3,448 matches
-
ajutor pe care mi-au dat-o. Și așa, la orele 2 și 13 minute am ajuns pe creasta muntelui, În vârful lui. Slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleită de puteri și toată udă În spate. De ce? Puteți Înțelege de la sine. Duceam păcatele mele În spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, În pustiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, caniculă mare. Și nici gura să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și Însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L Încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mele Cel mai frumos Pe acest pământ Iustina! Scumpă... Mama mea Ah! Ce mult mi-ai lipsit... Din viața mea O, Mama mea! (Cu toată dragostea, durerea și respectul ce port În suflet pentru mama mea, am compus această poezie, udată cu lacrimi, Închinată ei! Iustina Hobjâlă, dupa soț Bulgaru. Dumnezeu să o Ierte! Cu Sfinții s-o odihnească. Amin.) Carte Dragă 20.03.2006 Carte, cărticica mea Te iubesc, de-a pururea! Tu-mi ești mare ajutor Și un bun
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la mormântul tău Și-mi curg lacrimi mereu, mereu O floare Mamă ți-am adus Și-o lumânarea ți-am aprins Mormântul, țărâna am afânat De frunze uscate am curățat Și flori frumoase am semănat Cu lacrimi triste le-am udat O rugăciune scurtă Către Tatăl Ceresc am ridicat Să-ți fie somnul mai ușor Și răspuns bun, la Dreptul Judecător! E mult de când tu ai plecat Copil micuț de 6 ani eram Prea multe eu nu-nțelegeam Și-n lumea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Proiectul se scria de mână, deci, tu personal dădeai semnătură cum am dat eu aicea, dacă l-ai scris tu, nu cum o fac ei acuma: habar n-au de unde iau proiectele, trec ca gâștele prin apă și nu se udă deloc [râde]... I. A.: - Plagiază. Ș. B.: - Da, da, da ! Luam tema, tu făceai totul și tu îl scriai. Se cerea ca noi, fiind ingineri, se cerea să fie un scris oleacă mai tehnic, mai frumos, adica, nu ca la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
populată, cu multe orașe și sate, cu munți puțini și multe păduri și având din belșug tot felul de vietăți”. În 1620, Charles Joppecourt, ostaș și cărturar, consemna impresiile sale de călătorie: „Teritoriul țării este foarte bogat în de toate, udat de izvoare frumoase și mănoase, râuri care-l fac tot mai roditor în grâu și vin... Se găsesc în acest ținut o mulțime de dealuri foarte plăcute prin bogăția lor în vii, încât îndestulează Moldova și se exportă și în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai având asupra sa și un pașaport uruguayan pe numele Ramon Benitez Fernandez. Pe 7 noiembrie 1966 prima notă din "Jurnal": "Azi începe o noua etapă... 21.11... Cortul ni l-am făcut dintr-o copertină de camion care se udă, dar ne protejează cât de cât. Dormim în hamace... 6.12 ...Inti și Urbano au plecat să vâneze, pentru că mâncarea este cam puțină. S-au întors cu mâinile goale, dar spre seara Urbano a împușcat o curcă... 27.01 1967
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și iertarea mi s-a acordat prin un surâs. Dar, vai!... O nenorocire nu vine niciodată singură. Când s-a servit ceaiul, vroind să ofer un pahar uneia dintre domnișoare, în graba mea nesocotită, am răsturnat paharul așa că mi-am udat bleașcă surtucul 168 cel negru de sărbători, care mă prindea așa de bine, și am făcut și un lac pe parchet. Vă închipuiți ce momente grele, nesuferite pentru mine, au fost acele pănă când să vie un servitor să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sfinte ruine. Acum însă, mulțămită Domnului, această profanare a încetat în urma unei legi de protecțiune a monumentelor istorice votată de Camerele legiuitoare. Așadar, iată-ne în locașul care a adăpostit odinioară atâtea suflete de viteji. Calcam cu piciorul pe pământul udat de sângele lor și vedeam împrejur aceleași șesuri, aceleași ape, aceiași munți pe care și-au preumblat și ei odinioară ochii, atingeam cu mâna aceleași ziduri din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm și să ne odihnim puțin și am plecat la vale. Scoborârea însă a fost originală de tot. Dădusem din Martigni o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Între ei și i-a analizat. Și a găsit că unitatea lor, observată o istorie Întreagă, Încă din vremea galilor, se leagă de un unic bazin hidrografic, ale cărui râuri izvorăsc toate dintr’un loc: Masivul Central; adică Franța e udată de un singur fel de apă. Excepțiile, adică Rinul și Ronul, alcătuiesc un fel de frontieră a acestui popor. Situația Spaniei e Încă mai evidentă: tot ce Înseamnă râu, e interior Peninsulei Iberice. Istoricește vorbind, să ne amintim Egiptul, care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din gospodărie, în apa Dunării. Începuturile muncii mele acolo au fost grele, am trecut brusc de la o muncă liniștită de birou, la o muncă dură, afară pe orice vreme, alergam pe canalele Dunării cu diferite ambarcațiuni mici sau mari, mă uda ploaia până la piele și mă uscam în bătaia vântului. Am crezut că mă voi îmbolnăvi rău, îmi ardeau ochii și pieptul, simțem fierbințeala respirației. După câteva săptămâni însă, în loc să mor, am constatat că m-am obișnuit și că rezist fără
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și Ruxi. Unele dintre ele le lipsește câte un picior. Vara le umplu cu apă și o stropesc pe mami. Aveam și un pistol cu apă, dar cred că mi l-a furat Georgică. O mai ajutam pe mami să ude florile cu el. Durează mult, și ea, de obicei, are mult de lucru. Am multe jucării. Mai am și-o bicicletă. Și role, dar n-am unde să mă dau cu ele, că la noi drumul e cu pietriș. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori. Apăsa și ne stropea. Noi înjuram. Aruncam priviri fioroase spre cel care ne udase. Era posibil ca Bârnă să scoată o gumă fleoncănită din gură și să mi-o arunce în cap sau, mă rog, s-o arunce în cel care avusese ideea cu stropitul, care ne scosese din amorțeală. În dimineața aceea aruncase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-i justifice pe ei. Să-i legitimeze. Asta fac și mahării de azi cu manelele. Am avut și io un vecin care, în copilărie, prindea pisici în menghină și le opera pe cord deschis, lua pui de găină, îi uda, apoi îi tăvălea prin apă și pretindea că face șnițel. Odată, când a mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a „șlefuit” bine, iar noi l-am preluat cu atâta drag. Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
unui șanț. De regulă, mergeam pe cea de-a doua variantă deoarece nu erau fântâni la noi în cartier. La momentul așezării păpușii din lut pe suprafața apei, noi copiii prezenți la ceremonie, invocam paparudele: „Paparudă, rudă, Vino de ne udă, Cu găleată nouă, Dă Doamne să plouă.” În folclorul nostru regional, paparudele sunt de fapt fete desculțe, cu părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noroa iele de-o palmă, ca să mâncăm specialitățile de berbec ale locului: ciorba din gât de berbec, mușchiul, cotletul, „fuduliile de fete mari“, mădu vioarele, bumbarele, rotocoalele, păstră mu rile de oaie, ficatul negru de bivol, toate la grătar și udate cu vin nou năsprit, tot lucruri haiducești, anume pentru fălcile și stomacurile noastre Încă barbare; iar alte specialități nu le găseai la nici un birt, mare sau mic, de centru sau de margine, cum erau „scobiturile“, „preotesele“ sau „pitulicele“, astfel numite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Așa, prin urmare, am descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oamenii pline de Învățăminte, prin sate și cârciumi calice, cu covrigei pă tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică din via de din dosul casei. Ba nimerind uneori să stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne zeul cel bun și milostiv al rumânilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trăiască! și iată el a murit și eu am rămas de chin, de necaz. Eu când mă scol și văd dezordine, eu nu pot răbda. Iată vecinul vine și mă ajută. A adus răsad, el a răsădit, el le-a udat și el mi-o zis să am, să nu mă uit jalnic în grădina altora. Buni, buni, buni oameni! (îmi arată grădina unde vecinul a sădit roșiile). Iaca, mergem la Aneta și văd ce o să zică ea. Iaca așa, îmi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
preot, rude, oameni ai satului. Erau prezenți ziariștii Carmen și Valentin Țigău. Fața eroului s-a făcut palidă. Spunea în șoaptă o rugăciune iar lacrimile îi curgeau pe florile ce le așeza tremurând pe morminte. A mângâiat țărâna cu palmele udate de lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos. Ochii patriotului erau tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an de an își
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
voiam să ajungem cît mai repede În capitală, pentru a Încerca să ne Îmbunătățim norocul. Cu alte cuvinte, am Înghițit momeala. În noaptea respectivă, ne-am suit În spatele unei furgonete care, după ce am Îndurat o ploaie torențială ce ne-a udat pînă la oase, ne-a lăsat, la ora două dimineața, În San Ramón, la mai puțin de jumătatea distanței pînă la Lima. Șoferul ne-a spus să-l așteptăm pînă schimbă mașinile și, pentru a alunga orice suspiciune, l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
grumazul!... Te-am iubit, doar din iubire Am murit pe lemn de-ocară. Adăpat - drept răcorireCu oțet și fiere-amară ! Să ajungi la reușită M-ai străpuns cu lancea crudă Și din inima-mi zdrobită Tu de sânge-ai scos-o udă. Moartea mea și-a ei durere Pe puțini înduioșează Mulți în față-mi cer putere Și-n ascuns mă detronează. Dar ce vreau?... O, vreau iubire Imitare, reparare;... Nu tânjiți cu șovăire!... Alergați și mic și mare; Iată inima-mi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]