2,886 matches
-
puțin bine, așa zisele "palimpseste". Cele mai multe texte care au supraviețuit din antichitate sunt astfel de manuscrise șterse și rescrise. Scribul punea pe genunchi papirusul desfăcându-l din sulurile legate și aranjate cu grijă, apoi își înmuia penelul (o tulpină de trestie macerată la vârf) într-un mic vas cu apă pentru a dilua cerneala sau culorea preparată din elemente naturale prin adăugarea gumei de lipit: negrul de fum era folosit pentru obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid
Scrib () [Corola-website/Science/325886_a_327215]
-
dintre care unele protejate la nivel europeanastfel: ferigă de apă ("Nephrodiun thelypestris"), iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), buzdugan de apă ("Sparganium simplex"), mirgău ("Scutellaria galericulata"), boglari ("Ranunculus sceleratus"), sânzâiene (din specia "Galium uliginosum"), mană de apă ("Glyceria maxima"), otrățel ("Utricularia vulgaris"), trestie ("Phragmites australis"), papură ("Typha") sau mușchi natant ("Riccia fluitans"). Lumea animalelor este reprezentată de câteva specii faunistice rare (unele aflate le lista roșie a IUCN; printre care: stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), lăcar mare ("Acrocephalus arundinaceus"), găinușa de baltă ("Gallinula Chloropus
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
anul 1885 și până în anul 1922, preot în Escu a fost Ioan Goron, fiul preotului Vasile Goron din Gâlgău. Urmează Filip Petru până în anul 1928, după care îl regăsim ca preot în Escu pe Ioan V. Danciu, de loc din Trestia. În timpul acestui preot are loc începerea lucrărilor la noua biserică de zid. Despre biserică ca și edificiu ni se păstrează puține informații. Fotografia surprinde imaginea unei biserici de dimensiuni reduse, cu absida altarului retrasă. Accesul în biserică se făcea prin
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
i-au fost afectate interesele din India, Ceylon, Africa, America și Japonia. Spre exemplu, Coroana portugheză a pierdut pentru lung timp controlul asupra a părți din Brazilia în fața Franței și Olandei, care s-a a avut acces la plantațiile de trestie de zahăr. În 1637, John Maurice, prinț de Nassau-Siegen, a fost numit guvernator peste posesiunile olandeze din Brazilia de către Compania Olandeză a Indiilor de Vest. Aceștia și-au extins posesiunile din Sergipe în sud până la Săo Luís de Maranhăo în
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
cunoscut ca Hafetz Hâim, „Hasdey David”, „Mishna Brurá volumul I(B) - legile Tfillin”, „Mishneh Torah: Hilchot Tefillin uMezuzah v’Sefer Torah”, „Hilchot Tzitzit”, „Mishnat Hasofer”, „Likkut Sifrey”, „Shulhan Aruch Harav”. etc. Un șofer stăm se folosește de un toc din trestie sau până de gașca (uneori de curcan), numit kolmós sau kulmós (קולמוס) și de o cerneală specială, numită „dyo stăm”, preparată după o rețetă din vechime, conținând ulei, catran, ceară, si o cantitate mică de miere. Dacă inițial țocurile erau
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
uneori de curcan), numit kolmós sau kulmós (קולמוס) și de o cerneală specială, numită „dyo stăm”, preparată după o rețetă din vechime, conținând ulei, catran, ceară, si o cantitate mică de miere. Dacă inițial țocurile erau în majoritatea lor din trestie, ulterior s-a raspandit folosirea de pene, dar denumirea kolmos, din grecescul καλάμος (în latină calamus = toc) care înseamnă trestie, s-a păstrat. Textele se copiază pe pergamente sau vellum special denumite în ebraică Klaf sau Gvil și preparate manual
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
din vechime, conținând ulei, catran, ceară, si o cantitate mică de miere. Dacă inițial țocurile erau în majoritatea lor din trestie, ulterior s-a raspandit folosirea de pene, dar denumirea kolmos, din grecescul καλάμος (în latină calamus = toc) care înseamnă trestie, s-a păstrat. Textele se copiază pe pergamente sau vellum special denumite în ebraică Klaf sau Gvil și preparate manual din fragmente pătrate de piele de „animal pur”, după rigorile legii religioase iudaice: vită, oaie, capră sau căprioară. Muncă scribilor
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
și reprezintă o zonă cu luciu de apă și mlaștini; cu pâlcuri de răchită albă ("Salix alba") și plop alb ("Populus alba") și ierburi plante hidrofile și higrofile; printre care peștișoară ("Salvinia natans"), trifoiaș-de-baltă ("Marsilea quadrifolia") sau diferite specii de trestie și rogozuri. În arealul rezervației este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 79/409/ CE din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); sau aflate pe lista roșie a IUCN. Rezervația naturală
Divici - Pojejena () [Corola-website/Science/325759_a_327088]
-
puțin bine, așa zisele "palimpseste". Cele mai multe texte care au supraviețuit din antichitate sunt astfel de manuscrise șterse și rescrise. Scribul punea pe genunchi papirusul desfăcându-l din sulurile legate și aranjate cu grijă, apoi își înmuia penelul (o tulpină de trestie macerată la vârf) într-un mic vas cu apă pentru a dilua cerneala sau culorea preparată din elemente naturale prin adăugarea gumei de lipit: negrul de fum era folosit pentru obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
din Cuma, dar nu se știe sigur dacă direct sau prin intermediul etruscilor. Romanii foloseau diferite materiale pentru a scrie: tăblițe din lemn pe care scriau cu pensula, cioburi de vase și scoici pe care scriau cu pana (un fel de trestie) sau tăblițe de lemn acoperite cu un strat de ceară pe care scriau cu stiletul (un fel de ac). Tăblițele de lemn acoperite cu ceară erau folosite la luarea notițelor, pentru socotit sau la școală, se legau des pentru a
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Trifolium repens, Trifolium pratense). În lunci și zăvoie vegetația cuprinde: salcii (Salix albă, Salix fragilis, Salix cinerea , Salix trianduanini), (Alnus glutinosa) și plopi (Populus albă, Populus nigra, Populus canescens). Vegetația hidrofila cuprinde: rogozul (Carex acutiformix), papura (Tipha augustifolia, Tipha latifolia), trestia (Pragmites communis), nufăr (Nuphar luteum Nuphar albă), broscarița (Potamogeton natans), brădiș și sârmulița. Aceasta vegetație hidrofila formează plauri plutitori cu grosimea de 80-100 cm. Plaurul se întâlnește pe râul Șabăr, Cioragârla și Argeș. Vegetația ierboasa adăpostește iepurele (Lepus europaeus) , dihorul
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
joace un rol important în administrația, armata și economia regatului normand până în secolul al XII-lea. Sub dinastia kalbizilor, Sicilia și în special Palermo a constituit un adevărat centru economic al Mediteranei. Musulmanii au introdus lămâiul, portocalele din Sevilla și trestia de zahăr, precum și bumbacul și dudul pentru sericicultură și au introdus sisteme de irigații pentru agricultură. Sicilia a fost totodată și un important pivot al comerțului dintre Orientul Apropiat, Africa de nord și republicile maritime italiene Amalfi, Pisa și Genova
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
care, la rândul lor, au sporit productivitatea și au încurajat creșterea micii proprietăți, fapt care și-a lăsat amprenta asupra devoltării ulterioare a Siciliei. Arabii au îmbunătățit sistemele de irigații și au introdus în Sicilia portocalul, lămâiul, arborele de fistic, trestia de zahăr. O descriere a orașului Palermo a fost oferită de către Ibn Hawqal, un negustor din Bagdad care a vizitat Sicilia în 950. O suburbie împrejmuită de ziduri, numită "Kasr" (palatul) constituie centrul de astăzi al orașului, având moscheea zilei
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
ciuperca, ceapa ciorii, buretele, sorbul, fust păsăricii sau volbura, iarba mare, hreanul, scaietele, mușețelul, talpa-gâștii, coada vacii, etc. Flori: micșuneaua, mărgăritarul, vioreaua, turcaletele, brebenelul, drăgaica, aglicea, garoafa, busuiocul, călțunașul, sălcioara, stânjenelul, crinul, bujorul, macul sălbatic. Plante de apă: papura, țipirigul, trestia, barba caprii, lumânărica, laurul, cucuta, susaiul, izma, Ca plante furajere cresc: trifoiul, lucerna, dughia, măturile, borceagul, etc. Inul, cânepa și bumbacul care au fost cultivate cam până în 1955, au dispărut. Tutunul s-a cultivat până prin anul 1960, după care a
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
orașul Bhamo. Tot în această zonă se află și cei mai înalți munți din Birmania, numiți Hkakabo Razi (), formând tipul sudic al Himalayei și Indawgyi Lake. Economia statului Kachin este predominant bazată pe agricultură. Produsul de bază este orezul și trestia de zahăr. Aici se exploatează minerale ca aur și jad, fiind astfel cunoscut pentru minele de jad. Peste 600 de tone de pietre de jad au fost vândute de aici în luna noiembrie a anului 2011. De asemenea, majoritatea jadurilor
Statul Kachin () [Corola-website/Science/326164_a_327493]
-
de către turci. În realitate sunt povârnișuri spectaculoase din stânci roșcate dure formate din menilit, de culoare roșiatica datorată oxizilor de fier. Sunt asociate cu pădure de mesteacăn, pin și paltin . Este construită din bârne de stejar și este acoperită cu trestie. Crucile din piatră au litere chirilice. Are o vechime de peste 300 de ani. Piatră Albă „La Grunj” este un monument al naturii cu statut de rezervație geologică situat la confluenta râului Slănic cu pârâul Jgheab, pe raza comunei Mânzălești. Este
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
doctrona, lăcașurile de cult, instituțiile religioase. Se petrece o sinteză culturală, fiind impusă limba și cultură arabă, exceptând Persia și India. Are loc o unitate economică aproximativă, ce a duce progrese agricole, ca irigațiile , utilizarea pompelor,morile de vânt, cultura trestiei de zahăr, preluarea culturii orezului din Asia și contactele comerciale cu Africa sud-sahariană, prin schimbul de textile, arme și sare cu aur, sau contacte cu Asia, prin care cumpărau mirodenii sau mătase . Orașele s-au dezvoltat, dar au apărut altele
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Peste 2000 de specii diferite de flori sau plante aromatice au fost găsite în morminte . Papirusul era crescut sălbatic și a fost cultivat. Rădăcinile de plante erau consumate ca hrană, dar și utilizate ca o cultură industrială . Tulpinile de plante, trestia sau stuful erau utilizate pentru a face bărci, preșuri și hârtie. Inul a avut ca utilizare producția de frânghii, lenjeriil și producția hainelor. Henna a fost cultivată pentru producția de vopsea . Culegeau florile de lotus care conțineau un colorant, utilizat
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
sărătură ("Lotus tenuis"), jaleș ("Salvia nemorosa"), nalbă mare ("Althaea officinalis"), luminiță ("Oenothera biennis"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), untișor ("Ranunculus ficaria"), dragavei ("Rumex sanguineus"), spinul cerbului ("Rhamnus cathartica"), turița mare ("Agrimonia eupatoria"), crețușcă ("Filipendula ulmaria"), coada vacii ("Verbascum blattaria") sau trestie de câmp ("Calamagrostis pseudophragmites"). Fauna este constituită din mamifere cu specii de: mistreț ("Sus scrofa"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), chițcan mic de apă ("Neomys anomalus"); amfibieni și reptile: broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
Cuak "sau" Cuarc". Acest strigat este scos în zbor sau dintr-un loc înalt. Stârcii de noapte trăiesc în Europa, Africa, Asia și America în zonele mlăștinoase sau inundate, lângă râuri largi, zone cu stufăriș sau la malul lacurilor cu trestie sau cu papura. Subspecia "Nycticorax nycticorax hoactli "trăiește doar în insulele Hawaii, în afară de insula Lănaʻi. Subspecia "Nycticorax nycticorax falklandicus "se gaseste doar pe insulele Falkland, trăind în condiții climatice extreme. Ea este mai mică și cu un penaj mai întunecat
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
Boa (în latină: "Boa constrictor") este o specie de șarpe carnivor neveninos din genul "Boa", familia "Boidae", care trăiește în pădurile tropicale umede, savanele și culturile de trestie de zahăr din America Centrală și de Sud (din nordul Mexicului până în Argentina), dar și în Antilele Mici (Dominica și Sfânta Lucia) și în insulele mici de-a lungul coastelor Mexicului, Americii Centrale și Americii de Sud. Boa constrictor este un șarpe mare, deși mărimea lui
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
abia-simțite și de zgomote abia-auzite. Ploaia provoacă intrarea tuturor vietăților într-o stare de febră: "„Într-adevăr, văzduhul neclintit al amiezii ne cocea ca în cuptor. Din miazăzi creșteau nouri, dezvoltându-se spre cupola cerului. Un vântișor fâlfâi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. În liniștea mare a cuprinsurilor, s-a auzit în depărtare sunând ploaia. Venea împotriva noastră ca un painjeniș. Curând sticli în mărgele oblice. Foltanele de stuf tresăriră, frământându-se. Balta scăpără de
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
veacuri în urmă, Orientul era cunoscut sub numele de țara dulciurilor și a zaharicalelor, prezente în casa bogatului și săracului deopotrivă . Majoritatea erau pregătite din migdale, zahăr, ulei de susan, lapte, sirop, parfumate cu apă de trandafiri, mosc, scorțișoară . Cultivarea trestiei de zahăr se practica în tot Orientul Apropiat cu puțină vreme înainte de Hegira . Buna reputație a unei mese era conferită de aspect. O serie de rețete din Evul Mediu musulman conțin sfaturi în acest sens . Șofranul era foarte mult folosit
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
un oficial a venit din capitală pentru a ridica trupele din provincie. Deoarece oficialul locuia în apropiere și îl cunoștea pe Gwak, l-a salvat pe acesta și a rezolvat problemele cu guvernatorul. Gwak Jae-u și-a desfășurat trupele după trestiile înalte, la unirea dintre râurile Nakdong și Nam. Această strategie a împiedicat rupele japoneze să intre ușor în provincia Jeolla unde staționa flota amiralului Yi Sun-sin. Divizia a șasea a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage se ocupa de cucerirea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au fost pe aproape de a fi evacuați din Brazilia de olandezi, în momentul reunirii celor două coroane iberice. Văzând incapacitatea de reacție a Madridului, colonii s-au eliberat singuri. În secolul al XVIII-lea, sclavi care lucrau pe plantațiile de trestie de zahăr din statul Pernambouc s-au răsculat și au fugit în munți. Ei au fondat un teritoriu autonom (quilombo), denumit Palmares. Această rebeliune, care a durat aproape un secol, a fost cea mai mare răscoală a sclavilor din istorie
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]