7,958 matches
-
spune "pasta filosofală" și va fi căutată îndelung de ființele viitorului. Globalizarea și avatarurile ei, printre care aș remarca aviditatea stupidă a speciei umana, distruge fără remediu echilibrele naturale, ca și pe cele mentale. În curînd, o să apelăm la urmașii tribului Boroboro să ne învețe să scriem. Cum scria Lévi-Stauss în Tropice triste : "Lumea a început fără om și se va încheia fără el"... Nici o schemă predefinită nu poate fi aplicată diversității realului. Structurile nu sunt impuse dinafară, ci se construiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
al timpurilor. Mesianismul comportă în același timp ideea unei restaurări și pe cea a unei utopii. Cartea lui Isaia înfățișează era mesianică sub dublul aspect al catastrofei și al utopiei. Eliberarea finală înseamnă sfârșitul exilului, adunarea în Țara Sfântă a triburilor împrăștiate și restaurarea suveranității politice a Israelului sub autoritatea unui descendent al lui David. Dar ea înseamnă și instaurarea unei păci universale, devenită posibilă prin aderarea națiunilor la cultul Dumnezeului unic. Era mesianică se revelează pentru unii ca erupția brutală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
devenit noua mare metropolă evreiască, adăpostind foste populații marane întoarse la iudaism, în secolul al XVII-lea, Menasseh ben Israel, el însuși cripto-evreu originar din Madera, își intitulează una dintre opere Speranța lui Israel? Descrie în ea descoperirea celor zece triburi pierdute în America Latină, temă mesianică printre altele, căci, la eliberarea finală, aceste triburi sunt chemate să se adune în Țara Sfântă. Acest text în care temele mesianice, sprijinite pe referințe la Ieremia, Daniel și Iezechiel, abundă, proclamând "timpul care se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
secolul al XVII-lea, Menasseh ben Israel, el însuși cripto-evreu originar din Madera, își intitulează una dintre opere Speranța lui Israel? Descrie în ea descoperirea celor zece triburi pierdute în America Latină, temă mesianică printre altele, căci, la eliberarea finală, aceste triburi sunt chemate să se adune în Țara Sfântă. Acest text în care temele mesianice, sprijinite pe referințe la Ieremia, Daniel și Iezechiel, abundă, proclamând "timpul care se apropie", răspândește și el, cum subliniază titlul, un mesaj de speranță. "Un alt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1483-1572) a descifrat Papirusul verde, atribuit tot lui Raul cel Bătrân, și astfel a putut dovedii că în ziua de 7 martie 6005 (după calendarul străbun), veții au eliberat țara între Munții Ron și Marea Portocalie de teroarea seculară a triburilor parte. Nici vorbă de podlii în acel manuscris! Așa că astăzi problema în discuție este dacă zeul tutelar Buru i-a adus pe podlii pe pământul sfânt al patriei înainte de data de 7 Martie 6005 (după calendarul străbun) sau dacă evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în discuție este dacă zeul tutelar Buru i-a adus pe podlii pe pământul sfânt al patriei înainte de data de 7 Martie 6005 (după calendarul străbun) sau dacă evenimentul a avut loc după M. V. a T. P. (Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare națională în sudul Republicii Autonome Podliveț și zi obișnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveț. În nord, podlii sărbătoresc drept Zi Națională data de 2 Martie, când, după calendarul străbun, ar fi descălecat înaintașii pe pământul sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
bombă, un război psihotronic ș.a.m.d. Avem și un război cultural, soft, ce antrenează mai curînd mijloace simbolice pentru a cuceri mințile și inimile oamenilor. Dar avem și războaie clasice între state și/sau jucători non-statali (mișcări, miliții, rețele, triburi etc.), în care se luptă pentru putere, pentru teritorii, regiuni strategice, și în care părțile se omoară pe capete. Avem și un război bacteriologic (vezi, mai nou, Ebola) și unul climateric, ce ne distruge habitatul. Ar mai fi multe altele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nordul teritoriilor ponto caspice. Erau în căutare de pășuni pentru turmele și cirezile lor greu încercate de seceta ce biciuise stepele. În Balcani, au găsit, pe alese, locuri îmbelșugate unde să-și așeze târlele și odalâcurile. Războinice și patriarhale, aceste triburi au trecut prin foc și sabie culturile neolitice din peninsulă. Au stropșit, sub copitele cailor, lutul ars și încondeiat al ceramicii din străvechime pe care au spart-o într-un infinit de cioburi. Fluxul migrator de la începutul Antichității, provenind din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unor migrații dinspre stepele ponto caspice. Un alt flux migrator, care a influențat soarta Balcanilor, a fost cel dirijat, în paralel, prin Anatolia. Nu întâmplător, primii indo europeni desprinși au fost anatolienii (printre care hitiții), greco macedonenii și paleobalcanicii. Aceste triburi au trecut Bosforul cu mult înainte să se petreacă năvălirile indo europene din nordul Mării Negre. Statornicindu-se pe teritoriile locuite de populațiile agricole, indo europenii au modelat definitiv chipul lumii cunoscute până atunci. În Balcani, formarea popoarelor antice (grecii, tracii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vasele și să înece marinarii. În tunetele asurzitoare, să-l invoce pe Zeus ca să-i cruțe de mânia lui Poseidon. Atât de departe se aflau tracii învecinații încât grecii doar își imaginau despre locurile aflate la miazănoapte de ținuturile acestor triburi. Se gândeau la Boreas pentru a privi spre interiorul continentului unde nu se aventuraseră pentru a-l explora 22. Legăturile terestre mai consistente ale grecilor cu geto dacii au avut un caracter excepțional, stabilindu-se în contextul unor confruntări militare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-l explora 22. Legăturile terestre mai consistente ale grecilor cu geto dacii au avut un caracter excepțional, stabilindu-se în contextul unor confruntări militare. Însuși Alexandru Macedon ne-a călcat pământurile într-o incursiune îndrăzneață în nordul Istrului. Întâlnise un trib numeros care-l impresionase prin bogățiile sale și belșugul ținuturilor stăpânite. Dar atunci când a bătut ceasul elenismului, grecii s-au aventurat spre zări îndepărtate de la răsărit (Asia) sau miazăzi (Africa), și nu în nordul apropiat (Europa). Curgerea torentului macedonean spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mlaștini (cu aproximație, ceea ce era denumit de greci ca fiind mlaștinile Meotidei). Acest sistem și-a dovedit eficiența vreme îndelungată, protejând populațiile autohtone în fața invaziilor. Totuși, nu a fost suficient de rezistent în fața presiunii constante, exercitată de fluxurile migratoare. Noi triburi se substituiau în permanență altora mai vechi. În timp, s-au creat breșe exploatate de invadatori care au reușit să se impună durabil în peninsulă. g. Prăbușirea cetății balcanice Malul uman care protejase Balcanii, infiltrat de apele torentului migrator, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
presupunea această peninsulă. În timp unele realități au înregistrat modificări majore care au făcut posibil succesul otoman în Evul Mediu. Reușita turcă s-a datorat avantajului rarefierii populației în sud estul european sub impulsul migrațiilor. Așadar, devine legitimă întrebarea dacă triburile selgiucide sau, înaintea lor, cele slave se mai puteau impune în fața unui Bizanț populat la fel ca în Antichitate. Însă nu atât evoluțiile socio demografice explică penetrarea barajului uman din Balcani, cât faptul că natura însăși nu i-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
avut forța de a genera particularități socio politice și culturale de o parte și de alta a versanților săi. Să nu uităm că, în Antichitate, deși vorbim de una și aceeași populație geto dacă, ne raportăm la o multitudine de triburi înrudite, dar cu o geneză suficient de personalizată. Putem spune că s-a resimțit influența mai puternică a unor elemente iraniene în sud și est, respectiv celtice în vest și nord. De aceea, poate că exista și o percepție nuanțată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a resimțit influența mai puternică a unor elemente iraniene în sud și est, respectiv celtice în vest și nord. De aceea, poate că exista și o percepție nuanțată diferită a anticilor cu privire la stăpânitorii ținuturilor noastre, reflectată inclusiv în numirea acestor triburi. În triunghiul carpatic, trăiau dacii, pe latura lui meridională geții, iar pe cea orientală carpii. În Evul Mediu, munții au influențat într-o manieră similară destinul limbii române, din al cărei trunchi unitar s-au desprins ramuri viguroase. Din munți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pământul. Fulgere au aprins focul pârjolitor, iar în lumina lui luceau săbii și lăncii. Tunete bubuiau din piepturi care își strigau disperarea în fața pierii. Au fost timpuri când ciocanul lui Thor și al lui Perun loveau cu putere spre preamărirea triburilor germane și slave care îi invocau. Zdrobeau fără milă lumea cunoscută a acelei epoci, plămădită din forța lui Zeus și a lui Jupiter. Din ceruri, umbra lui Tangri se întindea peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o mărturie în acest sens. În epoca romană, axul principal care lega Transilvania de Muntenia s-a situat mult mai la vest. Trebuia ferit din calea turbulențelor din sectorul estic al Câmpiei Române, Bărăganul, în special, devenit sediul mai multor triburi războinice (roxolani, goți etc.). Așa a ajuns preferabilă ruta dirijată prin valea Oltului, care, de la vărsarea în Dunăre, se continua în aval, din motive de siguranță, pe malurile sale (mai ales pe cel stâng). Primele capitale medievale, Câmpulung Muscel și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
istorice. Nordul Ucrainei era și mai este încă dominat de mlaștini, care bordează spre sud Podișul Volîno Podolic. Zona de contact dintre regiunile înmlăștinite a ghidat evoluția sistemelor de populare 57. Este regiunea unde s-a format celula inițială a triburilor slave care s-au extins la începuturile lor tocmai în lungul axei respective (după caz, spre vest sau spre est)58. Kievul are o poziție excepțională și numai proximitatea față de stepele turbulente l-a împiedicat să și-o valorifice eficient
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cel pornind din zona Bosforului. Trecea pe la noi, pe la Gurile Dunării, pentru a se continua prin tărâmurile nord pontice până în stepele central asiatice. Această rută, care conecta Asia Mijlocie de Balcani, nu a reprezentat decât o cale de refugiu. Numeroase triburi au folosit-o încercând să scape din fața feluritelor vitregii: populații mai puternice sau chiar capriciile naturii care i-au alungat din arealul de origine. În pribegia lor, acești nefericiți căutau medii naturale cât mai apropiate de locul de obârșie unde
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
autostradă a istoriei. Mai precis, trăind cu impresia că amenințările au debordat numai din zbuciumata Asie Interioară și au curs năvalnic spre Balcani. Tentația își trage seva din memoria îmbibată cu amintiri dureroase și îndelungate, începând cu migrațiile devastatoare ale triburilor indo europene din Antichitate și sfârșind cu cele turco mongole din Evul Mediu. Dar să nu ne lăsăm înșelați, pentru că Bosforul nu a fost doar capul de pod care racorda peninsula la ritmul civilizației așa cum s-a întâmplat în neolitic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Balcani. Au funcționat ca niște obstacole naturale, chiar dacă au făcut-o într-o manieră diferită. Pe de o parte, înfățișându-se ca o barieră impenetrabilă, în spatele căreia s-a ascuns o puzderie de comunități, Caucazul i-a descurajat pe invadatori. Triburile plecate din stepe au fost nevoite să-și urmeze calea prin nordul acestor munți. Și a fost o provocare nu doar pentru migratorii din stepe, ci chiar și pentru imperiile sedentare. Controlul porților caucaziene s-a dovedit o misiune dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
miazănoapte prea mult, dar nici rușii spre miazăzi, din cauza structurii naturale și umane întortocheate din arealul caucazian. Pe de altă parte, ajuns în dreptul Carpaților, cursul migrator a fost deturnat de forma lor curbată și de zidul uman compact existent. Astfel, triburile respective au fost nevoite să își continue traseul spre sud. d. Curgerea rutei sud vest Este o axă care a luat, precumpănitor, calea apelor, mai exact a urmat anumite cursuri de râuri și fluvii (Marița, Vardar, Dunăre). A pornit din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lor politico militare 62. Cât timp în nord estul continentului nu a existat un centru de putere, direcția de deplasare împrumuta mai degrabă traseul istmic în lungul Carpaților Orientali. De altfel, pe această direcție s-au dirijat treptat spre sud triburile celtice, germanice și slave. De asemenea, segmentul sudic al drumului moldovenesc a fost aproape în permanență afectat de prăpădul zămislit din frământarea stepelor. Dezordinea punea stăpânire adesea pe acest traseu. Cauza pentru care s-a risipit visul ponto baltic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
popor a fost abătut de complicațiile induse de geopolitică. Devierea este rezultatul faptului că afirmarea etnică se subsumează nu doar realităților genetice, ci și identității teritoriale, existând frecvent situații când a prevalat cea din urmă. Așa devine explicabil cum unele triburi, inițial, extrem de reduse, au reușit să ajungă popoare numeroase. E suficient să privim în împrejurimi, spre unguri și, mai ales, ruși. În Evul Mediu timpuriu, ambele popoare nu reprezentau decât confederații tribale relativ restrânse, dar care au reușit să își
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Primul și, de altfel, cel mai mare fluviu a curs în paleolitic, odată cu apariția în spațiul românesc a populației indigene (Hg I2)82, alcătuită din culegători și vânători. La finele paleoliticului, a izvorât din zona Asiei Centrale un râu de triburi care s-a statornicit în Anatolia (Hg R1b). De pe platforma micro asiatică, acest râu și-a revărsat apele și pe meleagurile noastre. În neolitic, pe aceeași direcție, a curs lent spre mare cel de-al doilea fluviu, rezultat din confluența
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]