3,215 matches
-
De fapt, viața este pusă într-o lumină complexă, universul intim al autoarei fiind reconstruit și reîntregit printr-o repunere în valoare a temelor și a motivelor anterioare. "Imaginea intensă a diamantului, ajutându-mă,/ Să trec din confuza stare de veghe,/ În brusca iluminare a somnului,/ Strălucire interioară,/ Formă de lumină desenată,/ Cu lumină pe lumină,/ Încât nu se mai distinge/ Decât o misterioasă combustie/ Care semnifică totul./ Așa cum raza albă a diamantului,/ Se face țăndări colorate/ Așa cum șarpele își înghite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iubește... și ne dojenește... cu blîndețe... și ne apără țara de dușmanii... care ne invidiază realizările... (se aprinde, devine din ce în ce mai patetic, dar și sincer, convingător...!) Și noi îl iubim din adîncul inimii! Și ziua și noaptea! Și în stare de veghe, și în stare de somn! (încă un plus de voce și de... credință) Și să-i ferească Dumnezeu pe aceia care încearcă să saboteze..., să cîrtească..., să nu-l iubească pe conducătorul nostru... iubit și adorat...! (pe măsură ce Costache devine mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
italiana, germana, spaniola - sau orientale: araba, apoi japoneza, chineza. Se scrie deja În limbile vernaculare din Africa neagră, dar fără Îndoială că, destulă vreme de acum Încolo, cele mai traduse titluri din lume vor rămîne „Treziți-vă!” și „Turnul de veghe” - merită să le răsfoiți numai pentru a lua cunoștință de multitudinea limbilor vorbite și scrise de pe pămînt. O dată cu dezvoltarea rețelei de internet, comunicarea propriilor scrieri e la Îndemîna oricui, iar scriitorii nici nu vor altceva decît să aibe parte de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a Însemnat modernismul Împreună cu avangardele, ci o re-umanizare a normelor tot mai severe impuse de acestea Întru denunțarea ordinii burgheze. „Valorile moderniste au devenit la ora actuală și În mare parte, monedă calpă și [...] nu mai avem nevoie de alte Veghi ale lui Finnegan sau Cantos pisans Însoțite de echipele lor de profesori acreditați pentru a ni le explica.”. Era limpede, În acel moment, că Noul roman francez nu putea fi postmodern, că proiectul grupului era unul vechi și că Între
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a întreprinde o veritabilă analiză lingvistică - aceasta ar presupune competențe speciale -, va trebui să operăm totuși câteva distincții preliminare, cu toate riscurile de imprecizie (poate chiar și de divagație) implicate. Mai întîi, supravegherea poate fi concepută ca o supraveghe, o veghe înzecită, ce se poate lesne îndepărta de sensul ei inițial prin abuzuri și excese. Tot ceea ce înseamnă „veghea”, cu virtuțile ei liniștitoare, câtuși de puțin agresive, capătă acum o intensitate sporită și chiar periculoasă, căci supravegherea nu se mai mulțumește
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său, un caracter diletant, amator; supraveghetorul, perspicace și intransigent, format pentru misiuni de culegere de informații, va fi, de cele mai multe ori, un „profesionist”. Astfel, toate virtuțile „veghei” se degradează, se preschimbă în contrariul lor în cazul „supravegherii”: „veghea de noapte”, practică a comunității sau plăcere proprie celor ce nu agreează lumina zilei, se convertește, când vorbim de „supraveghere nocturnă”, într-o activitate de spionaj. Aici nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ei stă prealabilul, imaginar sau nu, al existenței unui adversar pe care nu trebuie să-l scapi din ochi și pe urmele căruia trebuie să fii mereu ca să afli ce pune la cale și cum i-ai putea dejuca planurile. Veghea se desfășoară mai ales înăuntru, supravegherea mai degrabă pe afară. Există, însă, și o supraveghere „din interior” și ea este cea mai odioasă, căci îi socotește pe apropiați (prieteni, rude și chiar părinți ori copii) ca pe niște virtuali inamici
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-ncepe reprezentația./ Cu scamatori de Galbad, cu motocicliști de Dalmația/ De când așteaptă la bairam/ Străbunul știrb hipopotam./ Și chiar vărgatul prinț jaguar/ Târât de coadă prin Tartar."/ La hotarul dintre viață și moarte, dintre vis și realitate, dintre somn și veghe, zărim o lume căreia poetul încearcă să-i dea un alt nume, ca un descoperitor, sau mai corect spus creator de lumi care respiră culoare și muzică. Și, în ciuda transparențelor și a vagului, ni se dezvăluie taina sau secretul: Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care se visează fecioare. Poemul "Început" se desfășoară ca o rugăciune: "Dă-ne nouă pâinea și scapă-ne de frigul amar." Universul se subordonează unor sentimente pe care poetul le încearcă: dragostea de țară, sentimentul victoriei, ușoara melancolie, starea de veghe: "nu-mi pot uita armele/ puse în cruce deasupra/ pretutindeni și în somn îmi duc/ arcul legat la încheietura mâinii". Un anume sentiment al echilibrului, de luminare, se înalță ca o muzică printr-un întreg proces de abstractizare: "Pentru contemplație
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descrieri dimensionate cosmic, cu un anumit echilibru și măsură: toate proporțiile date de dinainte. Poetul atinge arta, nu fără a beneficia de experiența artistică a lui Tudor Arghezi: Pe când ceapa încordată ca un bolovan de minereu/ cutremurată se cuprinde de veghe/ cracii cărnoși ai rădăcinilor ei de animal marin/ umblă prin pământ, înoată și sapă/ Câtă vreme carnea albă ca floarea de crin/ se îndestulează lacom de apă." Sub semnul zodiacului "Cavalerul Trac", apărut în anul 1969, încearcă recrearea unei mitologii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
univers interior, inedit. Radu Boureanu, în "Cheile somnului", manifestă aplecarea spre elementul pictural, ce se va adânci în "Inimă desenată". Poetul comentează tablouri celebre de Grigorescu, Andreescu, Pallady, Băncilă și preferă aducerea unor imagini biblice și mitologice, atingând starea de veghe și de vis. În culori molatice și linii unduioase este exprimat și sentimentul iubirii: Pe șoldul tău mă leagăn ca pe o undă moale,/Și brațele de lapte închegat, atât de dulce/ ca aripi se adună pe gât să mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timiditate și un farmec deosebit care stârnea admirația mamei. Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește toate gândurile. Devenirea sa ca bărbat se face o dată cu veghea din râpă a osemintelor tatălui său, când se simte înfricoșat. Desăvârșirea formării lui Gheorghiță ca bărbat se produce în scena finală, când îl lovește pe ucigașul tatălui său cu baltagul, împlinind dreptatea: "feciorul mortului simți în el crescând o putere
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
înălțimi de pînă la 40 de metri și se înfioară de vînturi nevăzute. Ei se impun privirii atît ziua, cît și noaptea: „Cad din cer mărgăritare/ Pe orașul adormit...// Plopii, umbre solitare/ în văzduhul neclintit,/ Visători ca amorezii/ Stau de veghe la fereastră,/ Și pe marmura zăpezii/ Culcă umbra lor albastră” 7). Pe lîngă înălțime, impresionează freamătul lor, asimilat adesea cu o muzică (de altfel, într-un basm, din lemn de plop se face un flaut): „Dar a-nceput un plop
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Se creează Republica Populară Chineză. Consiliul Europei Sartre, Moartea Iubirii; Orwell 1950 Planul Schuman. Începe războiul din Coreea Camus, Les Justes; Ionesco, Cântăreața cheală 1951 Acordul cărbunelui și oțelului în Europa. Pactul Anzus în Pacific. Camus, Omul revoltat; Salinger, De veghe-n lanul de secară. Moare Gide 1952 Începe era Mc Carthy din SUA Beckett, Așteptându-l pe Godot; Faulkner, Requiem pentru o călugăriță 1953 Moare Stalin. Se sfârșește războiul din Coreea. William Burroughs, Junkie. 1954 Rebeliunea algeriană împotriva Franței Amis
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă de Marele Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de micul soldat cu "somnul plin de spasme", asaltat de păsările aruncate prin vântul-abis și cu gleznele prelungi, transparente linse de animalele uscate de vânt; coborârea Îngerului negru, teribilul vestitor al apocalipsei ("strigându-mi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca tigrul albastru ce cutreieră pădurile sufletului meu" etc. etc. Iar pe acest fundalul sumbru, o serie de apariții spectrale, născute din fuziunea formelor și a regnurilor, devin partenerii de dialog ai unui iubitor de mitologii curioase: Marele Câine de Veghe, viețuind în copacul vopsit în roșu, hiena ce-și urlă sângele șiroind din trupul ca o rană, tigrul albastru al mâhnirii, calul cu lumânare în mâini, frate bun cu calul-Cataclism sau pisica lătrătoare etc. Acesta e bestiarul ce populează, coborât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
misterioase ori a oficierii unui straniu ritual de în-semnare și/ sau recunoaștere a acestei în-semnări (Lupul albastru, Pescărușii Livingstone, Litere și cuvinte, Semne sau Cu o fată, cu cealaltă, ziua, din Venezia profundis, respectiv O lume, Instrument medieval, Premoniție, De veghe și mai ales Bogată sunt, din Jocul cu cercuri) dovedesc cu asupra de măsură încrederea Mariei Mănucă într-o funcție esențială a artelor (fie ele vizuale ori lingvistice), aceea de a intermedia umanului esențele primordiale: "Dacă desfac lucrurile/ până la miez
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proză de Petru Vulcan (Turbanul și împărăteasa, poveste din campania de la 1877), o anecdotă de Nicolae Țincu (Țiganul și marea), articole de Carol Scrob (Rolul poeziei în război) și de Smara, o tălmăcire de Radu D. Rosetti după François Coppeé (Veghea) și alta de N. Țincu după Paul Déroulède (Gazda bună) și Cugetări răzlețe. Izbucnirea la 16 iunie 1913 a celui de-al doilea război balcanic face să renască V.ț. sub forma unei „publicații patriotice ilustrate”, menite „a contribui la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
legătură cu scrierea și, pînă la 9 ani, se va acționa, în special, asupra fanteziei copiilor. Predarea și învățarea muzicii și a desenului se realizează după Steiner pe baza sentimentului ritmului, care se întemeiază pe alternanța stărilor de somn și veghe (sentiment pierdut de speța umană scrie el încă din jurul anului 1850). Muzica prin elementul melodic este un produs al stărilor de tensiune de la adormire la trezire: "Acest element inconștient care domnește în vis, care domnește în elementul muzical tocmai în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rămîn în această stare, fără să devin conștient de conștiință și fără să devin conștient de incon-știință. Aici apare noțiunea centrală de univers psihic. Acesta e fondat pe acțiunea terțului inclus, care restabilește echilibrul realității. În fond, toate tehnicile de veghe, în toate tradițiile lumii, dintotdeauna fac apel la un astfel de proces. Universul psihic este fondat pe terțul inclus, așa cum universul macrofizic este fondat pe omogenizare, iar universul biologic este fondat pe eterogenizare. Și cele trei universuri coexistă. Doar că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de Freud. [...] psihanalistul, dacă ajunge la rezultate fericite suprimînd nevroza, prin intermediul, după cum spune, al conștientizării de către pacient a ceea ce se află în inconștientul său, e pentru că face să coexiste cele două conștiințe contradictorii și antagoniste: cea a stării sale de veghe și cea pe care o aduce în conștiință pornind de la inconștientul său, ceea ce dă naștere unei conștiințe a conștiinței sale și o conștiință a inconștiinței sale. Din nefericire, conflictul, în virtutea logicii clasice a non-contradicției care guvernează toate demersurile științifice, înspăi-mîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
din însușirile seducătoare din vechiul cântec. De trei săptămâni, inima centrului, care e Piața Universității, a devenit chiar un simbol al dorinței de înnoire, simbol reprezentat mai ales de tineri. Vasta piață, cu deschideri tentaculare, stă zi și noapte sub veghea celor care identifică șansa noastră cu abolirea deplină a vechiului regim. Semne fragile indică limitele acestei zone interzise (neo)comunismului. Mii de oameni populează piața, necontenit, conferindu-i o înfățișare cu totul aparte, ca vioiciune, dinamism, pitoresc. Seara, numărul demonstranților
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
incompatibilă cu nevoile societății moderne. O relație pozitivă cu puterea nu se poate întemeia decât pe respectul deplin al individului, pe controlul permanent al gestiunii de orice fel, pe transparența informării de orice natură. Asemenea exigențe presupun nu doar o veghe continuă, dar și un exercițiu critic, prezent în orice sferă de activitate. Situarea puterii în registrul moralității civice, imposibilă în regimurile totalitare, e o normă indispensabilă oricărei democrații adevărate. A trage consecințele unei erori comise în serviciul public e o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întâlnirea dintre procesul involutiv și istorie? Este întrebarea ce se degajă și din cartea la care ne-am referit și căreia, desigur, nu i se poate da un răspuns precis, dat fiind că împrejurările unei asemenea întâlniri sunt mereu altele. Veghea însă e mereu necesară, atât în sfera vieții politice cât și în cea a asistenței medicale. Cine controlează pe controlori? Nu e o simplă butadă, ci una dintre marile probleme cu care lumea se confruntă din zorii istoriei sale. Quis
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
frică o temă predilectă, practic inepuizabilă, una care îl invită pe istoric să stea alături de psiholog, antropolog, teolog, filosof în efortul său de a-i lămuri mecanismele, tipologia, formele concrete sub care se prezintă în istorie. Omniprezența fricii reclamă o veghe la fel de întinsă din partea oricui se interesează de idei și mentalități. Eliberarea de frică cere conștientizarea ei perpetuă. Ființa umană are nevoie de protecție, adică de securizarea ei contra spaimelor ce o asediază continuu. Rassurer et protéger e titlul sub care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]