3,061 matches
-
el alergă imediat după ea. - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta. Abandonase umbrela mai devreme, pentru a nu o incomoda în timpul alergării, dar simțea pe urmele ei, iar confirmarea veni imediat: - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi așa, nu era altul decât acela aflat la îndemâna unui om cu știința conducerii, de a se socoti egal cu toți colaboratorii săi, de a le acorda încredere, stimă și afecțiune, toate adunate sub umbrela unei prietenii nedisimulate. Pentru Olga însă, nu colegii de serviciu se aflau pe mările ei tulburate de furtuni, ci Ina. Starea de bine, aparentă, nu putea dura la infinit. Olga ajunsese în stadiul când nu mai era capabilă să-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
râvnei, strădaniei, priceperii, seriozității, capacității de concentrare și răbdare, închinării vieții unor idealuri înalte, sacrificiului de sine pentru a demonstra că poporul român a avut oameni de seamă, de mărețe înfăptuiri, necunoscute de o Europă care ne-a luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
total de zece calități, fiecare reprezentată de câte un punct. Bărbatul Perfect ar fi avut, evident, toate cele cinci calități principale din prima jumătate: inteligență, simțul umorului, corp decent, o fizionomie agreabilă și o profesiune care să Încapă sub generoasa umbrelă a „normalului“. Întrucât era aproape imposibil să dai de Bărbatul Perfect, indivizii Își puteau mări punctajul cu ceva elemente din cea de-a doua tranșă de cinci calități, care includea lipsa absolută de foste prietene psihopate, de părinți psihopați, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
continuarea tălpii stângi, talpa stângă În continuarea tălpii drepte și așa se Îndreaptă Încet spre adânc; curând, cade, nu se mai vede; copilul fuge speriat, uitând un degețel În gura Încleștată de frică; i se adresează mamei, Întinsă sub o umbrelă pe plajă; de aici, acesteia nu i se văd decât fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
azi, iată, are o reamintire bruscă a feminității: nu mai este veloce, nu se mai grăbește, deodată, are o lentoare lascivă a mișcărilor. Schițează gestul Încetinit și gingaș de a alerga după un fluture, apoi pe acela de a culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz; mi-o sărută tandru, este emoționată. Devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar parcă nu este aceeași: are un vârf ascuțit ca o lance, văd o haină bărbătească de vânătoare, niște bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În deplasare“, mă apasă lipsa de vizibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pipăi realul cu degetul, nu pot da un nume materiei, căci numirea se realizează ca diferență vizuală. Aprind brusc lumina, și atunci obiectele mă invadează; ochiul le caută, le descoperă, le omologhează: sunt toate la locul lor, ceasul cu cuc, umbrela, tabloul, masa, caloriferul, papucul. Până nu le ating cu privirea, ele nu există, sunt În Întuneric, În subconștient. Numai ochiul meu le-a scos din absență. Sting lumina; instantaneu, totul intră În neant, nu rămâne aproape nimic În memoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fiecare revendicând pentru sine obligația de plată. Grigore ieși biruitor, numai amenințând cu o supărare eternă. În fața restaurantului se despărțiră. Iuga rămase cu Titu. Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi între dinți, cu o umbrelă străveche la subțioară. ― Cucoane! zise dânsul către Grigore, cu glas dulce, părintesc. Dumneata ești tânăr și te aprinzi iute, pe când eu sunt bătrân și nu mă supăr cu una, cu două. Nu știu când ne-om mai întîlni, dar să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până pe acoperișele caselor. Câte un vârtej de aer se răsucea pe stradă, măturând praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. Grigore își aduse iar aminte de Rogojinaru: "Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela..." O trăsură venea în goană dinspre șosea cu un domn între două femei, hohotind de veselie, parcă toată lumea ar fi fost a lor. Titu Herdelea pășea tăcut și prudent. Vedea că Iuga n-are chef de vorbă și nu voia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii, bălăcind prin noroi și apărîndu-se cu umbrela deschisă de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a fost milă de ostenelile mele, ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm... Că altfel veneam, vai de mine, cum să nu viu! Că doar știu destul de bine unde-i primăria și nici picioarele nu mă dor, slavă Domnului. Perceptorul ajunse la el. Închise umbrela, scuturînd-o binișor de ploaie și zicînd: ― La plata birului hop cu sărăcia, altfel însă dă-i cu cîrciuma! Lasă că vă știu, Ignate! Pe mine nu mă prostiți, degeaba! Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! ― Ce cîrciumă? protestă țăranul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere. Ajunse în uliță cu surâsul supus uitat pe față. Călca cu băgare de seamă, sprijinindu-se în umbrelă ca într-un băț, ferind noroiul și băltoacele, ținând marginea. Din ograda babei Ioana îl strigă deodată glasul lui Anton nebunul: ― Domnule Nică!... Stai, nu fugi! Anton se cuibărise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l ocăra și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit să privească într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe taburet. Fața înainte, mâinile pe genunchi. Bărbia sus. Acum, capul într-o parte, într-o parte, am spus, tâmpito, nu te uita la aparat. De altfel, doar atunci îi ceruseră să privească înainte, lumina adunată într-un fel de umbrelă argintie, care se îndrepta spre fața ei, o orbea pur și simplu. În rest, ochii în jos, golanilor, la vârful pantofilor, sau, în cel mai bun caz, cu picioarele desfăcute și mâinile ridicate și lipite de zid. Rada privise în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lupă ca să apreciezi pe deplin măiestria. Nuharoo știa exact ce voia. Pe sub roba de doliu ea continua să poarte rochia în care își propusese să moară. Era atât de murdară, încât marginea gulerului devenise gri. Mergeam printr-o pădure de umbrele și corturi din mătase în formă de pavilion. Am inspectat cortegiul și am ars tămâie. La sfârșit am turnat vin, invitând sicriul să-și urmeze drumul. Procesiunea a pornit pe drumurile sălbatice de la Jehol spre Marele Zid. Sicriul fusese finisat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sută de steaguri cu imaginea unor animale puternice, cum ar fi urși și tigrii. În urma steagurilor veneau palanchine goale pentru spirite. Jilțurile erau de diferite mărimi și forme, și erau decorate fabulos, fiind tapițate cu piele de leopard. O imensă umbrelă galbenă decorată cu flori albe însoțea fiecare jilț. Eunuci în veșminte din mătase albă purtau vase pentru ars tămâia. În spatele lor urmau două orchestre, una cu instrumente de alamă, iar cealaltă cu instrumente cu coarde și flaute. Când orchestrele începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uragan vuia acum În jurul nostru. Am continuat să-l privesc fix până când și-a ridicat privirea, a rânjit și a spus: — Mda, se pare că te descurci foarte bine singură. Categoric Îmi dai o lecție dacă nu iei una dintre umbrelele astea imense și nu mergi puțin până pe Eighth, unde n-o să ai nici o problemă să găsești un taxi. O mișcare deșteaptă din partea ta. —Aveți umbrele? am Întrebat, fără să mă controlez. Apa Îmi udase complet cămașa și simțeam cum părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Apa Îmi udase complet cămașa și simțeam cum părul mi se lipește de gât În șuvițe ude și reci. —Normal. Le ținem aici pentru astfel de situații. Dar sunt sigur că pe tine nu te-ar interesa să iei o umbrelă, nu-i așa? — Corect. Mă descurc. Când te gândești că Începuse să-mi fie simpatic. Tocmai atunci trecu un taxi de firmă și Îmi veni ideea genială să sun la serviciul UBS ca să ajung acasă. Bună, sunt Bette Robinson, număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timpul gândurile. Oricare ar fi fost cauza, n-am reușit să scot nici măcar o replică șmecheră despre carte, darmite una deșteaptă. — Nici o mașină, am oftat. N-am noroc În noaptea asta. Făcu câțiva pași În ploaie și-mi Întinse o umbrelă mare, de director, deschisă deja, cu sigla clubului imprimată pe ambele părți. Ia-o. Mergi până pe Eighth și dacă tot nu găsești un taxi, vorbește cu portarul de la Serena, de pe Twenty-third, Între Seventh și Eighth Street. Spune-i că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să iau metroul, dar ideea de a călători singură Într-un vagon de metrou la unu dimineața nu era deloc Îmbietoare. —Mulțumesc, am mormăit eu, refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi la dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui taxi mare și galben, udă toată, dar În sfârșit la căldură. I-am dat adresa mea șoferului și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
l-am văzut cum Îmi Întoarce privirea. Hei, spuse Sammy, semn că mă recunoscuse. — Hei, am răspuns eu abil, reușind să mă abțin să remarc că nu avea nimic Împotrivă să mă lase să intru În seara asta. Mulțumesc pentru umbrelă. Dar el nu mă auzi; se Întorsese deja să lege la loc cordonul roșu de catifea și să anunțe mulțimea rămasă că Încă nu sosise vremea lor. Spuse ceva În stație și deschise ușa. Am trecut pe lângă garderobă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
angajați cu numele de Sammy? Nu știam că paznicii fac muncă de birou. Da, bună, ce mai faci? am spus cât mai profesional posibil, deși el nu-și amintea cu siguranță cum mă chema sau că eram fata țicnită cu umbrela. —Excelent. Am primit mesajul tău, iar Amy m-a rugat să te sun, pentru că ea e ocupată toată după-amiaza. Restul fu acoperit de urletul sirenelor. —Scuze, n-am Înțeles ce ai zis. E cea mai zgomotoasă sirenă pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
migrația*1). Pe lângă dialogurile privind liberalizarea regimului vizelor și facilitarea eliberării vizelor pe termen scurt care pot contribui la accelerarea creșterii economice în UE și la promovarea dezvoltării în țările terțe, activitățile desfășurate individual, la nivelul fiecărui stat membru sub umbrela parteneriatelor pentru mobilitate pot juca un rol important în abordarea penuriei de forță de muncă și a lipsei personalului calificat în Europa și pentru a facilita mobilitatea legată de comerț. ────────── *1) Aprobată de către Consiliul European din 15 și 16 decembrie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266462_a_267791]
-
echipament și materiale sportive; - săli de recepție, simpozioane etc.; - birouri pentru firme; - birouri pentru oameni de afaceri; - instalații pentru traducere simultană; - locuințe pentru reprezentanți de firme; - locuri de garaj; - biciclete și triciclete; - ambarcațiuni (șalupe, bărci); - articole de ștrand și plajă (umbrele, șezlonguri, cearceafuri); - autoturisme cu/fără șofer (rent-a-car); - terenuri de sport; - articole de uz gospodăresc pentru campinguri; - inventar suplimentar (pilote, pleduri, cearceafuri, perne etc.) în campinguri; - mașini de călcat; - mașini automate de spălat rufe în campinguri. 4. Servicii de educație fizică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263781_a_265110]