3,550 matches
-
cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
niciodată asta. Cu toți ticăloșii, da, numai cu tine nu. Și sufletele noastre alunecară în mlaștină, adânc și pentru totdeauna. A fost prima și ultima noastră apropiere trupească. Războiul cel mare m-a încolonat alături de Moarte. Scheletul cenușiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată, se vestea poliția care pornea la vânat și întotdeauna cu multă greutate, se izbutea descoperirea omului pironit la trunchiul unui arbore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus. Clopotul sună de astă dată ca un gong, la o lăsare de cortină... ...Acolo, sub o brazdă de pământ, răsturnată astăzi pe câmpia Bărăganului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cea mai mare parte a timpului culcată În cabină și doi marinari trebuiră să o coboare la țărm pe o targă. Șocat de imagine, Henry trăi presentimentul că sora sa nu avea să se mai Întoarcă niciodată În America. O vârâră imediat În pat, la hotel, unde rămase timp de două zile, până se simți În stare să facă drumul cu trenul până la Londra, unde Henry Îi găsi o locuință În Clarges Street, după colț de apartamentul său, În timp ce Katharine Loring
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
până acum. — Poate Îți amintești, spuse Fenimore timid, că am discutat o dată să colaborăm la o piesă. — Așa e, replică el. Anticipase abordarea acestui subiect În timpul vizitei și avea răspunsul pregătit. Dar nici prin gând nu-mi trece să te vâr În afacerea asta nenorocită și descurajantă până nu voi fi pus eu un picior mai solid În ușă. — Ce amabil din partea ta, zise ea, vizibil dezamăgită. Henry nu-și imagina cum ar fi putut colabora cu cineva În scrierea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
duse pe birou, lângă geam. Își făcuse un obicei din a le apuca și a le răsfoi din când În când, pentru a vedea dacă, luând-o prin surprindere, nu putea convinge lucrarea să Îi dezvăluie taina uimitoarei sale popularități. Vârâte În coperta primului volum, stăteau câteva file detașate, pe care le scoase și le despături: vreo două pagini din Harper’s Weekly, din 14 aprilie 1894, conținând articolul lui despre Trilby, la vremea aceea În curs de publicare În foileton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care impunea trei schimbări de costume, toate avantajoase, cu o minunată pereche de cizme de călărie În actul al treilea.] La șase și jumătate, complet Îmbrăcat de seară, luă loc În sufragerie să mănânce frigănelele cu șuncă ale dnei Smith, vârându-și un șervet mare În gulerul cămășii pentru a proteja piepții apretați. Propoziția „ condamnatul Își luă ultima cină...“ Îi răsună În minte. Îl rugă pe Smith să Îi toarne un pahar de sherry pentru a Însoți combinația, ceea ce valetul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fără mochete, până „la cucurigu“, grăbindu-se să apuce locurile cele mai bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele holului, Îndreptându-și lavaliera și netezindu-și barba. Costumul de seară, proaspăt călcat, arăta bine. Smith Îi ținu paltonul negru. Vârî brațele pe mâneci și Își supse burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai cum „să-i dai drumul“. Își Întinse mănușile negre, din șevro, pe degete și Își puse jobenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
camere. Capcana originii. Acolo, totul îl făcea să se simtă înghesuit pe cel ce se întorcea acasă la sfârșit de săptămână. Nici măcar mâna mamei nu putea să alunge, prin mângâieri, nevoile fiului. Chiar dacă nimeni nu se mai aștepta să se vâre în patul din camera de dormit a părinților, în care pe deasupra mai dormea și sora, el rămânea totuși - în sufragerie, acolo unde îl aștepta, pregătită pentru noapte, canapeaua - martor al unei vieți conjugale ce se consuma cu regularitate de sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi plăcut să-l găsesc atunci în pădurea întunecată de pini și care, iată, se numea Joseph și vorbea o impecabilă germană literară cu accent bavarez. Ploua des. Noi ne-am săpat o gaură în pământ. Pe ploaie, ne vâram sub o foaie de cort care îi aparținea. Vorbeam despre Dumnezeu și lume. Ca și mine, și el fusese ministrant, el permanent, eu din când în când. El continua să creadă, eu nu mai aveam nimic sfânt. Amândoi aveam păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de fiecare dată, fiindcă era mult sub aceea evocată de maestru, era doar o simplă tăiere, ecou palid al vorbelor lui. Apoi am învățat să fierbem sângele în care amestecasem întruna cu terci de ovăz, cu măghiran aromat, și să vârâm păsatul ăsta gros în mațe de porc spălate, care să fie legate și să devină, astfel, cârnați. La sfârșit, șeful ne-a sfătuit ca, după măsura est-europeană, să amestecăm în umplutura cârnaților „mă rog frumos, la cinci litri de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar putea să se vâre în prim-planul amintirii: schija de grenadă care mi-a râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce altceva s-a mai păstrat din război sau din timpul vieții în lagăr, în afara unor episoade care, înmănunchiate în anecdote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
început să râdă urât. Îngrozită, bătrâna doamnă cu pălărie a fugit din compartiment. Imediat, locul ei a fost cucerit de altcineva care stătuse, cu atâta altă lume, pe culoar. Fostul caporal a extras cuțitul, i-a închis lama, l-a vârât în raniță și a început să-și curețe pipa. Încet-încet, ne apropiam de Hanovra. De rămas, rămân instantaneele spontane ale întâmplării pe care le arhivează memoria. Cel care atunci mesteca tăcut feliile de cârnat mai vede și azi cum vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu pereți nezugrăviți, regreta în mod repetat că nu a dat jos de pe peretele casei din Langfuhr oleografia după Insula morților a lui Böcklin, că nu a scos-o din ramă, că nu a făcut-o sul și nu a vârât-o în bagajul lor de refugiați; ea, femeia de afaceri capabilă, dar pentru care totuși arta de orice fel avea ceva divin; ea, care-i vedea pe frații ei care pieriseră atât de timpuriu trăind mai departe în mine, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să mă urmărească. Fiindcă, o dată, când aveam deja pe limbă o vorbă frumoasă pentru o soră cu chip de madonă care se plimba singură și când mai dispuneam și de o rezervă de alte cuvinte măgulitoare, capra care-mi fusese vârâtă pe gât a început să se pișe zgomotos și interminabil. Ce era de făcut? Să întorc privirea? Să caut un punct de sprijin în pietrele funerare înșirate de cealaltă parte a șinelor? Să par absolut indiferent? Totul era în zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
etaje, fratele cu rasa în vânt și cheile zăngănind și care slujea din zori până târziu, stătea sâmbăta după-amiaza, tăcut, în ușa deschisă a chiliei sale și privea cu evlavie cum ne aranjam noi ca să ieșim în oraș. Eu mă vâram în pantalonii negri găsiți în lada cu haine din donații a lui pater Fulgentius. În camera de rufe, călugărul care slujea acolo le călcase o dungă tăioasă. Îmbrăcat și cu jacheta mea cu model în ace de brad, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în creion pe hârtie cu așchii de lemn în ea, despre care ucenicul pietrar credea că ar fi fost parțial reușite. Când aveam eu vreo paisprezece ani, ea își ținea orele la școala Petri. În serile de sâmbătă îi era vârâtă pe gât o ceată de mitocani rudimentari care se dădeau plictisiți, dintre care unii reușeau să pună pe hârtie, eventual, pizde păroase și omuleți cu mădulare de o lungime excesivă. Pe nesimțiți îi lăsa în voia lor - în grupuri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a zărit, apoi a urcat dealul, ajungând din ce în ce mai aproape - ei, ce putea să fie, un Toppolino, îndreptându-și carabina spre mașina cu două locuri. Speriat, șoferul acesteia, un medic de țară, l-a dus pe pasagerul ce-i fusese vârât pe gât la Caltanisseta, unde m-a depus în piață. Și alte aventuri, pe care le-am povestit copiilor mei prea des și cu prea multe variațiuni ca să mă mai pot decide acum care e cea corectă, de pildă aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
calviniști, catolicul păgânizat se simțea pierdut, ca un papistaș rătăcit din vremea războaielor cu hughenoții. Și, pe deasupra, nici un pahar de rachiu nu se afla la îndemână. Valea, valea odată! Deja îmi pipăisem pe furiș buzunarul de la piept - în el era vârât pașaportul -, deja eram pregătit - în capul meu - pentru salt, doar picioarele mai ezitau, deja trăgeam adânc aer în piept și în timpul ăsta privirea mea o evita, nu fără efort, pe Anna, care probabil că suferea cu mine și intuia ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dulapul cu cărți al mamei mele, al cărei pântece atacat de cancer era acum supus radioterapiei. Sau poate că am citit cutare sau cutare carte la Berlin, în timp ce mama suferea? Oare nu fusese Ludwig Gabriel Schrieber acela care mi-a vârât pe gât aventurile lui Ulenspiegel și ale camaradului său, Lamme Groedzak, ca lectura lui de trup și de suflet? Căci Lud, care când bea devenea tot mai catolic de la un pahar la altul, prilej cu care blestema, ca și când aceasta încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iar apoi un altul În picior, la vintre. Durerea acută Îl făcu să țipe. Ce-a fost mai rău a trecut, spuse unul din asistenți. Trebuie numai să țineți tamponul ăsta apăsat. O clemă prinsă peste nări și un muștiuc vârât Între dinți. — Pentru măsurarea CO2-ului trebuie să expirați. Exact. Inspirați adânc, apoi expirați. Norman expiră. Văzu o diafragmă de cauciuc care mișca un ac pe o scală. — Mai Încercați o dată, domnule. Sunt sigur că puteți mai mult. Norman nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]