5,246 matches
-
În care numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înfloriseră cireșii, vișinii, prunii și chiar merii. În față era o pădure, un crâng mai degrabă, aș cum sunt pădurile de câmpie; salcâmi, stejari, plute și sălcii amestecate și izvorând de-a valma direct din arătură. Verdele crângului era Încă timid și copleșit de negrul crengilor Încă netrezite la viață. Dinspre sat alerga În urma voastră o femeie trecută de patruzeci de ani și de fapt ea era cea care vă Îndemna să mergeți spre pădure și să tăiați un salcâm drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înflorită În zeci de culori și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit te-ai adăpostit lângă trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și plină până la marginea scândurilor cu iarbă. Căruța venea În viteză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul amintirilor înăbușite ce nu le-am întâlnit niciodată
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
cu ultimii bani găsiți în buzunărașul din piept. Abia mai răsuflam înverșunați recitind într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet. Păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide! Pe măsură ce te apropiai gândurile dansau. Râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
face ca să o descopăr pe Adriana Neacșu prin anul 2008 pe un site de socializare (Netlog, unde are o pagină permanentă) și să o invit în grupul literar „Țara Cuvintelor” înființat de mine pe același site. Încet-încet, începe să scrie timid versuri și, încurajată și îndrumată, reușește să scrie din ce în ce mai bine poezii, dar realizează și mici povestiri și povești pentru copii și nu numai. Ca urmare, în anul 2009, este invitată să participe cu douăzeci de poezii la un volum antologic
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
DECEPȚIE Mi-ai fost alături la bine și la râu, Mi-ai luminat bancă pe care așteptăm timid clipele împlinirii... M-ai ajutat sa gasesc printre aștri luceferii iubirii... M-ai învățat să iubesc amurgul, când totdeauna, ai fost învingătoare și ai devenit stăpâna întunericului... M-ai vrăjit cu razele tale aurii și uneori, adormeam căutându-te, printre
DECEP?IE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83782_a_85107]
-
Dormeai când am ajuns eu acasă și acum te văd pentru prima oară de atunci. — Aș vrea să dezvolți „incident“, te rog, spuse Vika, ridicând din sprâncene. —Am... ăăă... ne-am cuplat Într-un fel, spuse ea, cu un zâmbet timid. —Ce? Jill țipa deja, holbându-se la sora ei cu un amestec de oroare și Încântare. Ce s-a Întâmplat? —Ei, m-a Întrebat dacă nu vreau să merg cu el la cină după ce am făcut rost de Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru că era mare, frumos și nu făcea sport, ci stătea mai mult singur și lucra la câteva restaurante locale cunoscute. Băiatul care ni se păruse Încrezut și arogant pe când eram adolescenți și prea tineri ca să Înțelegem că era un mare timid, un singuratic, cineva care nu se simțea tocmai la locul său În nici un grup de copii. Băiatul care stătea În fața mea, pe diagonală, la ora de atelier, Întotdeauna concentrat asupra tăvilor de lemn sau mașinăriilor cu gumă de mestecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
el, curioși. —Sammy e bucătar, am spus eu. A studiat la Institutul Culinar American și are de gând să-și deschidă propriul său restaurant Într-o bună zi. —Zău? Ce interesant. Acum gătești undeva În oraș? Întrebă tata. Sammy zâmbi timid, privi În jos și spuse: De fapt, am Început să fac brunch-ul de duminică la Gramercy Tavern acum câteva luni. A fost o experiență foarte reușită. Am simțit cum mă străbate un junghi. Cine era tipul ăsta? —Ei, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din centru. Vedeți, se vinde cu o bentiță pentru bărbie, ca să stea. Nu-i așa că e mișto? Janie se servi cu Încă o quesadilla și o scărpină absentă pe Millington. —Bette, când te gândești că dintr-o membră nouă și timidă, care refuza să fie gazdă, ai ajuns o Martha Stewart a clubului... Ei bine, trebuie să-ți spun că e impresionant. Am râs. — Cred că slujba mea se insinuează În toate celelalte laturi ale vieții mele, ha? Pot să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cadoul meu pentru tine, Bette. Pentru Împlinirea a douăzeci și opt de ani. Ce tot spui? Nu Înțeleg ce se Întâmplă. Ai vreo legătură cu asta? am Întrebat cu atâta speranță Încât era aproape umilitor. Se poate spune și așa, spuse ea, timid. —Pen! Spune-mi ce s-a Întâmplat chiar În clipa asta! S-ar putea să fie cea mai frumoasă zi din viața mea. Explică! —Bine, calmează-te. Totul a fost foarte nevinovat, de fapt - Într-un fel, chestia asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să aștepte vești de la mine. Am probat tot felul de lucruri, le-am dat jos, m-am apucat frenetic să fac ordine În apartament, am dansat pe „We Belong“ a lui Pat Benatar cu Millington În brațe, m-am așezat timidă pe canapea și am Început să-l aștept pe Sammy cu exact o oră Înainte să vină. Când Seamus a sunat la interfon, am avut impresia că respirația mi se va opri. Sammy apăru la ușă după câteva clipe. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”. Pe nebăgate de seamă, alte glasuri - la început mai timide - au prins a-l seconda pe solist. Și cântecul a pornit să plutească ca un balsam peste sufletele celor plecați de acasă fără vrerea lor. „Tu mi-l duci, mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și noi, degeaba o fi frumoasă povestea. Așa că, arată-te - l-a îndemnat profesorul. Tăcutul de până atunci a apărut în licărul de lumină slobozit de un bec prizărit. Era un bărbat bine legat, cu o privire inteligentă și zâmbet timid. ― Spune-ne, frate, de unde ești și cu ce te-ai ocupat până acum? - l-a întrebat învățătorul. ― Păi, sunt dintr-un sat de pe lângă târgul Ștefăneștilor și până acum n-am făcut mare lucru. Am fost și eu un biet ghid
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
miez de noapte, ca să le lași la el. ― Da’ ce, ora douăsprezece îi ceas târziu pentru un hangiu? ― Cred că ai dreptate, Todiriță... Se vedea cât de colo că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele lui timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă, băiete, că abia acum încep să simt toată osteneala din cătănie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Danny le rupse pe toate cu o privire languroasă. — Hai să nu plecăm nicăieri. Ce zici? Claire zise: — Așa mă gândeam și eu. Vrei să vezi un film? — Ai un televizor? — Nu, prostuțule, am o sală de proiecție. Danny zâmbi timid - proletarul Ted copleșit de obiceiurile hollywoodiene. Claire îl luă de mână și îl conduse prin bucătărie într-o încăpere cu pereții acoperiți cu rafturi pline de cărți. Doar peretele din față era acoperit cu un ecran de proiecție. O canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a apărut în cale o doamnă de o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: 79 „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mine a 98 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... DARUL
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dreapta și bine pieptănat, cu nasul coroiat și ochii mici, negri și plini de răutate. Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și date cu bradolină. ― Bună dimineața, băieți! Unii mormăie timid ceva, în semn de răspuns; iar alții se așează jos, fără să fie poftiți de cel care intrase cu o hârtie în mână. Când a spus "stați jos", a făcut băieților o recomandare aproape inutilă, fiindcă toți, maimuțe prin definiție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trebuie să vi le procurați pe toate. De luni, încep cursurile în mod serios! Despre caiete sau ce v-o mai trebui, vorbiți cu fiecare domn profesor în parte. Sînteți gata? ― Da, da, gata! se auziră în trei reprize glasuri timide sau obraznice, mai mult sau mai puțin pițigăiate. ― Așa... atunci, scrieți, vă rog! Și, după ce ne dictă rar și apăsat titlurile cărților de Română, Istorie, Geografie și Franceză, rosti, silabisit, ca să înțelegem mai bine: ― ...Și Zoologia de Kirițescu și Bîznoșanu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
eu o cam întrezărisem, însă pe care, fie din lipsă de curaj, fie mai mult din lene, nu îndrăznisem să merg. Profesorul ne dăduse să facem o compunere cu subiectul "Primăvara". Iarna era pe sfârșite și primăvara începuse să înflorească timid prin margini de pădure și prin curțile oamenilor. Soarelui îi ardea de glumă cu copiii și, cu toate că-i pișca uneori, își arăta dinții surâzător, dovadă că totul e numai o joacă! N-aveam poftă să-mi văd de lecții, cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vocațiunea. Dar până la finele anului, cum doctorii prescriau repaos fizic și moral, monseniorul a avut buna idee să-1 trimită excepțional să asiste la unele cursuri la Notre-Dame. Maica superioară era buna sa prietenă. . . . Cu fetele, nepotul era tot așa de timid, dar cel puțin nu mai era tachinat. Alesese dintre ele pe cea mai pipernicită, crezând că e cea mai inofensivă: Mika-Le a noastră!. Erau buni prieteni și fata, până atunci cam suspectată, începuse a fi bine văzută și căpătase chiar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
musafira. Părea că pune oarecare nădejde în Mini pentru vizita asta, la care ținea să facă față și care o stânjenea parcă. Acea Lina, așa de autoritară și de stăpână pe ea 74 în profesie, era în lume nespus de timidă. Rămase. De altfel, subt o altă formă, familia Hallipa iarăși îi ieșea înainte. Odihnită, Lina porni, tot grămadă, să așeze ceaiul cu baba. Când se întoarse avea o rochie verde cu găitane multe. Rim privi pe Mini cu aere de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca pe un coș cu fructe de toamnă, ca să le aducă întregi și proaspete. Nu mai purta grija și osteneala de a înțelege, ci nădejdea de a dărui cugetarea și apoi de a o primi înapoi ci pe o bucurie. ..... timid al ..... ei, melodia va trece în strunele de orgă. Din mișcarea unduioasă a gesturilor ei feminine, sforțarea de a exprima va răzbi prin căile luminoase ale ocrotirilor înțelepte. Atunci ea va rămâne copilăroasă și negativă, ostenită și fericită ca amanta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]