8,927 matches
-
facă o curățenie generală și lor li se alătură calfele. Stăpânii iubesc pisicile; asta Înseamnă că ei trebuie să le urască”. După ce se Înarmează cu drugi și cozi de mătură și acoperă ferestrele cu saci ca să nu scape nicio pisică, ucenicii se organizează ca la vânătoare și Încep prinderea animalelor. Apoi, ei le Înscenează o judecată, o sentință, un pluton de execuție, un călău, un duhovnic - și Încep să le ucidă una câte una. Evident că printre primele victime este la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a lui Alexie și a Aspaziei, ce va deveni Anastasia monahia. La școlile mănăstirești din zonă a deprins limbile slavonă, greacă, rusă, cunoștințe de toponimie, de istorie și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi ieromonah (1770-1771) și, pentru scurt timp, egumen. Ca eclesiarh la Episcopia Râmnicului lucrează la rânduirea și copierea arhivelor din mănăstiri
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
apostolică a creștinismului românesc O problemă controversată este aceea privitoare la apostolatul Sf. Andrei în Scythia (Dobrogea). Cum s-a născut această tradiție? După cum rezultă din cuprinsul epistolelor, regiunile sud-dunărene învecinate au fost evanghelizate direct de Sf. Apostol Pavel și ucenicii săi. În ceea ce privește ținuturile noastre, Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu arată că, după o tradiție consemnată de Sf. Ipolit (170-226), Sf. Apostol Andrei a vestit evanghelia "sciților și tracilor". Ideea aceasta-prezența Sf. Apostol Andrei în Scythia este amintită și într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rândul localnicilor. În plus, prin tratatul de pace din 332 impus goților, împăratul Constantin a cerut libertate pentru creștinii din nordul Dunării. Cu toate acestea, în 347-348, regele got Aorich a dezlănțuit o prigoană împotriva creștinilor, silind pe Ulfila și ucenicii lui să se refugieze în sud. Această persecuție este atestată și de o cateheză a Sf. Chiril al Ierusalimului, care amintește de cei martirizați atunci. În ciuda prigoanei, activitatea misionară a lui Ulfila va fi continuată de unii ucenici ai săi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ulfila și ucenicii lui să se refugieze în sud. Această persecuție este atestată și de o cateheză a Sf. Chiril al Ierusalimului, care amintește de cei martirizați atunci. În ciuda prigoanei, activitatea misionară a lui Ulfila va fi continuată de unii ucenici ai săi, între care Eutihie, originar din Capadocia, menționat în corespondența Sf. Vasile cel Mare prin 373-374. Aceste persecuții au avut loc în contextul noilor conflicte militare dintre goți și romani, sub împăratul Valens. În urma acutizării conflictului, în 370-372, regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbă latină. În cele din urmă, instituirea definitivă a bisericii slavo-bulgare, ca parte a creștinătății răsăritene, s-a făcut prin traducerea cărților sfinte în limba slavonă și propovăduirea credinței în Bulgaria în această limbă, prin frații Chiril și Metodiu și ucenicii lor. Limba în care au fost traduse toate cărțile bisericești era, de fapt, limba veche slavă bisericească, care mai este numită vechea bulgară, vorbită în Macedonia, în secolul IX. Ea devine limba sfântă a tuturor slavilor ortodocși, precum latina la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
domnești, letopisețele, actele particulare și toată literatura medievală românească. Pentru scrierea în noua limbă s-a alcătuit și un alfabet propriu, chirilic, de la numele apostolului slavilor, Chiril, numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ucenicii celor doi frați (apostoli), sfinții Clement și Naum, primiți bine în Bulgaria, după ce fuseseră alungați din Moravia, au salvat liturghia slavă. La curtea de la Preslav, a țarului Simeon (893-927), fiul lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că liturghia bizantină n-a putut fi introdusă decât în epoca în care ținuturile românești erau dominate de slavi, care înțelegeau vechea limbă slavă, fiind vorbită îndeosebi de clasa conducătoare. Introducerea limbii, liturghiei și alfabetului slav la români este opera ucenicilor veniți din sudul învecinat, din centre ca Pereiaslaveț, Preslav, Dristra, Rila. Organizarea noii biserici bulgare, prin înființarea unor episcopii pe malul drept al Dunării, în locul scaunelor episcopale latine anterioare (secolele IV-VI), precum Durostorum (Dârstor) și Bononia (Vidin), a contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Olteanu, slavist, pe baza unor elemente toponimice și lingvistice, a dovedit că Transilvania de nord-vest și Maramureș s-au aflat în sfera de influență cultural-bisericească a Moraviei Mari, zonă din care au pătruns unii termeni în limba română. Prin acești ucenici moravi, ritul bizantino-slav a reușit să pătrundă în regiunile noastre de nord și nord-vest. Pr. Păcurariu presupune că lipsa cărților de slujbă traduse în limba română a fost un alt motiv care a determinat pe acei episcopi, horepiscopi și preoți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Și alte izvoare contemporane, precum vechiul Chronograf rus, tratatul regelui englez Alfred și Constantin Porfirogenetul, amintesc de vecinătatea Moraviei cu Bulgaria, ceea ce înseamnă că, în secolele IX-X, dominația (suzeranitatea ) bulgară se întindea peste întreaga Dacie până la Tisa. Viața Sf. Naum, ucenic al Sf. Chiril și Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-au prins ungurii, au fugit în Bulgaria", de unde rezultă fără echivoc vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
galante, București, 1946; Robert E. Sherwood, Pădurea împietrită, București, 1946; T.B. Somerville, Marinarul Will. Adevărata poveste a unor aventuri petrecute între 1805-1811, I-II, București, 1946 (în colaborare cu Getta Nicoleanu); G.B. Shaw, Discipolul diavolului, București, 1946, Cezar și Cleopatra. Ucenicul diavolului. Pygmalion, pref. Silvian Iosifescu, București, 1963; J. B. Priestley, Inspectorul de poliție, București, 1947 (în colaborare cu Mircea Văianu); Howard Fast, Lupta lui Albert Parsons, București, 1949 (în colaborare cu Mircea Văianu), Silas Timberman, București, 1956; A. I. Herzen, Povestiri
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
1905-1909), obținând diploma de expert contabil. Suplinindu-l pe Mihail Cruceanu, va deține timp de un an o catedră de limba română la această școală. De-a lungul unui deceniu și jumătate a funcționat ca profesor la Școala industrială de ucenici „Obedeanu” și la o școală industrială de pielari. A mai fost - experiență neplăcută pentru C. - secretar-contabil la Teatrul Național din capitala Băniei. Președinte al Sindicatelor Unitare Muncitorești, membru al colegiului redacțional al foii „Apărarea ceferiștilor” (Craiova, 1934), condeierul oltean își
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
, diaconul (? - c. 1583), tipograf și editor. Prima mențiune despre C. „ot Târgoviște” se află în epilogul cărții Octoih mic slavonesc (Brașov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se stabilește definitiv la Brașov. Până în 1583 el a tipărit aici sau
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Dumitru (pseudonim al lui Dumitru Cobzaru; 6.IX.1910, Sârbi, j. Botoșani - 26.III.2002, București), poet, ziarist și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Filipescu) și al lui Dumitru Cobzaru, țărani. Lucrează ca băiat de prăvălie, argat la un boier, ucenic la un meșter stoler, este și copil de trupă. Elev mai întâi la o școală de cântăreți bisericești, intră apoi la Școala Comercială din Botoșani, pe care reușește s-o termine, și este angajat pedagog la Școala de Arte și
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
delectabile la lectură. Ele reprezintă opera unui om învățat, care n-a obosit, după atâtea decenii de critică literară, să citească și să scrie despre cărți. Sentimentul stăruitor pe care îl ai când citești „drăcoasele” dialoguri ale lui Eudoxiu cu ucenicul său, este acela că literatura română este o familie de spirite în care trăiesc nu numai marile modele, scriitorii exemplari, dar și nenumărați alți oameni de bine și de merit, uitați într-un fund de provincie și ignorați mai târziu
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
clasic, la „Cantemir Vodă” (1891-1896), va pregăti liceul în particular; în cadrul Institutului Clinciu și Popa, în 1905, trece ultimele examene, pentru clasele a șasea și a șaptea. Hotărâse să se întrețină singur: medita, la algebră, la doisprezece ani, a fost ucenic pe lângă un cioplitor de pietre funerare, custode al unei expoziții de pictură a societății „Ileana” (cunoscând, astfel, pe I. L. Caragiale), laborant la fabrica de zahăr din Chitila (în 1897). Frecventa clubul socialist de la „Lumea nouă”. În ziarul „Liga ortodoxă”, la
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
simte bine în schitul Cordelierilor, unde fusese găzduit, și, refuzând să se convertească la catolicism, îl părăsește pentru o singurătate „activă”. Între 1906 și 1910 trăiește la Geneva. Audiază cursuri la Universitate, călătorește, în 1910 stând câteva luni la Paris. Ucenic al unei școli libere de meserii, lucra bijuterii ieftine, capace de ceasornice. În 1905, la Paris, din legătura cu profesoara Constanța Zissu (se căsătoresc în 1912, divorțează în 1914), i se născuse un băiat, Eliazar-Lotar; crescut de părintele său, absolvind
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
celor trei cochete îmi permitea să sper că vraja s-ar putea reînnoi. Îmi aminteam foarte bine fraza aceea atât de simplă care declanșase totul: „Și totuși, exista în viața celor trei femei dimineața aceea răcoroasă și însorită...” Ca un ucenic vrăjitor, mi-am imaginat din nou bărbatul cu mustață frumoasă în biroul lui, în fața ferestrei întunecate și am șoptit formula magică: - Și totuși, a existat în viața lui o seară de toamnă când stătea în fața ferestrei întunecate, dincolo de care fremătau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de departe ajunsesem cu experiența mea amoroasă. Inconștient, prin întrebările mele, prin eschivări, prin indiferența prefăcută față de anumite teme delicate, prin tăcerile mele chiar, îi schițam portretul meu de ucenic amant. Dar nu-mi dădeam seama de asta, asemeni celui care uită că umbra lui transpune pe perete gesturile pe care ar vrea să se ascundă. Așa că, auzind-o pe Charlotte vorbind despre Baudelaire, am crezut că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea nu are loc deosebirea care se face la cea filozofică. Cauza este asta: izvoarele cunoștinței din care învățătorul a putut lua nu se află nicăiuri decât numai în principiele esențiale și veritabile ale rațiunei și prin urmare nici de ucenici nu pot fi luate dintr-alt loc nici pot fi contestate, și asta din cauza că aici aplicarea rațiunei se-ntîmplă in concreto, deși totuși apriori, asupra intuițiunei curate și de aceea (lipsite de greșeli) fără greș, aplicație care exclude orice iluzie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tainele de pe lumea asta” (109, p. 178). W. Schmidt relatează legende din zonele Făgăraș și Sibiu, care conțin principalele coordonate ale scenariului cunoscut : inițierea solomonarului la „școala balaurului”, învățarea limbilor animalelor și a tuturor formulelor magice, în școală intră zece ucenici, dar ies numai nouă, „Cartea solomonarului”, scoaterea balaurului din lac, zborul în nori călare pe balaur, stăpânirea stihiilor atmo- sferice etc. (24). g) Abia în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea încep să apară mențiuni mai substanțiale (credințe și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dară în mijloc era o masă mare, cu un covor scump pe dânsa, și deasupra o carte mare deschisă”. în paginile ei, prințesele își vor citi, pe rând, ursita (116 ; 179). Mai sunt, de asemenea, basmele de tip Dracul și ucenicul său (129, pp. 258-259) sau Arhimagul și servitorul său (129, p. 646), în care protagonistul învață (în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său (vezi alte basme românești cu scenariu analog în 6, pp. 239-256). Nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aspect. Se credea că, de regulă, „cărțile magice” nu pot fi citite/înțelese decât de inițiați. Acest submotiv apare în basmele românești : „și cartea ceea numai ei o cunoșteau” (6, p. 254). Și în basmele de aiurea, în care un ucenic (ca și solomonarul) învață „cartea de vrăji” în „școala” diavolului sau a unui vrăjitor. Într-un basm arab, un astfel de ucenic, în prima zi, „luă cartea și o deschise ; ci nu știu să descifreze nici un cuvânt”. După o lună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și cartea ceea numai ei o cunoșteau” (6, p. 254). Și în basmele de aiurea, în care un ucenic (ca și solomonarul) învață „cartea de vrăji” în „școala” diavolului sau a unui vrăjitor. Într-un basm arab, un astfel de ucenic, în prima zi, „luă cartea și o deschise ; ci nu știu să descifreze nici un cuvânt”. După o lună, neofitul „încă nu izbutise să afle în ce fel trebuia s-o țină spre a o citi” (117, p. 123). Scrisul din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost, conform tradiției, exilat din Atena în Creta ? Să fi pălit măreția geniului său 316 Ordine și Haos pentru că, din invidie, a redus la tăcere un concurent, aruncându-l „din vârful cetății Atena” ? Este vorba de propriul său nepot și ucenic, Talos, care, inventând roata olarului, compasul ș.a. (100), dădea semne că ar putea să știrbească faima sau să ia locul maestrului. Nu pare plauzibil. Crime mult mai atroce abundă în mitologia greacă, fără ca vinovații - de la Zeus până la cel mai umil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]