4,112 matches
-
înecată în lacrimi, pentru că își lovise buza de marginea căzii și își mușcase și limba în cădere. Soneria se auzi din nou. Da, da, imediat, bombăni ea ridicându-se și oblojindu-și colțul gurii, pe care îl simțea cum se umflă tot mai tare. Iar se auzi soneria. —Aidan! Îl privi surprinsă. —La naiba, Darcey! spuse acesta mirat. Ce-ai pățit? Fata se privi în oglinda de pe perete. Buza ei era acum cam de două ori mai mare decât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sau cine știe ce altă dereglare de felul ăsta; obișnuia să rămână nemâncată zile întregi pentru ca mai apoi să se îndoape cu prăjituri și ciocolată caldă, iar în felul acesta ba se îngrășa, ba slăbea, ca un balon pe care îl tot umfli și dezumfli. Fusese, în final, ușurată când află că Darcey plecase la Londra să-și găsească de lucru. Îl lua ca pe un semn că îi trecuse. Spera asta pentru că, orice-ar fi fost, Darcey fusese prietena ei cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
își va reveni într-un minut, că era de vină șocul și că nu fuseseră atât de multe scări, așa că, dacă o lua încet, totul avea să se rezolve. Dar apoi își privi mâna și realiză că începuse să se umfle și că nu era în stare să miște încheietura. Nu se poate, murmură ea. Nu se poate să fi fost atât de proastă și de neîndemânatică încât să-mi fi rupt mâna, nu? Nu aici. Nu acum. Atinse cu delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Va fi de o mie de ori mai puțin formal decât nunta, desigur, dar asta e și ideea. Am încredere în tine, zise Nieve. —Excelent, spuse Lorelei ciocnind cu ea, așa și trebuie. Nieve nu intenționase să își petreacă după-amiaza umflându-se cu șampanie la castelul Rathfinan, dar până la urmă asta se întâmplă. Și apoi își dădu seama că nu era în stare să conducă până acasă. Stai liniștită, spuse Lorelei. L-am rugat pe Archie, colegul meu, să mă aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sigură ce e mai rău. Haide, iubito, zise el. Bine, e un regres uriaș. Nu vreau să minimalizez situația. Dar ne putem reveni și din asta. Înălță capul pentru a-l privi, iar el observă că avea ochii roșii și umflați de plâns. —Să ne revenim? exclamă ea cu un glas spart. Să ne revenim? Nimeni nu își poate reveni din pierderile pe care la avem noi. Nimeni. E vorba de viața mea, de cariera mea, de reputația mea. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că era timpul să condimenteze puțin apartamentul adăugând mai multă culoare. Violet, de exemplu. Ca pantofii mei din Singapore. Intră în dormitor și îi scoase din dulap. Își vârî picioarele în ei cu grijă. Piciorul aproape că nu mai era umflat deloc, iar pantofii îi veneau de minune. Poate că o să mai fie un eveniment pe viitor la care o să-i pot purta. Sau poate că o să-mi găsesc un iubit nou și am să pot să-i iau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Roaba -Preotul a luat o roabă,/Trei zile-a muncit din greu,/ Făcând popa bună treabă/Cu roaba...lui Dumnezeu; Interdicție -Nici pe plajă, nici în apă/ Nu mai mergi! Ia zis mămica; / Multe animale-nțeapă! / Vezi, ți s-a umflat... burtica! Parașuta De iubită-i părăsit; / De pe-un bloc, etaj o sută, /A sărit, dar n-a murit: / Mai avea o ... parașută”. Artă -N-a pus geană peste geană, / Trei nopți n-a dormit de fel; / A lucrat o epigramă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
subțire-am acceptat, Dar m au scos total din fire, Când au scris: E prea subțire! Precizând: La...figurat! INTERDICȚIE Nici pe plajă, nici în apă Nu mai mergi! I-a zis mămica; Multe animale înțeapă! Vezi! Ți-s-a umflat...burtica! PREFERINȚĂ Cu struguri fata-l îmbie, Delicat, dînsul...refuză: -Nu prea-mi plac strugurii mie, Prefer merele! Din...bluză! ATU Maestre, ai citit și tu; Critica are ...dreptate: Ai scos...carte după carte, Dar ... nici-un atu ?! PARAȘUTA De ,,iubită
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
întreabă pe dumnezeu ce mai înseamnă o revoluție dar primesc răspunsuri vagi din partea autorităților 24 iunie 2011 Terminus timpul își trăsese răsuflarea în gara aceea odată cu ultima locomotivă scoasă de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și, când reveni, Îmi presă pe față un flanel rece. Așa cum stătea acolo, i-am simțit răsuflarea mângâindu-mi urechea și am respirat adânc adierea de parfum care o Înconjura. — Asta s-ar putea să-l ajute să nu se umfle, spuse ea. — Mersi. O falcă umflată, ca de marmotă, nu dă bine În meseria asta. Pe de altă parte, poate că o să se creadă că sunt un tip ambițios - știi tu, genul care nu lasă baltă un caz niciodată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
arta europeană a ieșit pe țărmul mărilor s-o întîmpine pe Afrodita și nu e simplu să privești fără să te crispezi o statuie împovărată de cranii și șerpi. Statuile aztece îi amintesc istoricului de artă francez delirul vegetației tropicale, umflată de ploaie și de bulbi spongioși, de o violență tulbure. Și mă întreb dacă n-ar trebui să vedem aici mai mult decât o chestiune de gust. Lumea e sătulă de coșmare, nu mai vrea să se lovească de ele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
două temple gemene: templul lui Tlaloc și templul lui Huitzilopochtli, amănunt care arată singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul ploii parcă se aud săgeți din alte timpuri înfîgîndu-se în trupurile acelor sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
orbitele goale ale statuilor. Un nou tunet. Șoseaua e uneori desfundată și plină de apă, care nu mai are timp să se scurgă. Parcă și cactușii ce apar uneori spectrali în lumina farurilor pe marginea șoselei au început să se umfle de apă. Dar în loc să răcorească aerul, să-l destindă, ploaia îl înfierbîntă parcă și mai mult. Ajungem târziu la Uxmal. Autobuzul se oprește și suntem parcă prea obosiți ca să mai putem coborî. Rămânem câteva clipe pironiți pe scaune. Apoi ne
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul meu printre molizi, în susul culmii Cumpătului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și am stat acolo, schimbând din când în când cîte-o vorbă, toată dimineața. Pe obrazul ei tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii. Când soarele, în crucea bolții, a început să ardă atât de tare încît aproape că incendia petalele multicolore ale mării de flori, ne-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
expresia fețelor 92 93 indescriptibilă: puțină vinovăție, un strop de tembelism, o satisfacție sado-masochistă... Femeia era strâmbă de un șold, de parcă ar fi fost coxalgică, sâni nu avea mai deloc, în schimb un pântec de domniță din trecento i se umfla deasupra vulvei inexistente. Bărbatul avea frizură a la Rudolf Valentino, un sfârc mai sus decât altul și, între pulpele de atlet spartan, un viermișor ridicol. Așa cum era, prostia asta de carte mă excita îngrozitor. Prima erecție am avut-o citind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în același timp, se-ntindea către mine într-o singură, dementă mișcare. Devastată de pasiune, dintr-o clipă într-alta părea că-și va desprinde picioarele de soclu și se va arunca asupra mea. în spatele ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am auzit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bine! Eu nu înțeleg cum vine asta, în duminica aceea n-avea ochelarii, cu ochelarii părintelui Ioan pe nas nu mai văd nimic, cartea uriașă pe care mă străduiesc să n-o scap din brațe își pierde conturul, lățindu-se, umflându-se, dispar până și acele semne negre și roșii care se înlănțuiau atât de cuminte pe cartea, chiar și pământul pare că se învârte cu mine, scap cartea, cu ochelarii pe nas încerc s-o ridic, îmi fuge de sub picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
curtea mănăstirii, și-afară parcă se întunecă de ploaie, mă ustură pielea, m-a prins rău de tot ieri soarele, m-am dezbrăcat până la brâu, și, puișorii de găină aurii, luptându-se vitejește cu firele de iarbă înaltă, cloșca își umflă penele adunându-i în jurul ei, cotcodăcind întruna, Numai astăzi i-am scos afară, îmi spune fratele Rafael, ne apropiem de biserică, deși bolnav, părintele Ioan a ținut ca totul să se desfășoare în biserică, astăzi nu primește pe nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rușinea de a mă târgui cu ea îmi reține gestul generos, Și eu sunt pictor! îi spun eu cu mândrie, și-o văd dintr-o dată dezumflându-se ca un balon ce-ți scapă dintre buze după ce ai reușit să-l umfli aproape până la maxim, Expui și tu? mă întreabă mai mult din politețe, Nu! sunt student, vin din România, Da?! interesul ei pentru mine se pare că iarăși crește, Hai să te prezint unui prieten, îl preocupă situația din Est, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o dată primul tău pas și nu mai am timp să te pregătesc altfel decât aruncându-te în apă și obligându-te atât de brutal să înveți să înoți! Bine dar, încerc eu să protestez slab, când sufletul meu s-a umflat deja în pene de mândrie ca un cocoș ce-și aude pentru întâia oară glasul, bine dar scena asta e vizibilă din întrega biserică, n-ar fi trebuit să încep cu ceva dintr-un registru inferior? Zâmbetul obosit al meșterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răspuns, la mine! La pizza! Bine! Pe terasa restaurantului italian, umbrela mare fanta ne apără de soarele încă puternic al după-amiezii, Două pizza, una cu ananas și una vegetariană, pentru mine cu ananas și două, adierea blândă a vântului îi umflă părul răsucit rebel la vârfurile lăsate pe umeri, nori tot mai deși se adună pe cerul până acum albastru, numai de n-ar ploua, încă nu s-au rostit între noi cuvinte, eu ar fi trebuit să-mi cer iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
paranteze în jurul gurii, ochii căprui care erau mai tot timpul puși pe glume. Era surprinsă și totodată neliniștită de frumusețea lui. Ce spusese Ashling ieri? Redescoperiți magia. În mintea ei prindea contur o imagine: ea gâfâia de dorință, cu pântecele umflat de plăcere, cu spatele întins pe nisip... Nisip? Nu, stai așa puțin, ăla nu era Dylan, ăla era Jean-Pierre, francezul seducător care-i sucise mințile și cu care își pierduse virginitatea. Doamne, oftă ea, fusese genial. Avea optsprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă gândeam să aleg veterani în industrie ca să sărbătorim noua ta slujbă. — Dar e simplu, spuse Ashling, nevenindu-i să creadă cât de ușor scapă. Donald Trump, bineînțeles. —A, da? spuse Joy mofturoasă. Eu cred că este un pic cam umflat și bătut de vânt. Mi se pare greu să respecți un bărbat care își petrece mai mult timp decât tine aranjându-și părul. Mă rog, fiecare cu ale lui. Apoi băgă mâna în geantă și scoase la iveală o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]