6,525 matches
-
scena... Am rămas lipit de gardul casei Gane, mi-am apăsat plexul... Greață? Mi-am apăsat plexul și mi-am aprins țigara. Cerul era plin de stele... Cerul, deasupra noastră... De ce rîzi? Păi, ce fel de berbant ești? Să fi urlat măcar după un polițai. Da, ai dreptate. Dar dacă era doar o simplă înscenare, un scenariu? Lasă, hai să bem un Wembley! 15 aprilie Foarte duios: dl. Iliescu face o vizită în Statele Unite, pentru a asista la inaugurarea unui memorial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ghencea cînd Steaua joacă un meci mare. Cum a fost, să zicem, cel cu Glasgow. Zone întregi din tribune sînt colorate kaki: acolo se află galeria de bază a steliștilor, mii de răcani scoși din garnizoanele Bucureștilor și puși să urle. Sinistru! Mai arătați-mi o imagine ca asta, pe mapamond, vorba cuiva, și nu mai spun nimic. Mă rog! poate prin Irak, pe undeva, sau pe la Phenian... Văzînd imaginea cu tribunele kaki, îți trec prin minte pelicule celebre, cu meciuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
natura, portul, riturile se află în matca lor firească. Exodul de țărănime spre oraș, impus de regimul comunist, a adus cu el și forma aceasta contrafăcută de alai nupțial, dînd naștere la ceea ce vedem acum pe străzile orașului: grupuri pestrițe urlînd în dialect și cîntînd fals, însoțite de inevitabilele țigănci cu puradeii aferenți. Și asta, într-un oraș care a cunoscut ținuta civică, bunul gust, demnitatea. 9 iunie În preajma sfîrșitului, internat, Camil Petrescu nu-și dezminte forța caracterului și, de ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Miliția. Mărgărit puse punct: mă, H., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune, sus, la belvederea cu băieți veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune, sus, la belvederea cu băieți veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor? Invoca pur și simplu, pe limba lui de stentor răgușit, un nume obsedant? Pentru că, Dumnezeule, fenomenalul boem așa sfîrșise
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cel ce l-a faultat vine să-și ceară scuze și-i arde, duios, o palmă pe creștet. Faultatul primește scuza și-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile în care supliciatorul se laudă că poate să-și facă victima să cînte ca o privighetoare, să croncăne ca un corb, să urle ca un cîine. Sînt pomenite "sufocare cu un dop", tatuajele ad-hoc, capetele rase pe loc, fierul roșu, acestea din urmă aducînd trupul supliciatului la condiția de "hartă sau pancartă". Dînd telefon, la terminarea durei lecturi, aflu că autoarea neîndurătorului eseu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colectivismului plebeian. Preluată, la rîndu-i, de moștenitoarea directă, actuala administrație neocomunistă, și aplicată, indistinct, unde vrei și unde nu vrei, sub zîmbetul paternel al unui Iliescu ce vrea să ne convingă că fanul lui din mulțime, care acum cinci ani urla ceva cu... președinte permanent, e chiar inevitabila realitate. De ce, în fond, un festival enescian de talia celui actual n-ar beneficia, și el, mediatic, de înaltul patronaj al șefului statului (chiar dacă, să zicem, statul ăsta nu e cel al lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-a consolidat confortul interior, ajungînd în prezent să creadă în misia-i carismatică și să-și aroge din ce în ce mai ritos rolul de factotum al nației. Cînd în preajma alegerilor din 1996, cineva, o voce din off, un ăla, un coate-goale, mațe-fripte, urla din mulțime ceva cu "Iliescu președinte permanent", credeam că secvența face parte din umorul negru al postcomunismului. Urmase crahul năucitor al pierderii alegerilor, dar au fost de-ajuns doar patru ani ca umorul să devină tristă realitate: "carismaticul" își pregătește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor de divorț. "Strigătul" nordicului Edvard Munch (1863-1944) e biet scîncet pe lîngă ororile urlate de insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe... magistralele epocilor de aur. De cîte ori dau, în bibliotecă, peste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
termen, în momentul în care s-a deschis o fereastră; - la Cultură, nimic nou pe frontul ideologic; - Valeriu Gherghel continuă. (Nu sînt singur!!!); - am încercat să reiau imensa pînză părăsită în ianuarie: durerea pe locul contuziei m-a făcut să urlu. Ahahaaa, a percutat, pe culoar, jubilația vecinului Aguridă; - și cîte încă... La care voi reveni cu nesațiu. 25 aprilie Nu numai pentru Iași, chestiunea galeriilor de artă e una problematică; Bucureștiul însuși se confruntă de foarte mulți ani cu ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mea scrîșnită evită ciocnirea. Îl fulger cu toate dioptriile și buzele-mi alcătuiesc sudalma clasică a șoferului. Oprește și-l aud mirîndu-se: care-i problema? Îi arăt cu arătătorul propria-i căpățînă rasă la tîmple (cu cerceluș în stînga) și urlu: Nuca ta de cocos, asta-i problema! Ne-afundăm din ce în ce într-o lume tot mai răstită, iar hecatomba din 11 septembrie trecut nu e decît începutul unei istorii imprevizibile, cu un singur vector: agresivitatea. În ce ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
floricele-n Giulești. Cum, la fel, mă reped cînd, pe același post, se ivește pedala poticnită a cuiva care se recomandă, brrr, Atila. Vocea prostului poate fi foarte bine atribuită unui comentator de fotbal autohton care, la marcarea golului dinamovist, urlă goooool! în manieră maracană. Vocile imbecil timbrate gros ale spoturilor publicitare cu detergenți, pamperși sau kreskova, vocea unei răscoapte minijupițe cu inflexiuni de grădiniță (grupa mică), sfătuindu-ne tot pe TV1, evident dacă să ieșim din casă cu umbrelă sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a nu pune dușmanului arma în mână. Cine citește buletinele de presă și materialul informativ alcătuit de organele noastre în legătură cu emisiunile posturilor de radio apusene poate să-și dea seama în ce măsură cunoaște dușmanul informații de două-trei zile. Fierb de ură, urlă ca niște turbați că nu știu un șir de lucruri mari de la partid, că li s-a tăiat portița. În privința păstrării secretului, tov. Pintilie vă poate da un ajutor. Iar în legătură cu raportul acesta, cu observațiile și anexele, tot materialul, este
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în geloase áripile-mi În veșnicii te-oi strînge, cînd vei ieși sau cînd intra-vei. 170 Tu esti cea care Lumea-ntunecatu-Mi-ai, O, Femeie, otravă minunată". [Acestfel se-nfruntară ziua întreaga printre Peșterile lui Tharmas, În chipuri înfricoșătoare răsucindu-se și-urlînd, urlînd, țipînd pătrunzător, Urlînd, țipînd pătrunzător; amestecîndu-se, trupurile lor în arzătoare suferință se unesc.] Amestecîndu-și strălucirea cu tandrele ei mădulare, apoi spre-nalturi ea pluti 175 Peste ocean; minune luminoasă, Natura, Femeie jumătate și jumătate Spectru; toate încîntătoarele lui culori schimbătoare se-îngînă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În veșnicii te-oi strînge, cînd vei ieși sau cînd intra-vei. 170 Tu esti cea care Lumea-ntunecatu-Mi-ai, O, Femeie, otravă minunată". [Acestfel se-nfruntară ziua întreaga printre Peșterile lui Tharmas, În chipuri înfricoșătoare răsucindu-se și-urlînd, urlînd, țipînd pătrunzător, Urlînd, țipînd pătrunzător; amestecîndu-se, trupurile lor în arzătoare suferință se unesc.] Amestecîndu-și strălucirea cu tandrele ei mădulare, apoi spre-nalturi ea pluti 175 Peste ocean; minune luminoasă, Natura, Femeie jumătate și jumătate Spectru; toate încîntătoarele lui culori schimbătoare se-îngînă Cu a ei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîndva cu Lapte Pruncul se hrănea, dar pentru ce acuma Pruncii-s hrăniți cu sînge? Calul e mai de preț că Omul. Tigrul cel fioros 395 Rîde de chipul Omului; Leul își bate joc și e setos de sînge. Ei urlă, " O Păianjene, întinde-ți pînză! Mărește-ți oasele și-umplut Cu măduva, tendoane, carne, Înalță-te31 și-atinge-o voce. Cheamă-ți întunecatele oștiri; căci se adună fiii Oamenilor Ca să le năruie Cetățile! Omul nu va mai fi!" "Treziți-vă, O Armii!" 400
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
război Se prăvăli; Munții fugiră; ei căutară dedesubt lăcaș. Vala rămase în pustiuri de-ntunecată-nsingurare, nici Soare și nici Luna [nu erau] 410 În vremea nopții sau a zilei să o mîngîie; trudea în fum de nepătruns. Tharmas nu rabdă; fugi urlînd; apoi, pustietate stearpa, jos căzut-a Amestecîndu-se-ntr-un glob în haosul întunecat. Între timp Los Și cu tine, O Enitharmon, v-ați născut! Ascúltă,-aud ciocanele lui Los. În icuri 32 topesc ele oasele lui Vala și oasele lui Lúvah; 415
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ci aspre înghețate stînci 420 Izbindu-se-n neant 33, ce-s suspendate prin focuri dinăuntru 34. Acuma nerăbdarea s-o-ndure nu mai poate. Tulburatule Luváh, Brusc desprinzîndu-te din pîntecul lui Enitharmon, Tu cruntă Grozăvie, Mergi în zadar și urlă! Loviți, loviți lanțurile lui! loviți, O, ciocăne înghețate! Lovește, Spectre-al lui Urthona! batjocorește dúșmanul care în jos ne-a tras 425 Din ceruri ale bucuriei în acest adînc. Acuma mînie-te, insă te mînii-n van!" Astfel cîntară demonii adîncului; Goarnele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc își bat de Los". Enitharmon răspunse: "La adăpost acum de loviturile Puterii tale, demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm 315 Ale luminii radioase fiice, ele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd cade trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si o a șasea vîrstă se-ncheié, de groaznică durere. Turbat și-înăbușit de chin, el brațul drept și-l aruncắ spre miazănoapte, Si brațul stîng spre miazăzi, țîșnind afar' adînc îndurerat, 245 Și tremurînd picioarele-i călcară-abisul cel de jos, urlînd și îngrozindu-se, Si o a șaptea vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Sfatul lui Dumnezeu în înălțimi veghind asupra Trupului Omului în straiele de sînge-ale lui Lúvah învelit, văzu și plînse. Și coborînd peste tărîmurile-acoperite de blîndă luna
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să vrea spre Așternutu-n care stătea întinsă Enitharmon. Oasele lui Urizen se prăvălesc pe vînt; oasele lui Los sînt De durere săgetate, iară tendoanele-i de fier că plumbul se îndoaie și se-nfășoară-n 295 Chipuri neobișnuite, dansînd, urlînd, călcînd abisul în picioare. Sfîrșitul Nopții a Patra VALA Noaptea a Cincea 129 Căzut bolnav, Nebun, dansa pe munții săi înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]