3,826 matches
-
asociată cu evoluția funcțiilor cognitive. La începutul stadiului „corpului simțit”, schema corporală corespunde unei intuiții sau a unei cunoașteri imediate pe care copilul o are despre corpul său, în stare statică sau în mișcare. Ele este deci, în centrul relației trăite univers - subiect în mod afectiv și câteodată în mod simbolic. În cursul stadiului „corpului perceput”, schema corporală va fi integrată la nivel conștient, prin punerea în joc a funcției de interiorizare. Această atenție asupra corpului nu va fi în perioada
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
sentimentele sale sunt disponibile pentru a face față situațiilor motrice cu care este confruntat. Odată memorizate aceste automatisme vor putea fi puse în joc la modul complex al unei ajustări, într-o situație de urgență. În prezența unei situații deja trăite, punerea în centrul praxismului implică corespondența cu un tratament al informației la nivel de sistem limbic și nu la nivel neo-cortical (al treilea nivel ierarhic).Reglajele în curs de executare sunt asigurate prin ansamblul modulelor reflexe. Toate aceste reglaje inconștiente
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
însă niciodată cu adevărat să recunoaștem existența lui Dumnezeu, pe de o parte, "nepătrunderea căilor sale", pe de altă parte. Să nu uităm nicicînd, prin urmare, că în esența sa Dumnezeu nu poate fi cu adevărat cunoscut, ci cel mult trăit. 2. LATENȚE PROFUNDE ALE MINCIUNII PRIMORDIALE: PRECUPERĂRI SEMIOTICE Exercițiul hermeneutic pe care lectura scenariului biblic al căderii l-a îngăduit nu se constituie doar ca un intelectual "joc în sine", ci și ca probă a unui adevăr pe care adesea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
haiku-ul este un timp plin de viață. Simțul anotimpurilor este de fapt modul de a rezona cu viața naturii din care face parte și omul. Nu concretitudinea momentului fizic este ceea ce vizează Întrebarea cînd, ci vibrația, palpitul, Însuflețirea clipei trăite În armonie cu viața care pulsează simultan În obiectul vizat și În sufletul vizionar. Timpul haiku-ului este unul al inserției neașteptate a omului În viața cea mare a lumii. Clipa aceea nu este una din timpul măsurat de vreun
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unei carențe emoționale a autorului și a modului existențial pentru care optează. Aceeași omisiune este Însă, atunci cînd e vorba de haiku, o atestare a aprecierii deosebite acordate experienței, de data asta preponderent afectivă. Tocmai respectul aparte pentru acea Întîlnire trăită, petrecută aevea, pentru lucrurile și faptele care au provocat acea experiență revelatoare care este de regulă sursa haiku-ului, Îl determină pe autorul de haiku să consemneze scrupulos doar ceea ce este obiectiv, evitînd să altereze cu simțirea sa, poate prea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
impresionează prin intenția vădită de a prinde, de a nu scăpa, de a reține un lucru cu tandrețe sau poate cu disperare, cît și pe planul, de data asta contemplativ, În care bătrînul și ceasul sînt doar semne ale timpului trăit, ale vieții care e gata să-ți scape, acum metaforic, oricît ai strînge pumnul, printre degete. Poți simți Însă această Întrepătrundere Între cuvintele unui text aproape alb, imaginea pe care ele o evocă cît se poate de direct și neutru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să opun (mai spectaculos) artificiilor, stelele. Dar noaptea fără stele, Întunericul opac, aidoma ceții, care se perpetua dintrun an În altul, din noapte În zi și, Într-un fel mai profund și mai expresiv pentru cititori, putea semnifica și timpul trăit al oamenilor din aceste vremuri (Întrerupt doar arbitrar de o festivitate vană și neproductivă), m-a Îndemnat să mizez pe ceață și nu pe stele. Am Încercat mai multe variante și m-am fixat În cele din urmă pe sintagma
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
imaginii a avut o întârziere atât de mare față de cel al limbajului? Va conveni oricine că, în termeni de cunoaștere, estetica pare o rudă săracă pe lângă lingvistică. Simptom revelator. Al cui? Mai întâi, al supraevaluării limbajului de către omul cuvântului. Istoria trăită a speciei sugerează un: "La început a fost Imaginea". Istoria scrisă spune: "La început a fost Cuvântul". Logocentrism logic: limbajul onorează limbajul. Tautologie narcisiacă și publicitate corporativă care ne-au dezechilibrat conștiința faptului uman. Nu-i ușor pentru un om
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
demodat (fără piață), fiind înlocuit cu "marele reportaj" făcut în grabă și alert al televiziunilor. Noua noastră neatenție optică datorează nu puțin revoluției din telecomunicații și transporturi. Odată cu suprimarea distanțelor, se pierd atât sentimentul de întindere teritorială cât și sensul trăit al realului, al ireductibilei exteriorități. Totul devine accesibil, repede și fără efort. Pictura este lentă, informația, rapidă. Era vizuală, pe pânză, scurtează timpul cu ajutorul rășinilor vinilice și acrilice de sinteză, care nu sunt altceva decât apă, culori simple și expeditive
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de-a doua, ordonată după prototip; cea de-a treia își ordonează propriile stereotipuri. Nu declinăm aici atribute metafizice sau psihologice ale unui ochi etern. Ci universuri intelectuale și sociale. Fiecare vârstă a imaginii corespunde unei structurări calitative a lumii trăite. Spune-mi ce vezi ca să-ți spun de ce trăiești și cum gândești. Indice, icoană, simbol Conceptual, succesiunea "erelor" se suprapune în parte peste clasificarea stabilită de logicianul american Peirce între indice, icoană și simbol în raportul lor cu obiectul. Să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Marile religii dădeau un sens morții. În prezent, știința se abține de la asta. Cum poate fi acoperit deficitul? Prin cultură, răspundea Malraux. Dar, în fața religiilor instituite, știința este în afara concursului. Iar cultura, handicapată. Problema nu era deci bine pusă. Sensul trăit nu aleargă pe aceeași pistă cu formula matematică, nici nu poate "să facă oficiu de". Știința articulează adevăruri: obiectivă fiind, rezultatele ei transcend condițiile în care s-a născut. Ea este mondială prin vocație. O cultură articulează valori: subiectivitate colectivă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
își pierd vechea întâietate, în favoarea prezentatorului prin intermediul căruia actualitatea survine. Imediatul video face economie de profunzimi de câmp și timp. Regia, cu mozaicul ei de ecrane, devine postul de comandă a memoriei și deci, în parte, a realităților percepute și trăite. Când realitatea evenimentului are drept criteriu obiectiv apariția urmei lui, evenimentul devine urma însăși. Traducere: când un jurnalist de la un post îi ia un interviu unui lider străin, evenimentul, pentru postul care-l difuzează, nu este ceea ce spune șeful de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spre analiza a posteriori. Tehnologia electromagnetică a făcut scrierea rece și, mai ales, a împins în declin două genuri literare capitale: ekphrasis, sau descrierea operelor de artă de către un temperament (Stendhal în Italia, dacă vrem) și rescrierea decalată a istoriei trăite (Chateaubrind în Memorii de dincolo de mormânt sau Jurnalul de tip gidian). Memoria analogică (peliculă sau bandă), care permite evenimentului sau operei să ni se prezinte motu proprio, devalorizează memoria "făcută de mână", această viclenie de artizan. Îi marginalizează atât pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rămâne odată ce s-a stabilit ceea ce e presupus a fi adevărat, rațional și științific. Dimpotrivă, este [ideologie] tot ceea ce a fost gândit la nivel social, ceea ce se regăsește în credință și acțiune, pe baza ipotezei că ea constituie o unitate trăită, una ascunsă în spatele distincțiilor pe care în mod obișnuit le facem. Aici, ideologia nu este un reziduu, ci este, dimpotrivă, o unitate de reprezentare și, în mod actual, o unitate care nu exclude contradicția și conflictul"337. Alăturând încă o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile, atâtea suferințe aduse unor oameni care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și, pierdută, nimic nu ți-o poate da înapoi, viața i se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
al lui Peleu, să supravegheze întrecerea de care și să țină minte tot, în amănunt, iar când se va întoarce, să-i spună bătrânului rege de acasă tot ce-a văzut. Peleu este în Iliada și în raport cu Ahile simbolul vieții trăite ca viață, într-un șir de generații care se urmează, legate prin dragostea firească dintre părinți și copii și prin dăinuirea aceleiași lumi: casa, avuțiile, pământul, muntele (Pelion, în cazul lui Ahile, muntele împădurit unde se ducea adesea să-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile, atâtea suferințe aduse unor oameni care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și, pierdută, nimic nu ți-o poate da înapoi, viața i se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al lui Peleu, să supravegheze întrecerea de care și să țină minte tot, în amănunt, iar când se va întoarce, să-i spună bătrânului rege de acasă tot ce-a văzut. Peleu este în Iliada și în raport cu Ahile simbolul vieții trăite ca viață, într-un șir de generații care se urmează, legate prin dragostea firească dintre părinți și copii și prin dăinuirea aceleiași lumi: casa, avuțiile, pământul, muntele (Pelion, în cazul lui Ahile, muntele împădurit unde se ducea adesea să-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
48, PG 91, col. 1361 AB. footnote>.Raționalitate și Adevăr sunt astfel valorile în planul cărora dis cursul teologic și cel metafizic se solidarizează relevând totodată unitatea dintre credință și cunoaștere, armonizate prin prezența transcendenței, a Ființei: metafizic postulată, teologic trăită, în „dorința firii” orientată către Dumnezeu. Raționalitatea creației vădește înțelepciunea și mărirea Creatorului: „Dumnezeu vrea ca tot omulsă se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). În-credințare și credință Gheorghe VLĂDUȚESCU, Sabin TOTU 1. Cuvântul grecesc
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Vol. I, Psalmii 1-50, trad. de Mo-nica Dan, Editura Stephanus, București, 2001, p. 17. footnote> . Ca o concluzie la cele de mai sus se impune sublinierea că aido-ma vechilor eroi ai credinței iudaice, despre care sublim vorbeaSfântul Pavel, credința trebuie trăită iar creștinului i se cere să seraporteze la ea atât în deciziile mari cât și în cele mărunte. Credințacapătă valoare atunci când începe să se manifeste în problemele cotidiene pe care le avem de rezolvat. Ne amăgim dacă considerămcă este suficient
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup. Fiecare Li turghie este o introducere în lumea transfigurată, o urcare și o coborâre de pe Tabor, pe care Duhul Sfânt umple de viață pe Hristos șipe cei ce se împărtășesc cu El, ca o cunoaștere trăită, cum explică în Mistagogia sa Sfântul Maxim, iar Nicolae Cabasila în Despre viața în Hristos ambii inspirându-se din Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească ale lui Dionisie (Pseudo-) Areopagitul<footnote Pr. Prof. Ene Braniște, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii de Nicolae Cabasila
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca dată de înființare a laboratorului anul 1879 (Cattell, 1928, p.544). Primii trei Arbeitsgenossen (colaboratori, tovarăși de muncă) ai maestrului au fost Emil Kraepelin, Alfred Lehmann și James McKeen Cattell, după cum afirmă în autobiografia sa intitulată Erlebtes und Erkanntes (Trăite și cunoscute) publicată în anul 1920. După părerea sa, aceștia au rămas fideli psihologiei și au lucrat cu el pe vremea când era o realizare a sa privată, neavând recunoaștere din partea universității. În semestrul de iarnă 1879-1880, Max Friedrich, de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
aceasta este cauzată atât de dezechilibrul homeostazic (glucoza, acizi grași etc.), cât și de semnale nervoase ascendente de la stomac și intestin, ambele stări create prin lipsa sau aportul insuficient de alimente. După ingestia alimentelor se instalează starea psihoafectivă de recompensă-răsplată, trăită subiectiv ca plăcere (în cazul de față, ca sațietate), care încheie ciclul acestui proces important. Starea de plăcere sau neplăcere (foame) a fost reprodusă în laborator la animale prin tehnica de autostimulare cu ajutorul electrozilor implantați în diferite zone ale creierului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proiecția frecventă a unor imagini nu poate face niciun rău; dimpotrivă, ea nu poate decât îmbunătăți calitatea interpretării." Actorul își pune continuu în practică imaginația, ceea ce îi permite să stabilească o relație de similitudine între situația jucată și o situație trăită mai demult. El își construiește personajul ajungând până la "retrăire", concept stanislavskian care ar putea fi definit drept descoperirea, în joc, a unei analogii foarte puternice între situația dramatică conținută de text și trecutul emoțional personal. Pentru a-l ajuta într-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
François Rabelais et la culture populaire au Moyen Age et sous la Renaissance, Gallimard, coll. Tel, 1970, p. 47). El scrie: Senzația carnavalescă despre lume este cumva transpusă în limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]