3,521 matches
-
a obține o rochie Valentino pe gratis, dar, dintr-odată, m-am simțit obligată s-o împiedic pe Julie să se îmbrace ca o actriță dintr-un film cu buget limitat, ratându-și, astfel, ziua nunții. —Julie, am șoptit. Ești trează? —Așa și-așa. Ce s-a-ntâmplat? Ce zici de Valentino pentru rochie? Vreau să spun, când Debra Messing s-a îmbrăcat cu o rochie creată de el la decernarea Globurilor de Aur, s-a transformat, peste noapte, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Porsche-ului ca să pună acolo și casetofonul.) Ne-am Întors de unde-am plecat. Eu Îmi văd iar de programele mele prin satelit și de somnul meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere te umple de nervi, ba chiar de o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
casetofonul.) Ne-am Întors de unde-am plecat. Eu Îmi văd iar de programele mele prin satelit și de somnul meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere te umple de nervi, ba chiar de o furie de lup moralist. Poliția nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de greu între unde îmi doresc să fiu și unde sunt. Cum pot să mă desprind din încremenirea mea ca să ajung unde vreau să ajung? De ce nu am curajul să depășesc groaza desprinderii? Să fie de vină mintea mea mereu trează, care stă de veghe și care mușcă întruna, cu o furie insațiabilă, din mine? Să fie de vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu v am auzit. — De vreo două ore. Am mai intrat la tine, dar dormeai dusă..., îmi răspunde, la fel de grav, încât pentru o clipă mă simt vinovată că am adormit taman când au venit ei acasă și nu am fost trează, să-i întâmpin la ușă, cum se cuvine. Vine lângă mine și eu mă dau jos din pat, netezindu-mi rochia, fără să mă uit la ea, ca să nu-i văd reproșul că m-am culcat îmbrăcată în rochia nouă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în ritmul lui propriu, tot mai înfier bântat. Dar o parte din el știe ce urmează și se înfioară - și în trupul care se chircește de spaimă în pat, și în mintea adormi tă în care doar câteva celule, încă treze, semnalează, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greu tatea trupu lui din vis, trupul care escaladează stânca, apasă amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard privește îndurerat în sus. Nu mai are mult până la vârf, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenin țător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard pri vea îndurerat în sus. Nu mai avea mult până la vârf, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din scaun și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard privi îndurerat în sus. Nu mai avea mult până la vârf, dar ceva - ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zvâcnea teribil. Era obo sit. L-a obosit peste măsură acest prea lung sfârșit de săptămână. Nu se putuse întoarce la cel care fusese. Privea totul și pe toți din toate unghiurile. Se vede treaba că mintea lui, me reu trează în ultima vreme, stătea de veghe și mușca întruna, cu o furie insațiabilă, din el. Numai Bobo nu plecase. Eduard îl convinsese să ia un tren de noapte. Sperase, într-ascuns, să îl convingă să vină la casa bunicilor și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o scape din ochi, atât de concentrat încât Clara ar fi putut jura că Bobo îi captase expresiile feței într-un tablou invizibil. Se întoarse în cameră, scoțând din geantă, cu băgare de sea mă, un caiet studențesc mototolit. Rămase trează toată noaptea, citind din caiet și răsfoindu-l cu mâini transpirate de emoție. în zori, intră înapoi în cameră. Domnul Ionescu conti nua să doarmă, întins pe spate, mișcându și ușor ochii pe sub pleoa pele închise. Clara se duse lângă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dincolo de știința și artele noastre pentru că secretul ei este ființarea, nu zicerea. Valoarea ei cea mai mare pentru noi este că nu poate fi reprodusă, că această ființare nu poate fi percepută decât de o altă ființare prezentă, de simțurile treze și conștiința vie. Orice experimentare a ei prin surogate și copii, prin imagini selectate, prin cuvinte grădinărite, prin alți ochi și alte minți, Îi trădează sau Îi exilează realitatea, Însă aceasta este consolarea naturii, mesajul ei, și cu mult dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Spark, eliminând În prealabil pe G.N.P, niște inițiale propuse de Vasile Leac a căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el nu știa asta. Venise treaz și combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu-i destul. Cât o s-o putem susține? Vreau să zic: fără să ne plictisim. Își plimba degetul arătător pe masă, urmărindu-i cu privirea itinerariul ocolit. Cașiș e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o prinde În brațe, n-apucă s-o țină lângă el prea mult, Andreea alunecă, se unduie galeșă, patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit doar eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit doar eu. Dar poate că Leac trebuie să rămână treaz, să-i pună planul În aplicare. Și În definitiv cu mine petrecuse și până acum. Așa că iau ceva: - Orice. Cu gheață. - Cu gheață să fie! Și iese pe vârfuri, merge În bucătărie, aud ușa frigiderului, sertare deschizându-se, clinchet. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
somnul îi dă târcoale. Capul îi este greu, ca și cum cineva îi turnase plumb în locul creierului. Se freacă la ochi cu putere. Nu-și poate permite acum să doarmă. O va face altădată, acum trebuie să rămână cât se poate de treaz. Lângă el se oprește Nicky. Tăcuți, privesc către santinela postată pe acoperișul clădirii. Cu ajutorul unui binoclu, scrutează cercetător împrejurimile. În bătaia soarelui, casca îi lucește precum o oglindă. Dinspre culoarul din spatele lor apar doi soldați care transportă o ladă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care ar dori să nu se mai desprindă. Filigranat, finalul purifică freneticele ritmuri de joc, preluate de fiecare instrumentist în part. El ar putea fi însăși ”cheia” visului prin care spiritul transcende materia cu deplină luciditate, într-o permanentă ”visare trează” - ca să-l cităm pe George Enescu - sau, ca să preluăm o afirmație a autoarei, un vis ”care nu ți-ai dori să te adoarmă, ci să te trezească”; ultima lucrare din programul ”Contrastelor” a fost trio-ul intitulat ”Trident” - o primă
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
recent să surprindă publicul cu talentul său de actor în documentarul lui Luis Ospina intitulat La desazón suprema: Retrato incesante de Fernando Vallejo (Suprema disperare: Portret continuu al lui Fernando Vallejo), 2003. De altfel, capacitatea sa excepțională de a menține trează atenția publicului și de a-l surprinde în permanență s-a manifestat încă de la începutul interviului anunțat în program cu titlul "Fernando Vallejo povestește tot", făcînd ca prezența pe scenă a celor doi ziariști să fie aproape superfluă. Fernando Vallejo
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
erau vii ca la tasu,... că nici nu-l cunoscuse, și ea rămânând singură pe lume, nu se mai măritase, rămăsese cu cei doi bărbați, tatăl și fiul, și trăise astfel până la 90 de ani cu mintea la locul ei, trează, dar gândindu-se mereu la cum murise Ioasaf, bărbatul ei în via aia de pe dealul Negroponte, iar de la o vreme o apucase dorul și se dusese să vadă cum era via aia și era la locul ei neschimbată, struguri mari
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
germani au dat naștere unei îngrijiri grele și unei nemulțumiri adânci chiar în păturile acelea ale nației cari nu voiesc să schimbe o virgulă măcar din emancipare, o nemulțumire a cărei necontenită creștere o poate vedea de ani încoace ochiul treaz al oricărui observator. Dacă cu toate acestea cuvintele mele drepte au stârnit o furtună de întimpinări furioase, cu aceasta se dovedește numai că "cestiunea israelită în Germania" există într-adevăr, deși atâția încearcă a-i nega existența. Toate întîmpinările acestea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu alții și mă trezeam într-un grup singur, vorbind fără să fiu auzit de nimeni. Schimbam grupul, istoria se repeta. Asta se petrecea când ne plimbam sau când făceam acele mici excursii pe la marginea orașului și prin pădure. Eram treaz, nu mă pierdeam în psihologia de grup să nu-mi pese sau să nu-mi dau seama că un cuvânt de-al meu nu stârnea nici o reacție și să mă mulțumesc să fiu vesel fiindcă erau ei, să rămân adică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e fata. Numai el știe, dar refuză să spună..." " Atunci cum de știți că el a omorît-o? Poate trăiește?" "Avem alte dovezi că fata e moartă, pe care el nu le poate nega, dar ca un animal cu instinctul încă treaz, nu vrea să ne desvăluie ce-a făcut cu ea... Cadavrul e pentru noi proba zdrobitoare și el știe, sau presimte că până în ultima clipă s-ar mai putea apăra sau scăpa cu o condamnare mai ușoară." Când iubita ta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aparenței unor determinări politice și economice care le ușuraseră accesul spre putere, nici Hitler și nici acea minoritate activă care puseseră mâna pe Germania nu erau sănătoși la cap. Stalin însă, ca om politic care conducea Rusia, avea toate instinctele treze și luciditatea neatinsă. Nu el venise peste Europa, ci Europa venise peste el și trebuise să se apere și să câștige. Că dorise (și Roosevelt fusese de acord cu acest lucru) ca țările limitrofe să intre în sfera de influență
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dacă totuși nu ne fac, înseamnă că sîntem iubiți și această certitudine reînnoită ne potolește... Dar Matilda nu deschise... Sunai a doua și a treia oară. Vedeam că nu vroia să vină, dar eu vroiam să vină, știam că e trează, vroiam să vină. Sunai din nou, lung, insistent. Nimic. Tăcere totală, a orașului și a casei, întuneric total. Statui câteva clipe lungi în singurătatea care mă cuprinse în fața propriei mele porți. Scosei cheile, intrai și începui să urc scările. Intrai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e și rudă a soției tale, dacă a ta n-o consideri. Și măcar dacă ar fi fost beat (nu, că nu bea, protestă, eliminând o scuză pe care Vasile, de pildă, mi-o acordase). Îi merge mintea așa foarte treaz și diabolic, și când am auzit asta, când mi-a povestit Tamara, mi-a fost rușine, dragă, de bărbatul meu... Auziți, un intelectual, un universitar cu înalte studii, să-i spună unei doamne ca un birjar, bărbatu-tău are sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi trebuit atunci să fiu insensibil și nepăsător, dar nu eram. Dimineața mă sculam cu o senzație de chin fără nume, care stârnea în mine o furie dureroasă, aproape insuportabilă (mă culcam târziu, să-mi țin cât mai mult spiritul treaz, să evit aceste rele dimineți). Cum deschideam ochii, suferința era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc că nu mă voi mai urca niciodată la catedră și să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]