4,882 matches
-
să-i spună sau să-l întrebe ceva. Abia avea putere ca să asculte. Gaiané sări din pat și lipăi repede spre cabinetul prințului. Găsi ușa crăpată și, înainte de a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o trenă la fel de colorată pe podele. Roșu viu, albastru transparent, galben și verde auriu, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât să-i provoace suferință lui Baba al Maimuțelor. De fapt, dacă maimuțele erau eliminate, nici măcar nu-l vor mai putea numi pe Baba al Maimuțelor Baba al Maimuțelor, pentru că nu vor mai fi maimuțe. — Trădătorule, strigă ea și, spre uimirea tuturor, mai ales a lui Sampath, strângându-și gura cea rotundă, delicata domnișoară Jyotsna se aruncă asupra spionului înarmată cu poșeta și-l lovi drept în stomac, astfel că fu obligat să plece imediat și să ia o ricșă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
știam nici că există o graniță. Cine e în stare să stabilească o graniță în deșert? Cine împiedică vântul să ducă nisipul dintr-o parte în alta? Cine îi va opri pe oameni să o treacă? — Soldații. îl privi cu uimire. — Soldații? Nu sunt destui soldați în lume ca să apare o graniță în deșert... Și soldaților le e frică de deșert. Zâmbi ușor pe sub vălul ce-i ascundea chipul, pe care nu și-l descoperea niciodată în fața străinilor. — Numai noi, poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Am găsit o cărare ca să coborâm, dar crusta nu suportă greutatea jeepului. — Nu văd altă soluție decât să înconjurăm sebhka și să așteptăm ca setea să-l oblige să se predea. — Să se predea? - vocea lui era un amestec de uimire și incredulitate. Un targuí care a omorât doi oameni nu se va preda niciodată. Ajamuk făcu un gest de aprobare, confirmându-i vorbele. Poate că o să-și aștepte moartea, dar nu se va preda niciodată. — E posibil, recunoscu. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să fie egali, cu aceleași îndatoriri și drepturi, și că bogățiile trebuie să se împartă între toți... — Vor să fie egali un deștept și un prost, un imohag și un sclav, omul muncitor și trântorul, războinicul și lașul? exclamă cu uimire. Sunt nebuni! Dacă Alah ne-a făcut diferiți, de ce vor ei să fim egali? pufni. La ce mi-ar mai folosi atunci faptul că m-am născut targuí? — Lucrurile sunt mai complicate, spuse bătrânul. — îmi închipui, acceptă el. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un țipăt de spaimă. Gacel trase de trei ori, înțelese că al doilea glonț îi pătrunsese în inimă, îi privi chipul ca să se asigure, după expresie, că îl omorâse, și atunci, ca trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oamenii ăia. Familia lui, da, niște străini bogați și cumsecade, care-l iubesc, și o să fie fericit cu ei. O să aibă de toate Petrișor, tot ce-i poftește sufletul... Fiu-său o asculta cu gura întredeschisă, cu privirea dilatată de uimire și încântare, și că ce bine ar fi fost să mă fi dat și pe mine la străinii ăia bogați... Lui Mugurel nu-i pasă. O să uite repede de frate-său și poate că și tu, Mirelo, pe lângă înstrăinare, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
facă de râs când Încearcă să te invite la bar, dar se bâlbâie. M-am uitat lung la el, nevenindu-mi să cred. — Deci, care-i răspunsul? Da sau nu? Derek se distra de minune. Fruntea mi se Încreți din cauza uimirii profunde. — Dar, am Înțeles greșit. Credeam că Brian nu are Încredere În mine! A aranjat ca eu și Fliss să discutăm, la taraba ei, și-apoi m-a urmărit și ne-a spionat. Credeam că mă ține sub observație! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește, și acea gură crispată care scuipă printre dinți: „Primește acest dar, Îți vine de la Alamut!” Atunci au izbucnit țipete. Asasinul a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mici, istoviți, speriați, descumpăniți. Dar cel mai prețios dintre recruți fu, indiscutabil, Șirin, care sfidase interdicțiile de circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu atât mai mult cu cât șoferul era din Tabriz, unul din foarte puținii persani care conduceau un asemenea vehicul. Prințesa se instalase Într-un palat părăsit. Acesta fusese construit de către bunicul ei, bătrânul șah asasinat, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment de Încântare, vreau să-l Întrerup câtă vreme e intact, ca să-l redobândesc intact. Nu mă satur contemplându-te, cu uimire, cu dragoste. Nu vreau ca mulțimea care ne invadează să-mi schimbe privirea. Mă Îndepărtez vara ca să te regăsesc iarna. — Iarnă, vară, te Îndepărtezi, mă regăsești, crezi că poți dispune nepedepsit de anotimpuri, de ani, de viața ta, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că mă aștepta Încă de la plecare. Mă liniști, nu se afla acolo decât de dimineață. — Stăpânul mi-a spus să rămân aici până la Întoarcerea dumneavoastră. — Aș fi putut să revin Într-o lună sau Într-un an, poate chiar niciodată. Uimirea mea nu-l afectă În nici un fel. Dar sunteți aici! Îmi Întinse un bilet mâzgălit de Charles W. Russel, ministru plenipotențiar al Statelor Unite. Stimate Dle Lesage, Aș fi foarte onorat dacă ați putea veni la legație În această după-amiază, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu noaptea în cap, mi-am curățat și mi-am călcat încă o dată costumul. Cu călcatul mă deprinsese proprietăreasa mea cea bătrână, mă lăsase să exersez deseori pe hainele bărbatului ei. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere speciale și un du-te-vino de oameni importanți și mai puțin importanți. Mulți purtau uniforme, cei importanți aveau pe veston decorații și stele, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
american adevărat pe deasupra. Ssst, ssst, celălalt amenință că are să-i umfle ochii americani cu un pumn mexican. Ssst, ssst... Și acum, ah, ăsta e managerul celui dintâi, aah... ați văzut? A mușcat microfonul.” Văzuserăm și noi și căscaserăm gurile de uimire, ne aplecam în față toți trei și ne trăgeam înapoi, după cât de dramatică era lupta. Prin deschizătura cămășii zăream perna de grăsime de pe burta lui Toni. Pe ea creșteau multe fire de păr negru ca smoala. Încercam să-mi întipăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-ți apere căsnicia și fiindcă soțul - probabil, turbat de furie - era pe drum înspre casă, eu trebuia negreșit să-i ies în întâmpinare, să-l opresc și să-l conving de fidelitatea soției sale. Întâi am rămas mut de uimire, apoi tare mi-ar fi venit să râd, dacă n-aș fi știut cu exactitate că soțul era un coleric, unul din cei ce nu pot să-și stăpânească nervii. Și mai știm că, dacă nu voi întreprinde nimic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
supremă În inimile oamenilor, majoritatea celor care Înainte se aflau În studio dispăruse deja, iar cei care Încă se aflau acolo șușoteau Încetișor unii cu alții, murmurele lor zumzăind fără ca realizatorul, el Însuși lăsând să-i cadă bărbia de pură uimire, să se gândească să impună liniște cu acel gest furios pe care obișnuia să-l folosească În Împrejurări evident mult mai puțin dramatice, prin urmare resemnați-vă și muriți fără să comentați pentru că nu v-ar folosi la nimic, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
știe, n-ar avea cum să știe, și cu toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bolii îi place să dezbine cuplurile. Când s-a declanșat, întreabă ea cu indiferență, iar el răspunde, în dimineața aceasta, m-am trezit de dimineață, dar nu am mai putut să cobor din pat; vocea lui e încă stăpânită de uimire, este pregătit să îi prezinte cu dezinvoltură toate detaliile, chiar și vecina de salon, care se tânguia încontinuu, a tăcut pentru o clipă și a întors spre el un ochi însângerat, locul tăcerii sale totale e ocupat de o uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uimire, este pregătit să îi prezinte cu dezinvoltură toate detaliile, chiar și vecina de salon, care se tânguia încontinuu, a tăcut pentru o clipă și a întors spre el un ochi însângerat, locul tăcerii sale totale e ocupat de o uimire absolută, părea că întreg spațiul uriaș al acelui salon fusese inundat de uimirea lui Neumann Ahud, fiu al lui Israel, după cum va scrie în curând pe tăblița cu foile de observație atașată de patul lui, bine-cunoscutul ghid, aproximativ patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de salon, care se tânguia încontinuu, a tăcut pentru o clipă și a întors spre el un ochi însângerat, locul tăcerii sale totale e ocupat de o uimire absolută, părea că întreg spațiul uriaș al acelui salon fusese inundat de uimirea lui Neumann Ahud, fiu al lui Israel, după cum va scrie în curând pe tăblița cu foile de observație atașată de patul lui, bine-cunoscutul ghid, aproximativ patruzeci de ani, căsătorit, tată al unei fetițe, ale cărui membre refuză să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne-ar fi prins strecurându-ne în sala de cinema fără să fi plătit biletul, iar eu plec împotriva voinței mele, mă înghesui la una dintre cozile acelea dezorganizate, cap lângă cap și umăr lângă umăr și pe deasupra tuturor plutește uimirea, inocența, nevinovăția omului care se trezește dintr-odată într-o țară străină și urâtă, fără să știe dacă va mai putea pleca vreodată de acolo. În câteva zile se vor obișnui cu situația, vor ședea cu o resemnare amară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știe dacă va mai putea pleca vreodată de acolo. În câteva zile se vor obișnui cu situația, vor ședea cu o resemnare amară la căpătâiul celor dragi, în diverse departamente ale spitalului, amintindu-și numai din când în când de uimirea lor pentru scurte momente, ca de niște fragmente încețoșate, dintr-o copilărie de mult uitată, fără sens, aproape, fără a mai ține minte motivul pentru care le-ar fi fost atât de dragi. În timp ce mă aflu departe de el, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din mână, semn că nu este nevoie de explicații, nu trebuie să îmi explici nimic, sunt fericit că ai venit, ia loc, mă îmbrac imediat, eu mă adâncesc în fotoliu, jaluzelele sunt trase, dar chiar și pe întuneric, descopăr cu uimire ochii privindu-mă de pe pereți, hotărâți și reci. Zeci de ochi cenușii mă hărțuiesc, mă ridic și aprind lumina, merg de la un tablou la altul, sunt atât de multe, încât aproape că acoperă toți pereții, mari și mici, și medii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aplecată deasupra tejghelei de marmură, taie roșii, buzele ei sunt încordate din pricina efortului, totul este greu pentru ea, să nu scape roșiile, să nu își taie degetul, dar ochii îi sunt larg deschiși, plini de fericire, îi privesc mută de uimire, de parcă aș fi intrat din greșeală în casa unei alte familii, dar asemănarea cu familia mea imaginară este uluitoare, chiar ofensatoare, și în loc să mă bucur, mă simt exclusă, ce se întâmplă aici, mă întorc la ei cu inima în dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
animal pe cale de dispariție, cine își amintește de pașii dinozaurilor pe planeta înghețată și pustie, este atât de neinteresant pentru mine, peste puțin timp aici vor răsuna doar pașii mei și ai ei, simt nevoia să îl fac părtaș la uimirea mea, îmi ridic bărbia și șoptesc, Udi, însă el îmi răspunde printr-un scârțâit al ușii, sar din pat ținându-mi respirația, nu poate pleca în felul acesta, fără un sărut, fără o îmbrățișare, chiar și când pleca pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]