9,257 matches
-
din satele Bucovinei pentru primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
otomane, Moldova avea la vest un vecin care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de pradă sau de recunoaștere. Mici grupuri de călăreți moldoveni erau pregătiți, În păduri, să taie calea oricăror nepoftiți. Tânărul mai sesiză și trunchiurile groase de stejar, gata să Închidă trecătoarea. Erau, poate, ultimii călători care soseau din Apus. Granițele Moldovei se Închideau. - Pietro... spuse Alexandru, dacă ai ști cât am așteptat clipa asta... cât m-am gândit la clipa cealaltă, În care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală, continuată cu lovituri scurte, laterale. Căpitanul eschivă atacul cu o simplă Întoarcere de trunchi și pară cu lejeritate combinația laterală. Apoi continuă să procedeze la fel, eschivând și blocând, fără a da un pas Înapoi. - Tehnica italiană... murmură, zâmbind, după al doilea atac al fiului său. Nu e rău deloc... Parcă se simte aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țâșniră zeci de explozii. Ienicerii ținuți În rezervă de Mihaloglu se năpustiră dincoace de creastă, dar fură Întâmpinați de valurile de săgeți ale Cuceritorilor. - Excelent... spuse din nou Angelo. Omul acela mi-a intuit strategia... În scutul venețian agățat de trunchiul unui brad, pentru primirea mesajelor urgente, se Înfipse o săgeată cu răvaș. Giuliano o desprinse și Îi Înmână răvașul lui Angelo. Textul era scurt. Avangarda lui Dracula, trei ore galop. Lucrurile se complicau pentru trupele disciplinate ale lui Mihaloglu. Ajutoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din realitatea războiului. Trupe suplimentare erau trimise spre Orhei și Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea Albă. Era un luminiș strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pietro Înclină fruntea și duse pumnul În dreptul inimii. Ceilalți Apărători făcură același gest, În secunda următoare. La un semn al căpitanului, Întoarseră caii și porniră, Încet, spre crestele munților. Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând printre trunchiurile brazilor pănă când liniștea se Înstăpâni asupra pădurii. Ascultă vuietul abia auzit al celor mai drepți arbori ai pământului. Respiră aerul curat, mirosind a rășină și a pământ reavăn. Era, pentru prima oară după foarte mult timp, singur. Asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se dovedise un tovarăș plin de voie bună și de inteligență. - Îl vom scăpa, Alexandru... Îi spuse. Ai Încredere. - Știu, măria ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci știute doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vedea nici un nor, dar văzduhul Întreg era cuprins de tremur. Prin păduri se auzea un șuier ca al crivățului de iarnă. Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-un geamăt uriaș, iar geamătul Într-un zgomot ciudat, ca al unui animal sălbatic, a cărui furie mătură totul În cale. * Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul timpului. Se spune că surcica nu sare departe de trunchi. Adevărul acestei zicale s-a confirmat în cazul de față, dar în ce măsură își mai dovedește valabilitatea azi, când este vorba de muncă și de calitățile definitorii ale unei personalități umane împlinite? Cu spiritul iscoditor al dascălului atașat până la identificare cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
au rupt zăgazurile de parcă ar fi țâșnit sângele dintr-o rană deschisă. Totul a rămas în trecut. Acum nu mai există nimic, doar un torent de apă prăvălindu-se din înălțimi, luând cu sine însuși viitorul, suspendat în vâltoare precum trunchiurile de copaci și noroiul gros, roșiatic, pe care l-a spălat de pe munte. Curge cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate crăpăturile pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peșteră, se duce la marginea apei care a ajuns deja un pârâu roșiatic curgând nestăvilit. Se freacă la ochi, se îndreaptă de spate, încearcând să-și revină, când vede cu bucurie ceva ce vine spre el: este ceva ce cunoaște. Trunchiul retezat al unui cedru de Himalaia navighează înspre el prin râpa inundată, cu ramurile-i vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică. Pran urmărește scena cu gura deschisă. În spatele lui, fotograful își ține respirația, apoi, în mod inexplicabil, face un salt înainte, poate se gândește chiar să facă o fotografie. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devin brusc grave la vederea lui: este în ordine, mă făceam doar, continuați, râdeți dacă doriți... În dimineața în care expediția este gata de pornire, se trezește devreme și-și croiește drum printre resturile de nuci de cocos goale și trunchiuri de copaci, îndreptându-se spre plajă. Pescarii împing pirogile lungi spre valurile care se sparg la țărm, forțându-și lopețile în apă, apoi ridicându-le la loc cu mișcări fluide, ferme. Încet, bărcile părăsesc zona talazurilor și scapă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la jug de gheață trag îngerii vorbirii. Prin munți de întrebări rug de luminărăsfață-a duhului secătuit cuvânt, și întru pomenire cenușile-I se adună, să mistuiască vraja prin ochiul de pământ
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
te-am întors din drumul prin lume, păpușă vie de catifea lunară, să-mi aprinzi în inimă făclia în jurul cuvintelor, să pot arde mormanul de rămășițe din vise. Cuibare de păsări cu pui, stupi de albine, împerechere de cercuri în trunchiul luminii, alunecări de ploi din cer pe pământ, odată cu singurătatea din sufletul omului... Te voi căuta pretutindeni, îmi voi topi după-amiezele în mișcare. Te voi găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dar lor le este prea frică să joace la același nivel cu mine. Devin fascinată de ceasurile imperiale, care în Orașul Interzis fac parte din mobilă, la fel ca și vitrinele de perete. Preferatul meu e ciocănitoarea. Trăiește într-un trunchi de copac din ceramică și iese afară doar ca să anunțe ora exactă. Îmi plac la nebunie sunetele sale. Lui An-te-hai îi place mișcarea sa, pentru că îi aduce aminte de un cap care se înclină. Când poate, încearcă să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zăresc o umbră ascunsă după o arcadă. Lumina lunii îmi joacă feste? Sau poate nervii mei? Merg înapoi în cameră și închid ușa. Mă urc în pat și trag cu ochiul pe fereastră. În fața mea se află un copac cu trunchiul gros. În întuneric, trunchiul își tot schimbă forma. Acum pare că îi crește o burtă, pentru ca în clipa următoare să-i crească un braț. Ochii nu mă înșală: chiar sunt oameni în curte și se ascund pe după copaci. O trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
după o arcadă. Lumina lunii îmi joacă feste? Sau poate nervii mei? Merg înapoi în cameră și închid ușa. Mă urc în pat și trag cu ochiul pe fereastră. În fața mea se află un copac cu trunchiul gros. În întuneric, trunchiul își tot schimbă forma. Acum pare că îi crește o burtă, pentru ca în clipa următoare să-i crească un braț. Ochii nu mă înșală: chiar sunt oameni în curte și se ascund pe după copaci. O trezesc pe Nuharoo și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-ar fi mai bine să rămînem aici? - Atunci mă duc să pun de cafea. Coana Sofica va scoate și șerbet
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bicicleta și s-a lăsat purtat la vale pe coasta dinspre Dunăre. Drumul, Îndată ce ieșea din sat și se repezea spre ogoare, fusese cândva Întrerupt de o barieră de lemn. De multă vreme, Însă, nimeni n-o mai Închisese și trunchiul de lemn se oțăra, războinic, către cer, iar de capătul Înălțat cu semeție atârna o bucată de funie putredă. Nenorocul i-a pus pe niște copii de rudari să se joace cu bariera. Se urcau spre vârf și ea Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi sărit din piept pe gură, s-ar fi prăvălit În țărână și ar mai fi bătut de câteva ori. Pe Ploconul din anul care urmase, Tușa povestise Întâmplarea așa: Străinul, călare pe bicicletă, se proptea cu pieptul de trunchiul salcâmului; ochii se holbau Îngroziți la inima ce țâșnise pe gură; de capătul subțire al barierei Închise atârnau doi copii; În spatele a toate, mare, cu ochii ferestrelor sparți și găuriți, cu streașina strâmbată de ploi și de soare, rânjea casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o pieliță subțire și străvezie. „Dă-l Încoace!” făcu vânătorul, mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca niște porci În care intrase Aghiuță. Aveau zgârieturi și vânătăi peste tot. Pielea le tremura și se scutura ca a cailor când alungau muștele și tăunii. Răsuflau din ce În ce mai adânc. Noroiul se zbicea pe ei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]