4,632 matches
-
Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. Pe pântec i se vedeau lampasurile ceasului și lanțul cu verigi cizelate pe margini. Nevastă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
curte. Gâștele, blânde, nu scoteau nici un strigăt. Aveau numai niște ochi mari, albaștri, mirați. Brutarul a încercat vinul din ploscă, a gustat alvița, a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas fericit! a urat Grigore. Lăutarii iar au cântat. Nașul a scos vin din pivnița lui, a turnat în pahare și au închinat pentru nou-lnăscut. Zăpada scrâșnea sub picioare și s-au apucat să joace ca să se încălzească. Până seara, Aglaia a fost înapoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
debrețini la comandă. VIN NEGRU, Mamă, mamă Bere blondă și brună la halbă și la Tap. Dă chelnerului bacșiș și nu uita pe lăutari! V O E B U N Ă! Cafele, prăjituri de casă. Lichior, Țigări POFTĂ BUNĂ vă urează BORTOASA Urma o fotografie a patroanei, o femeie de vreo patruzeci de ani, grasă și veselă, care râdea clienților. Citi o dată și Nicu-Piele. Era babilonie curată. - Ce vreți, marafeților? u întrebă Bozoncea. Lui Mînă-mică îi rămăseseră ochii pe icre. Stăpânul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sie și care, spre a-și împlini patime cari aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, chipul de Madonă, omului pe care-l ura mai mult în lume. Când Castelmare se prezintă, începu s-o mîngîie: - Contesă, zise el, părintele d-tale a murit și ai rămas fără alt sprijin în lume decât mine, viitorul d-tale bărbat. - Ba și fără acesta, zise ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât șie și care spre a-și împlini patime care aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, floarea albă a Italiei, omului pe care ea-l ura mai mult în lume. Când Castelmare se prezintă, începu s-o mîngîie: - Marchiză, zise el, părintele d-tale a murit și ai rămas fără alt sprijin în lume decât mine, viitorul d-tale bărbat. - Ba și fără acesta, zise ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sie și care, spre a-și împlini patime ce aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, chipul de Madonă, omului pe care-l ura mai mult în lume. Când Castelmare se prezintă, începu s-o mângâie. "Contesă, zise el, părintele d-tale a murit și ai rămas fără alt sprijin în lume decât mine, viitorul d-tale bărbat". - Ba și fără acesta, zise ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privi dezgustată asupra acelui cadavru {EminescuOpVII 176} care nu-și trăise decât sie și care, spre a-și împlini patime cari [ce] aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, chipul de Madonă, omului pe care-l ura mai mult în lume. Când Castelmare se prezintă, începu s-o mângâie. "Contesă, zise el, părintele d-tale a murit și ai rămas fără alt sprijin în lume decât mine, viitorul d-tale bărbat". - Ba și fără acesta, zise ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să mă viziteze. Căpătasem în el un amic, care nu mă vizita decât ca să mă certe, care nu se purta decât în [haine] negre, care râdea zile întregi cu un râs de netot în societatea oamenilor, pentru ca să plângă acasă, care ura oamenii și era răutăcios ca o babă, numai ca să nu placă unei lumi ce nu-i plăcea lui. El nu-mi făcuse încă neciodată invitarea ca să-l vizitez. în fine, într-o zi îmi făcu această nespusă onoare. M-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în spate și cu pălăria cu marginile foarte largi. Il văd intrând la Corabia lui Noe. Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun. Acolo aveam și eu masa mea de baștină și sara, când mi se ura cu cititul și scrisul, mă duceam la mesuța din colțul corăbiei și mi se părea că mă făceam iar copil, că eram în vremea lui Sim, Ham și Iafit. Când îl văd intrând pe bătrân zic; Ce drac! pe acesta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost găsiți de ai mei, dar au devenit cu timpul nume mitice, legate de o lume specială, de o țară numită - oare de ce? - Eretz. Și, brusc, o altă amintire Îndepărtată se desprinde: un bătrân evreu cerșetor pe strada Lipscani Îmi urează: „Să ajungi general În Eretz!”. Drumul spre Eretz nu era ușor, mai ales că Începea În peroanele Întunecate și strâmte ale gării pe care o vedeam În fiecare zi, pentru că Închidea lungul bulevard pe care și azi Îl consider „strada
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
sociale. Dacă iubim în mod exclusivist, nu putem decît să respingem tot ceea ce este diferit. "Așa se explică aversiunea galilor față de germani, a arienilor față de semiți, a albilor față de oamenii de culoare"387. Unde se oprește iubirea de sine începe ura față de celălalt. Satisfacerea imediată a dorințelor și instinctelor, în special a celor sexuale, este al doilea obstacol în calea creării unei legături sociale. Pulsiunea erotică atrage indivizii unul către celălalt și îi unește. Dar o dată dorința consumată, ei se separă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sute și sute de pagini. Acesta este Profesorul Anghel, cu un bilanț de realizări în viața profesională ca jurist, care inspiră respect și cu neastâmpăr în gândire, gata să abordeze noi probleme din domeniul preocupărilor pe care le are. Îi urez Profesorului, care este un bărbat special, să-și întrețină în continuare tinerețea sa funciară și să-și dovedească sieși și nouă că Socrate nu a greșit, atunci când a afirmat că "Vârsta este doar o stare de spirit". La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
proastă reputație în corpul diplomatic, pe ei neinteresându-i decât mapa lor politică și calitatea de activiști de partid. * * * Îl felicit din inimă pe profesorul și ambasadorul Ion M. Anghel pentru frumoșii ani ce îi poartă cu demnitate și îi urez să îi ducă cât mai departe. Admir faptul că a ales să marcheze evenimentul prin acest nobil act de cultură, cum este lucrarea omagială de față veritabil monument ridicat muncii, inclusiv celei diplomatice, care așa cum arăta Nicolae Titulescu, este o
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
din Toronto. Aceasta Își exprimase Îngrijorarea În ceea ce privește afacerile cu un furnizor necunoscut, așa Încât am aranjat să le vizităm uzina și să le facem o prezentare a companiei. Intrând pe ușa din față, am observat cu surprindere un panou care ne ura fiecăruia bun-venit, după nume. Majoritatea companiilor nu se deranjează să transmită astfel de salutări comis-voiajorilor. În timp ce semnam În registrul de la recepție, am fost Întâmpinați de un agent de vânzări. În multe companii, el ar fi luat drept un recepționer. Tăblița
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de copii în casa noastră, dar asta se-ntâmpla când noi eram deja mai mari. Așa că întotdeauna mă-ntorceam într-o casă plină de bucurie, cu mâncare gătită și cu mama care era acasă, care era acolo pentru noi, ne ura bun-venit, ăă... Cam asta ar fi. Îmi aduc aminte ce mâncare bună gătea, era o plăcere să mănânci. Tata a muncit întotdeauna din greu. I: Cu ce se ocupa? S: Era, pe vremea aceea era încă polițist, o parte din
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
după ce a stat aproape de mama ei până la 4 ani, a fost foarte fericită la grădiniță, „Așa că întotdeauna mă-ntorceam într-o casă plină de bucurie, cu prânz gătit și cu mama care era acasă, care era acolo pentru noi, ne ura bun-venit”. Lumea de afară e străină, iar Sara menționează în câteva rânduri faptul că preferă cunoștințele vechi și nu e interesată să cunoască oameni noi. În orice caz, mutarea în noul apartament împreună cu familia pare să fie un episod pozitiv
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
o experiență foarte neplăcută... Eu, personal, și prietenii mei, de asemenea. În vara aceea am mers într-o tabără, o tabără de muncă într-un kibuț din valea Iordanului. În prima zi când am ajuns acolo, membrii kibuțului ne-au urat un bun venit călduros, ne-au repartizat camerele și apoi, fiindcă se-nserase, am fost invitați la un picnic lângă iaz. Au gătit o grămadă de mâncare, din câte îmi aduc aminte - se poate ca trauma să-mi fi refulat amintirea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
rememorează „delirul tinereții”, văpaia unui „nemernic foc”, „suspinurile fugătoare”, dar fără regret. Grijile lui vin din altă parte: „Soț, tată plin de rane ce Încă sîngerează, Tovaroș bucuriei ș-al timpilor scîrbiți, El, o, soție dragă! el vine de-ți urează: Ani veseli, ani de pace, ani mulți, ani fericiți.” Într-un Imn la dragoste (1838), scris după un cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
invidie către Pămănt. Se simți uriaș, cuceritor și totuși mic și umil, această pleoapă albastră veșnic închisă care credea în iluzia a cătorva ore de lumină, nu știa că tot în întuneric se afla. Îl intriga, îl dorea și îl ura. Dorea să își simtă tălpile plantate în pămăntul maro și umed nu pe această adiere albă și ușoara ce îl menținea într-o continuă plutire. Conchise că era ferecat între doua lumi și blestemat să fie un înger bastard. Gavriel
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
A doua zi însă o lua iar la picior. Mulți îl așteptau și-l întrebau, încercau să afle, să priceapă câte ceva, parcă începea să se profileze un proiect ambițios. Ocazia prielnică veni pe neașteptate din partea unui bogat proprietar ce-i ura de moarte pe spanioli; drept care își puse la dispoziție locuința pentru adunări și se strădui să-l facă pe Tommaso să înțeleagă cum stăteau lucrurile cu adevărat: -Spaniolilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de viața și bunăstarea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scurse pe bărbie. Scoase limba și și-o trecu încet peste buzele umede. Fata îl șterse și încercă din nou. Nici nu simți când Pantelimon intră și-și trase un scaun de partea cealaltă a patului. — Acum poți să-i urezi bun venit, spuse doctorul fără de arginți. Judecata lui Solomon s-a încheiat ; moartea era mama cea mincinoasă. Îi zâmbi : Iar tu, se pare, ești mama cea bună... Bolnavul își mută privirile către el. — Ce-i, moșule ? întrebă Pantelimon, ca și cum ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să nu cadă. — Ho, oameni buni, opriți-vă ! strigă Ologu, dar nici măcar el nu se mai auzea. Căci, laolaltă cu vălătucii groși ca pâsla ai mâncării, veneau acum sunetele tușite ale mega fonului : — Apropiați-vă, stimați pelerini ! Domnul primar vă urează de Ziua Națională să aveți parte de sănătate... Cârnați cu fasole, pentru toată lumea... Îl votăm ! auzi Coltuc, în vreme ce trupurile repezite la vale îl loviră cu atâta forță, încât îl desprinseră de pe căruț și-l răsturnară cu fața în jos. — Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apropiară, cu degetele care se întinseră, iar vârful ciorapului se opri între sprâncenele groase. — Să-l așezăm pe scaun, spuse un bărbat. — Lasă-l, spuse altul. Se trezește și singur. Ieșiră unul după unul. O femeie mai simțitoare îi ură bătrânului noapte bună. Maca urcă, ținându-și cearșaful. În cameră nu mai era nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva formule stereotipe ca niște sigilii! Lipsă totală de imaginație! Din moment ce solicitase desenele, putea foarte bine să improvizeze un scurt comentariu despre necesitatea unei curajoase opere de construcție, declarând că a fost foarte interesat de viziunea lui Ioanide, să-i ureze succes, ba chiar să formuleze unele obiecții, spre a-i dovedi că a luat parte la planul de gândire al arhitectului. Însă Gaittany nu era capabil de nici o invenție, și Ioanide avea deplină dreptate când pretindea că el nu intuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii erau de altfel mari și superbi. Madam Farfara și Smărăndăchioaia căpătase, respectiv, unul alb și unul roz, Ioana, unul ca sângele coagulat. În cele din urmă, Pomponescu ridică paharul și ură sănătate lui Conțescu și toate cele dorite celorlalți. Gulimănescu replică: - Să vă vedem ministru cât mai curînd! Pomponescu scutură din umeri precum că nu era în puterea lui să prevadă evenimentul, totuși acceptă măgulit eventualitatea. Gaittany însoți sosirea unui soi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]