6,656 matches
-
Studii literare de D. Popovici la Editura Dacia (I-VI, 1972-1989). Paralel cu realizarea acestui proiect recuperator, și-a conceput propriile scrieri drept replici virtuale la studiile tatălui său, cu precădere la cele eminesciene - după cum mărturisește într-un interviu în „Tribuna”. Prima carte, Ion Budai-Deleanu și eposul comic, consacră un istoric literar cu o solidă formație teoretică și comparatistă, interesat de dinamica formelor literare, capabil să însuflețească erudiția și să problematizeze dosare de creație ce păreau ireversibil clasate. Utilizând comparatismul pe
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
contemporană, susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează cu critică literară în „Echinox” (1973), iar editorial cu volumul Între extreme, un eseu despre poezia lui Aurel Pântea (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Echinox”, „Familia”, „Vatra” „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralelă 45” s. a. Cărțile lui P. sunt, de fapt, micromonografii privitoare la scriitori optzeciști din Transilvania, concepute dintr-o perspectivă deopotrivă empatica și polemică. Dacă empatia dezvăluie un sistem de afinități elective, polemică țintește două
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
și al lui Bucur Poenaru, țărani. Urmează la București Liceul „Nicolae Bălcescu” (1970-1974) și Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, absolvită în 1979. Profesor la o școală generală din București, va fi din 1980 până în 1987 redactor la „Tribuna României”. Face în 1981-1982 și un curs postuniversitar la Academia de Științe Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu”. În 1990 fondează Editura Coresi. Între 2000 și 2003 se specializează în telecomunicații în SUA. Coordonează revistele didactice „Speak English. English for Romanian
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
Racoviță” din Cluj-Napoca (1980-1990), redactor la „Steaua” (1990) și redactor-șef la „Apostrof”, revistă pe care o fondează în mai 1990. Va fi conferențiar, apoi profesor, din 2000, la Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj-Napoca. Debutează cu poezie în „Tribuna” (1977), iar editorial cu volumul de versuri Aduceți verbele (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor). Publică în „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Adevărul literar și artistic”, „22” ș.a. Este căsătorită cu criticul Ion Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
fondează în mai 1990. Va fi conferențiar, apoi profesor, din 2000, la Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj-Napoca. Debutează cu poezie în „Tribuna” (1977), iar editorial cu volumul de versuri Aduceți verbele (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor). Publică în „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Adevărul literar și artistic”, „22” ș.a. Este căsătorită cu criticul Ion Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
ce se vede când te uiți bine la lumea nescrisă și la cea scrisă”; „Nu cred că viața mea e atât de interesantă încât să merite o cronică zilnică și nici nu intenționez cumva să transform aceste foi ușurele în tribună de pe care posteritatea să asculte lecțiile mele postume. Caietele de față sunt cutii de sticlă, în care bag fluturi cu speranța că, odată, uitându-mă la ele, voi avea surpriza agreabilă de a vedea că fluturii sunt tot vii și
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
București (1962), activează ca asistent universitar la Institutul Pedagogic din Constanța (1962-1966), ca redactor (1970-1971) și redactor șef (din 1981) la revista „Tomis”. Din 1995 este secretarul executiv al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. Debutează cu o povestire în revista „Tribuna” (1963), iar în volum în 1970, cu o carte de nuvele, Cheltuieli de reprezentare. Colaborează la „Vatra”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Într-o cadență alertă, îi apare un număr impresionant de volume, cuprinzând proză scurtă sau
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
1986) și de proză (Spirală, 1969). Din perioada studenției la Sibiu există mărturii (în corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu) că ar fi frecventat Cercul Literar. A colaborat la „Luceafărul” (Sibiu), „Pagini literare” (Turda), „Provincia” (Craiova), „Almanahul literar”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Familia”, „Argeș”, precum și la diverse ziare locale. A mai semnat cu pseudonimele Ramiro și Marcel Pint. În anii ’80 a fost inițiatorul și coordonatorul almanahurilor apărute în redacția revistei „Steaua”. Câteva dintre piesele lui de teatru au fost trimise
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
vie activitate culturală: colaborează la reviste străine, inițiază lansări de cărți, reușește să recupereze, la Madrid, bogata bibliotecă a unui român în folosul Ambasadei României etc. În țară e prezent, sporadic, în „Luceafărul” (unde în 1968 debutează), „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Tomis”. Debutează editorial cu volumul Timpul știut (1973). A mai publicat Împărăția sorilor (1978), Semințe de timp (1982), Litera imperfectă (1985), o antologie reprezentativă, Exerciții de melancolie, apărându-i în 2002. Încă de la debut O. se afirmă ca un
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
1945, urmează cursurile Facultății de Drept a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1945-1949). A lucrat ca funcționar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (1949-1957), ca redactor la Editura pentru Literatură, Filiala Cluj, și, în același timp, ca redactor la revista „Tribuna” (1957-1988). Debutează cu poezie în „Tribuna Ardealului” (1942) și editorial, cu volumul Opinii despre poezie (1965). Activitatea cea mai intensă a depus-o în paginile „Tribunei”, fiind ani de zile cronicarul ei literar și responsabilul sectorului de critică literară. A
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1945-1949). A lucrat ca funcționar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (1949-1957), ca redactor la Editura pentru Literatură, Filiala Cluj, și, în același timp, ca redactor la revista „Tribuna” (1957-1988). Debutează cu poezie în „Tribuna Ardealului” (1942) și editorial, cu volumul Opinii despre poezie (1965). Activitatea cea mai intensă a depus-o în paginile „Tribunei”, fiind ani de zile cronicarul ei literar și responsabilul sectorului de critică literară. A mai colaborat la „Steaua”, „Utunk”, „Korunk
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
la Editura pentru Literatură, Filiala Cluj, și, în același timp, ca redactor la revista „Tribuna” (1957-1988). Debutează cu poezie în „Tribuna Ardealului” (1942) și editorial, cu volumul Opinii despre poezie (1965). Activitatea cea mai intensă a depus-o în paginile „Tribunei”, fiind ani de zile cronicarul ei literar și responsabilul sectorului de critică literară. A mai colaborat la „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, la perioadice clujene îndeosebi, fiind rareori întâlnit în alte reviste, față de care avea o atitudine adesea polemică, generată de un
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
responsabilul sectorului de critică literară. A mai colaborat la „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, la perioadice clujene îndeosebi, fiind rareori întâlnit în alte reviste, față de care avea o atitudine adesea polemică, generată de un excesiv orgoliu local (într-o vreme în care „Tribuna” era o revistă de prestigiu național). Intenția declarată a lui O. în anii ’70 a fost de a crea la Cluj, pe lângă revista „Tribuna”, o școală de critică literară. În consecință, a condus un cenaclu de specialitate, frecventat de câțiva
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
avea o atitudine adesea polemică, generată de un excesiv orgoliu local (într-o vreme în care „Tribuna” era o revistă de prestigiu național). Intenția declarată a lui O. în anii ’70 a fost de a crea la Cluj, pe lângă revista „Tribuna”, o școală de critică literară. În consecință, a condus un cenaclu de specialitate, frecventat de câțiva tineri (Mircea Vaida, Constantin Cubleșan, Mircea Popa, Aurel Sasu, Valentin Tașcu). Tentativa sa a eșuat însă din două motive: deoarece, prea sigur de el
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
la volume colective, este prezent editorial cu romanul La marginea visului (1980), care beneficiază de o recomandare semnată de D. R. Popescu. A colaborat cu poezie, proză, teatru, eseu, reportaj, cronică literară, recenzii, interviuri, traduceri din literatura franceză la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Astra”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Poesis”, „Convorbiri literare”, „Dilema”, „Flacăra”, „Timpul”, „Origini”, „Orizont”, „Cetatea culturală”, precum și la posturi de radio și televiziune din București și Cluj-Napoca. După ce se manifestă întâi în poezie, N.
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
până în 1992, când este numit ambasador în Spania (1992-1997). Debutează cu versuri în antologia colectivă Oltenia literară (1955), iar individual, cu placheta Autobiografie, în 1962. Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Lumea”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „România literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont” ș.a. A tradus din opera unor scriitori precum J. L. Borges, J. M. Castillo-Navarro, Luis de Góngora, J. J. Armaș Marcelo, J. R. Jiménez, Federico García Lorca, Gabriel García Márquez ș.a., în 1991 reunind tălmăciri proprii în antologia Valori
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
Albina românească”, „Alăuta românească”, „Spicuitorul moldo-român”) și I. Heliade-Rădulescu („Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză a mizeriei țăranilor ar fi lenea și beția. Structura intimă a lui N. e
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
1945). În răstimp devine membru al Cercului Literar de la Sibiu, în revista căruia debutează cu versuri în 1945. Având convingeri de stânga și atras de doctrina comunistă de foarte tânăr, intră în redacția ziarelor „România viitoare” (condusă de Pavel Apostol), „Tribuna nouă” (Cluj, 1945-1948), „Ardealul nou” (1946) și „Lupta Ardealului” (1946-1949). Are un rol important în înființarea, pe lângă acest din urmă jurnal, în 1948, a unui supliment literar care va deveni „Almanahul literar” în 1949, apoi „Steaua” în 1954, revistă la
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
jurnal, în 1948, a unui supliment literar care va deveni „Almanahul literar” în 1949, apoi „Steaua” în 1954, revistă la a cărei fondare joacă de asemenea un rol determinant. În 1957 participă la înființarea la Cluj a săptămânalului de cultură „Tribuna”, dar în același an demisionează din redacție în semn de protest față de centralismul ideologic. Lucrează ca redactor la „Viața românească” (1960-1961), secretar al Uniunii Scriitorilor (1965-1968) și președinte al Fondului Literar (1965-1980), redactor-șef al revistei „Tomis” (1965-1969), director al
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
opiniile lui C. Rădulescu-Motru, considerând că valoarea superioară se datorează mai marii „părți de rein menschlich” din scrierile ardelenilor. Poziția programatică destul de unitară a redacției nu se reflectă integral în conținut. Într-un fel, „Cronica politică și economică” rămâne o „tribună liberă”, personalități ale diverselor partide expunându-și opiniile anonim (Un conservator, Un fost ministru liberal) ori sub semnătură (C. Dobrogeanu-Gherea). Caracterul deschis este întărit și de recursul la anchetă. Astfel, în primul an sunt întreprinse două anchete cu caracter internațional
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
fizionomia vieții sociale”, care „e cu totul alta decât cea de dinaintea războiului”, afirmând că „literatura noastră de până acum, cu miros de sulcină și de opinci, și-a avut rostul său”, devenit revolut. Rubrici: „Cărți. Reviste”, „Pe marginea cărților”, „Mărunte”, „Tribuna socială”, „De două ori pe lună”. Încă din primul număr este inițiată o anchetă cu tema Renașterea culturală a Europei, la care răspund personalități din lumea întreagă: Heinrich Mann, Upton Sinclair, Kasimir Edschmid, F. T. Marinetti. Poezia aparține mai multor
OMUL LIBER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
Este membră fondatoare, din 1991, a Societății Culturale „Lucian Blaga” și a Asociației Sindicale a Scriitorilor din Cluj-Napoca. Debutează la revista „Vatra” în 1980, cu traducerea din italiană a povestirii Canis sapiens de Lino Aldani. Colaborează cu traduceri la „Steaua”, „Tribuna”, „Napoca universitară”, „Convorbiri literare” și la almanahurile „Anticipația”, „România literară”, „Clujul literar și artistic”, „Domus” ș.a. Publică primul volum de traduceri, Noapte bună, Sofia de Lino Aldani, în 1982. Urmează transpuneri din scrierile lui Enzo Siciliano și Luigi Malerba ș.a.
OPRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
aici în 1972. Lucrează ca profesor în județul Mehedinți, muzeograf la Golești, metodist la Casa de Cultură din Pitești, asistent universitar la Institutul Pedagogic din Pitești și ca redactor la revista „Argeș”. Colaborează cu critică literară la „Echinox”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Argeș”, „Vatra”, „Ateneu”, „Familia”, „Calende”, „Apostrof”, „Poesis”, „Ziua” ș.a., semnând și cu pseudonimele N. Braniște, Florin Nicolescu, Nicolae Orfea. Din 1991 este redactor al revistei „Calende”, redactor-șef al editurii cu același nume și cadru didactic la Universitatea din Pitești
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
intervalul martie 1939 - martie 1940, având subtitlul „Literatură, artă, cultură națională”. Director și proprietar - Octav Rusu, secretar de redacție - Virgiliu Ioan Ionescu. Argumentele înființării publicației sunt expuse în articolul-program Început, semnat de Octav Rusu: „Nevoia de a închina începătorilor o tribună care să fie cât mai aproape de inima lor și exclusiv pentru a lansa adevărata literatură nouă”. O. își propune să încurajeze creativitatea tinerimii bucovinene și să reprezinte expresia efervescenței culturale a acesteia: „Sunt, în Bucovina aceasta de biruinți voievodale, atâtea
ORIZONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
este ales membru corespondent al Academiei Române. Fără să fie deosebit de rodnic, scrisul lui O. ilustrează o anumită etapă a literaturii din Transilvania. După ce debutase în „Muza”, revista-manuscris a Seminarului Teologic din Sibiu, colaborează la „Telegraful român”, „Noua bibliotecă română”,„Familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Foaia ilustrată”, „Transilvania”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra”, „Drapelul” (Lugoj), „Românul” (Arad) ș.a. Sub semnătura Gil, a publicat traduceri din Jules Verne, F.M. Dostoievski, L.N. Tolstoi, precum și nuvele, schițe umoristice, foiletoane, unele iscălite Ile Borg. Își adună proza în volumele
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]