4,226 matches
-
deschisă, fie să folosească mai prozaicul clopoțel. Alese a doua variantă și, o clipă mai târziu, o voce vorbi prin interfon, Întrebând cine era. După ce-și oferi numele, ușa se deschise cu o smucitură. O Împinse În lături, o trânti În urma lui și străbătu curtea către partea de palazzo ce dădea spre Marele Canal. De la o fereastră de sus, o slujnică În uniformă se uita afară, vrând să vadă cine intrase. Aparent satisfăcută că Brunetti nu era un răufăcător, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o tăcere furioasă. Apoi, și Alice și-a mutat degetul în josul paginii, tu pretinzi că subiectul suferă de o formă de dependență sexuală și că ia droguri recreaționale. Amanda a sărit în picioare și, cu un gest melodramatic, și-a trântit o mână pe frunte. — Vai, te rog! Nu-mi vine să cred că aud așa ceva. Revino la realitate, da? Tot Hollywood-ul știe că asta e adevărat. Mă tem că nici un tribunal nu va accepta lucrul ăsta pe post de probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la fel de multe produse de îngrijire facială de lux ca și Amanda. Și-apoi erau toate gadgeturile lui - telefonul mobil cu care puteai să faci un film întreg, iPod-ul, agenda electronică de ultimă generație... Amanda a terminat vinul și a trântit paharul de plastic plină de hotărâre. Ei, toate astea trebuiau să înceteze, acum, că un copil era pe drum către ei! Altfel cum aveau să-și permită toate hăinuțele alea semnate J.P. Tod? Mai ales că trebuiau luate în considerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce? — Așa se pare, a spus Hugo ieșind în grabă. În locul tău, aș chema pe cineva să se uite la ele. În timp ce-i schimba, cu greutate, scutecul lui Theo pe bancheta din spate a mașinii, Hugo a rezistat tentației să trântească scutecul plin de caca pe scaunul din față al Audi-ului decapotabil al Shaunei. Aceasta conducea mașina cu capota coborâtă indiferent de vreme. Hugo se gândea că asta era explicația pentru vinișoarele plesnite care-i acopereau fața. În vreme ce se chinuia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
buza de jos începe să-i tremure, iar ochii să i se umple cu lacrimi. Alice, care fusese pe punctul să se întoarcă pe tocurile ei vegetariene, a avut un moment de ezitare. Îi stătuse pe limbă să i-o trântească lui Hugo că nu e problema ei ce carte ar trebui să cumpere el. Dar simțise deja ceva în felul în care el îi mărturisise că se ocupă de copil. Bărbatul păruse, în mod sincer, neajutorat. Iar acum, incredibil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat lătrând plin de furie. Hugo și-a căutat mobilul. Dă-mi-l pe Neil, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
una dintre operatoare. O asistentă sau un doctor o să vă sune înapoi. În cât timp o să mă sune? — Să sperăm că peste nu mai mult de zece minute. Acum, vă rog să-mi spuneți codul dumneavoastră poștal... Panicat, Hugo a trântit receptorul. Zece minute! Nu era sigur cât de repede acționa meningita, dar știa că boala asta nu stătea să doarmă în papuci. Până când sunau ăia, viața lui Theo putea fi în pericol. Hugo și-a strâns la piept fiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-mă. Hugo i-a făcut cu mâna până când stopurile taxiului au dispărut după colț. Apoi, s-a întors în casă, a luat câinele și l-a dus direct la pubela din spate. —Te-am terminat, a mârâit el către câine, trântind capacul pubelei deasupra. Cu toate astea, câinele avea alte idei. Pe tot parcursul nopții, Hugo a fost trezit, în mod intermitent, de un lătrat feroce, acompaniat de un ecou metalic. De fiecare dată când s-a culcat la loc, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că avea să fie în stare să-l convingă pe Jake că soluția lui Hugo era, într-adevăr, cea mai bună pentru toți cei implicați. Alice aproape că adormise în noaptea în care a auzit ușa de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a întâmplat. Ți-ar fi mai bine dacă ai divorța. Toți caii regelui și toți servitori regelui n-au putut să-l repare pe Humpty. —Mulțumesc, mamă, a zis Alice. Apreciez sprijinul tău. Sincer. Mulțumesc foarte mult. Apoi a trântit receptorul furioasă. Capitolul 28tc "Capitolul 28" Hugo se învârtea amărât prin camera pustie a lui Theo. În ultima vreme, venea deseori în camera aia; bărbatul își închipuia că ăsta era felul lui de a se pregăti pentru apropiatul moment când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger sfâșie cerul către nord-vest. Imediat fu urmat de un tunet care făcu alarmele unor mașini să răbufnească... - Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și trei mișcări. - Cred că ați greșit adresa, continuă după ce observă că buzele crăpate continuau să strângă chiștocul de țigară. Dar se întâmplă frecvent, nu trebuie să vă faceți probleme. Am ieșit un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă imensă anunță că pe o stradă dintr-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o gură din pahar, apucă ușor colțul pledului și îl trase dintr-o singură mișcare, una în care aruncase întreaga tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de el. Trânti ușa debaralei și se prăbuși pe canapea. Vru să bea, dar lichidul i se prelinse pe bărbie. Iar vocea Magicianului îi șopti la urechea stângă: - Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Uită-te la ceas. Cele 10 minute se duc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe pagina mondenă a ziarului de seară - vreun cancan spumos, o altă poveste amoroasă insipidă sau orice altceva -, iar el luă o cafea de la tonomatul din holul principal, apoi urcă la etaj fără să bage pe nimeni în seamă. Se trânti pe scaun, în fața biroului, trase sertarul și scoase pachetul cu țigări. Aprinse una, luă o gură de cafea, își roti ochii prin încăpere. Atmosfera era aceeași din fiecare zi. Toată lumea părea absorbită de cazuri extrem de complicate, telefoanele sunau într-una
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu erai tu nu se întâmpla nimic! Se trânti pe burtă și își cufundă fața în apa care mustea și îneca firele de iarbă. În casa aflată în partea stângă a curții sale, Vecinul dădu din cap nedumerit. Bănuise de multă vreme că scriitorii nu sunt chiar întregi la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se satură să fie luat de fraier. Mai trase câteva fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fără să sune la sonerie așa cum făcuse individul acela cu geamantanul (e mort, acum, banii sunt la tine - vocea se infiltră din nou), intrase în capul său torturat de Orchestra Filarmonică din Creier și începuse să întrețină un monolog nedorit. Trânti o mână în apă, iar stropii săriră în toate direcțiile. - Nu-mi plac nici musafirii nepoftiți, nu-mi plac nici vocile nepoftite care îmi invadează creierul, la primele ore ale dimineții. Afară! Se făcu liniște (instrumentiștii orchestrei au ieșit la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucia. Scuturase din cap a dezmeticire rapidă, pentru că simțise în chiloți câteva pulsații, complet nepotrivite în contextul respectiv, scosese guma din gură și o învelise, tacticos, într-un șervețel pe care îl depusese în scrumiera mașinii. Ieșise din mașină, nu trântise portiera, apăsase pe unul din butoanele telecomenzii și auzise clămpănitul încuitorilor, traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase în curte, străbătuse cu pași ușori aleea pavată cu gresie rombică și sunase. Preferase soneria
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
numai că vremea îl punea pe gânduri. Și nu-și dădea seama pe unde ar fi putut să fie ascunsă o cameră de luat vederi. Înșfăcă ziarul și îl desfăcu cu gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre nori, cătând lumina... Tace și ascultă. Inima îi bate să se spargă, parcă jeluindu-se, ca trântită de-o piatră... își blestămă întunericul și nenorocul. -Trăiesc și mor, vreau să mă trezesc... dar, nu mă pot trezit...! Tot asa muncindu-se, s-a trezit nădușit de sudoare, morfolind între buze: ”Iartă-mă, Fată... Iartă-mă...!” Erau orele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu cer senin. Lumina toamnei aluneca încet peste cimitir. Vara plecase... venise toamna, inima ei zvâcnea pe aproape... o auzeai peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se trânti în pat, așa îmbrăcat, cu fața în sus. Noaptea căzu repede... Gândurile năvăliră în mintea lui ostenită, ca niște năluce învălmășindui-o cu întrebări fără nicio noimă. - Există timpul?!... se întrebă el, și tot el își răspunse. Există!... Însăși răstimpul dintre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gol, ca într-o bulboană, izbucnind în plâns. -Fata, Fata mea dragă... unde ești?!.. După câțiva pași prin camera, se opri în fața ferestrei. In dreptul oglinzii se opri o clipă și se privi. Se înspăimântă. Așa îmbrăcat, cum era, se trânti în pat, rămânând o vreme cu ochii ațintiți în tavan, mergând să se reculeagă, să se limpezească. Dar nu putea... Vasilica îi revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
beznă!.. Trăiesc și mor dar nu mă pot trezi... Imi blestem întunericul și nenorocul!.. Privind printr-o spărtură, prin mine, îmi simt sufletul plutind printre nori cătând lumină. Tac și ascult. Inima-mi bate să se spargă, parcă jăluindu-se ca trântită de o piatră. Dragoste, milă, iertare te rog, dă-mi Doamne!.. O, Doamne, Tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!.. Mi-e dor de tine, Fata... mi-e tare dor. Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai întâlnești. Mare noroc a avut Frusina! - Să le stăpânească sănătoși! Știu că și ea este o femeie harnică, gospodină- răspunse părintele. Frusina nu spuse nimic. În fond era obișnuită cu felul de a fi al soacrei sale pentru că le trântea ca nuca în perete dar acum era vorba că le spunea de față cu altă lume, străină de casă. După ce plecă preotul, mama lui Petre inspectă toată casa. Mobila pe care o cumpăraseră copiii era mai deschisă la culoare și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Dabija 84 să ies, să sar, să explodez și să fiu una cu toți atomii din univers, ca pe Vremea Poeziei. iar dacă vreo muză rătĂcită bătea la poarta mea, ademenindu-mă cu vreuna dintre lumile văzute sau nevăzute, Îi trânteam ușa În nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam Însă să mă nasc Într-o lume nouă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]