine Vitez (1930-1990), au cunoscut o largă răspândire, prin intermediul lor, printre teoreticienii francezi. Nu poate exista, după părerea lui Stanislavski, interpretare originală, decât atunci când comediantul folosește bogățiile vieții sale interioare. Pe scenă, actorul trebuie să simtă ceea ce joacă. Arta sa este cu atât mai mare, cu cât el încearcă emoțiile personajului pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creează pur și simplu o arie de cercetări potrivită. Esențialul constă în a găsi relația spectator/actor potrivită fiecărui tip de spectacol și de a încarna decizia în aranjamente fizice." 3. Un teatru politic Dacă, în secolul al XX-lea, teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski doresc să-i redea teatrului o dimensiune sacră, alții politizează scena despre care își și fac o idee măreață. Ei îi încredințează misiunea de a dezvălui cauzele conflictelor sociale, pentru a aduce spectatorul la o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectatorilor, de la culise la scenă, dând intrării actorului pe scenă caracterul unei veritabile apariții. 3.2. Distanțarea brechtiană Scrierile despre teatru reunesc esențialul operei teoretice a lui Brecht (1898-1956) care a fost în același timp autor dramatic, regizor scenic și teoretician. Din cauza evenimentelor politice care despart Franța de Germania timp de mai multe decenii, venirea fascismului începând din anii treizeci, apoi al doilea război mondial, Brecht nu este descoperit în Franța decât în 195041, cu reprezentația la Noctambuli a piesei Excepție
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
când regulile de compoziție ale piesei, când afectele pe care spectacolul le trezește, când performanțele pe care le necesită din partea interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica receptării, începând cu secolul al XVIII-lea și nașterea dramei, teoreticienii s-au întrebat din ce în ce mai mult asupra artei actorului și regizorului. Din toate vremurile, ei au definit teatrul ca fiind reflectarea lumii. Acesta este, după părerea lui Shakespeare, în Hamlet, "obiectul propriu teatrului, al cărui scop a fost mai întâi, și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1628 și 1642 cu autori precum Hardy și Rotrou. Acest gen neregulat ține totodată de tragedie și de comedie. Zi. Parte a acțiunii unui Mister destinată să fie reprezentată într-o zi; sinonimă cu act, începând cu perioada barocă. Cronologie Teoreticienii esteticii teatrale secolul al IV-lea î. H. între 389-370 între 355 -323 secolul I î. H. între 23 și 13 secolul I d.H. secolul al II-lea d.H. secolul al V-lea d.H . 1498 1503 1541 1548 1549 1550
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ilie dezvoltă premisele formulate. Subordonează simțului comic "modurile" adiacente: satiric, parodic, ironic, grotesc, umoristic toate dispersate în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă, imprimată textului de Caragiale. Discursul critic este construit pe studiul atent și comentariul alert al contribuțiilor critice anterioare. Autoarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Aristotel și o figură care constă în a spune voluntar contrariul a ceea ce se dorește să se înțeleagă, cunoaște de la Quintilian dubla ipostază, de trop și de figură retorică în formula simulare per contrarium, și dobândește valoare de filosofie la teoreticienii romantici germani, de exemplu la Fr. Schlegel, care o vor raporta la sinele absolut și la transcendent, prefigurând dominanta ontologică a postmodernismului, pentru care ironia va reprezenta un semn distinctiv. Sumara selecție de valențe istoricește constituite, indică deja dificultatea disocierii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viețuirii cotidiene, compun substanța de sensibilitate, gingășie și gravitate care conferă comicului a cărei formă o imprumută, alură umoristică. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum observa Dorina Grăsoiu în Mihail Sebastian sau ironia unui destin, dacă aplicăm definițiile teoreticianului 220 la propriile creații, Mihail Sebastian se încadrează indubitabil în categoria umoriștilor, "fiindcă, așa cum concepe el umorul (ca "un mod liric", "o poezie ratată ", " tragedia unei sensibilități care nu se poate realiza, drama unui sentimentalism strâmbat din proprie voință, autoironia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca un câine turbat Johnny.163 Descoperirea hipotextului caragialian într-o astfel de scriere-experiment, multietajată, excesiv de metatextualizată, imbricată într-o nesfârșită rețea intertextuală, nu este totuși surprinzătoare, ci previzibilă, în acord cu programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a dezgoli semnificativul, pe când Urmuz schițează fizionomii peticite, ale căror componente incompatibile se reduc la absurd. Mai greu de depistat în bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]