3,798 matches
-
mai amăruie, pe care simțurile mele aproape că și-o amintesc dintr-o copilărie îndepărtată și aparent fără griji. A spus că, dacă mă simt pe jumătate la fel de nefericit pe cât se simțea Susannah, mi-ar prinde bine un pic de veselie. A spus că o să mă scoată în oraș și o să mă îmbete. Nu era genul de lucruri pe care le-ar spune o fată de treabă și am fost surprins, puțin jignit, dar am iertat-o. Începusem deja să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
clasă, și izbucneau într-o explozie de râs când trebuia să răspund. Dialectul pe care îl vorbeam eu declanșa, de fiecare dată când domnișoara Kleinert mă scotea la lecție și eu trebuia să ies din bancă și să răspund, o veselie frenetică. O dată această veselie a culminat într-un urlet batjocoritor pe care domnișoara Kleinert nu l-a putut readuce la normal nici cu ajutorul nuielei. Cuvântul „coc“. Pe tablă era scris și cuvântul „cioc“. Și domnișoara arătă cu nuiaua litera C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o explozie de râs când trebuia să răspund. Dialectul pe care îl vorbeam eu declanșa, de fiecare dată când domnișoara Kleinert mă scotea la lecție și eu trebuia să ies din bancă și să răspund, o veselie frenetică. O dată această veselie a culminat într-un urlet batjocoritor pe care domnișoara Kleinert nu l-a putut readuce la normal nici cu ajutorul nuielei. Cuvântul „coc“. Pe tablă era scris și cuvântul „cioc“. Și domnișoara arătă cu nuiaua litera C și întrebă cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a perdelei vegheate de arme atomice, în timp ce alții dispăreau în spatele cortinei de fier într-un gri hașurat, nefiindu-ne cunoscuți decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul, uruitul motoarelor la excursiile duminicale, sunetele sărbătorilor de pe discuri existând numai ca să nu se audă aceste „niet, niet, niet“. Ele se ridicau în văzduh, aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de flori; își potrivi pe chip râsul lui larg, debordând de tinerețe și făcu o poză cu declanșatorul automat, care ne reprezenta în plină floare a vârstei, de parcă am fi fost fiecare o floricică din acest buchet văratic, de o veselie fără griji, nedorindu-ne nimic altceva decât să fim în perfectă concordanță cu noi înșine și cu ai noștri, cum sunt florile în lumina strălucitoare a unei dimineți de duminică, în așteptarea unei zile tihnite. Xtc "X" Pictură pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru moartea violentă a unei căsnicii. Mă întrebam dacă Mark a pomenit de propria indiscreție despre Kieran și Tally. Asta ar explica de ce Kieran era așa de panicat să mă vadă. —Ei, a trecut totul, am trâmbițat eu cu o veselie prostească, neconvingătoare. Kieran aprobă din cap înțelegător. —O, desigur. Bănuiesc că ai venit ca să discutați despre măreața idee a Lisei de a te vinde ca pe o mașină de tuns gazonul nedorită. Asta o să vândă câteva sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua în care m-am născut, salvele de tun au bubuit de o sută de ori și oamenii au fost de o veselie neobișnuită. Clopotele vesteau în cetate nașterea regelui meu. Bunicii noștri se asemănau la chipuri, ori poate așa mi se părea mie pe vremea aceea, când abia împlinisem șase ani. Amândoi aveau o barbă căruntă, un nas coroiat și niște sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căciula îmi cădea peste ochi și mantaua căpătase culoarea mormântului în care trăiam. Era la volan, în ținută de campanie, între doi ofițeri și râdea cu hohote. Toată ziua aceea mi-am pus întrebări, străduindu-mă să înțeleg explozia de veselie care i-a luminat chipul. Aș fi dorit să râd și eu, odată cu el. Dar întâlnirea noastră, cea mai vrednică de pomenit, a avut loc de curând, la capul podului de lângă Catedrală. Regele meu venea călare pe un cal alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Într-o trăsură, spre De Vere Gardens, iar când Henry Îi răspunse, continuă: Zău? Celebra romancieră? Mi-ar fi plăcut să dau mâna cu ea. Henry simți o undă de regret că nu o invitase la dineu, uitat curând În veselia petrecerii. Doamna Smith se Întrecuse pe sine cu o salată de homar, iar Smith servi vinul cu aplomb maiestuos, În ciuda faptului că, după cum bănuia Henry, băuse o mare parte din el În timp ce Îi aștepta, pe el și pe invitații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acesta nu era motiv de prea mare regret, pentru că făcea petrecerea și mai mică, mai scurtă și mai reținută decât fusese planificat, iar el reuși să Își Îndeplinească datoria, să Își prezinte omagiile și să plece rapid, fără demonstrațiile de veselie așteptate de obicei În asemenea ocazii. Fenimore Îi scrise că suferea de teribile dureri de cap și de urechi, aparent consecința faptului de a fi Încercat „timpanele false“ recomandate de medicul curant pentru a-i Îmbunătăți auzul. Nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
țuică făcută din cartofi își găseau în același timp locul pe masă; și tot simultan se râdea și se plângea. Iarna, unchiul Joseph, fiul cel mai mare al stră-mătușii, venea și ne lua cu sania trasă de un cal. Era veselie mare. Pe la Goldkrug treceam granița statului liber. Unchiul Joseph îi saluta pe funcționarii vamali în germană, în polonă, dar cu toate astea era înjurat de fiecare dată de cei cu uniforme diferite. Asta era mai puțin vesel. Chiar înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dată, asta se petrecea cu puțin timp înainte să fi fost recrutat pentru serviciul militar și, în primăvara lui 1918, transferat pe un teren de instrucție pentru trupe. În scrisorile sale către sora Helene pălăvrăgea și se lăuda într-o veselie. În istorisirile de la sanatoriu sugera aventuri amoroase cu dame din înalta societate și intra apoi în detalii privind arta culinară pe care o deprinsese: elogia codul înăbușit în sos de muștar, fileul de zvârlugă cu fenicul, supa de anghilă dreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea proaspăt chemați la arme, am primit, după o scurtă așteptare, ordinul de deplasare care prevedea ca următoare destinație Dresda. Acum văd în sala de așteptare băieți care stau la taclale. Suntem curioși, ca și când ni s-ar fi promis aventuri. Veselie mare. Pe mine mă aud râzând prea tare, nu știu din ce motiv. Se distribuie proviziile de drum, printre ele și țigări, inclusiv pentru mine, nefumătorul. Ale mele sunt împărțite repede între ceilalți. Unul dintre băieți îmi oferă la schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
afla punctul final. Unele lucruri, fiind prea îngrozitoare, au ajuns să fie spuse abia mai târziu sau deloc. Violența îndurată în mod repetat o făcuse pe mama să amuțească. Îmbătrânise, dădea deja semne de boală. Mai nimic nu rămăsese din veselia și zeflemeaua ei. Iar omulețul ăsta hodorogit să fi fost tatăl meu? El, care se străduise întotdeauna să pară sigur de sine și să dea dovadă de ținută? Doar sora mea părea să fi rezistat fără daune la tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
termine plânsul. Poticnit, de parcă fiecare cuvânt îi cerea îndrăzneală, ieșea la suprafață amărăciunea: cu totul altfel își închipuise ea viața la mânăstire... Ca acum doi ani în Italia, cu activități sociale... Acolo, totul era însoțit de-a dreptul de o veselie franciscană... Aici însă trebuia să se roage întruna, să se supună, chiar să se flageleze... Existau pedepse pentru cea mai mică încălcare, totul era păcat... Ei îi place să fluiere și să sară câte trei trepte deodată... Da, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din calea lor și îmi însușeam materiale care celebrau încremenirea: proză care, alimentată de Kafka, suferea de subnutriție; scene de teatru în care limba se îndrăgostea de jocul de-a v-ați ascunselea, jocuri de cuvinte care cloceau într-o veselie alte jocuri de cuvinte. Astfel, aș fi putut să mă împrăștii în continuare în mod productiv și să par interesant la adunările Grupului 47 cu mereu alte trucuri, dacă masa de grohotiș a trecutului meu german și implicit ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că n-ar strica să mai verifice o dată. „Jerry, mă auzi?“, spuse el În gând. ÎMI PLACE HARRY. MANIFESTĂRILE SALE SUNT ROȘII. ELE SUNT SPIRITUALE. — Spirituale? SPIRITUAL = PLIN DE SPIRIT? Înțeleg, spuse Harry. Crede că suntem amuzanți. AMUZANT = PLIN DE VESELIE? — Nu tocmai, spuse Norman. Noi, entitățile, avem conceptul... Norman bâjbâia. Cum să-i explice cuvântul „amuzant“? La urma urmei, ce era o glumă? — Noi, entitățile, avem conceptul unei situații care provoacă o stare de jenă și numim această situație comică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cuprinde; și o nestăvilită fericire ca în vecinătatea unui mare adevăr. Ridic ochii spre cerul alb, fierbinte însă, străpungînd lumile, nu văd decît pe Doctorul ce mă privește curios. „-Oh, de-ai putea să le ajungi cu urechea cîntecul și veselia...” -îi spun. „-Știi de ce sînt așa? De ce le e moartea la îndemînă, de se joacă cu ea le dimensiunea holocaustului?” Nu-mi spune. Mă lasă să mă plimb printre statuile lor de o hidoșenie rară, la care craniul gol e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-l mai poate reține în clasă. Atunci să vezi cum, dintrodată, liniștea se sparge și pe culoare se stârnește din senin o larmă asurzitoare de glasuri amestecate, de chiot și râs de parcă, pentru o clipă, cineva ar fi dat drumul Veseliei din chilia în care până atunci fusese ferecată. Și cărui copil, oare, nu i-a plăcut recreația, momentul acela magic în care ți se pun în mișcare toate gândurile năstrușnice pe care nu le poți stăvili? Și vocea aceea, ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol. Până acasă, în fața blocului, nu s-au mai trezit. Oare ce vise credeți c-au avut ei după așa mare alergătură și veselie? Oare ce meserii își aleseseră în visele lor? Dar voi, copii, voi v-ați gândit ce să vă faceți când veți fi mari? MUNTELE SIHAȘTRILOR Ultimele zile de școală par cele mai lungi. Minutele par a nu se mai sfârși
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
faceți când veți fi mari? MUNTELE SIHAȘTRILOR Ultimele zile de școală par cele mai lungi. Minutele par a nu se mai sfârși iar guralivul clopoțel devine salvatorul tuturor. E așteptat cu înfrigurare și primit cu urale de glasuri pline de veselie. Nu se neglijau orele ori temele de făcut, dar nu mai păreau interesante, deveniseră, ca din senin, plictisitoare. Plutea în aer un dor de libertate și pauzele erau prilej de a da drum liber viselor. În fiecare pauză, în curtea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cea care va trebui să se lupte cu smiorcăielile lor. Biata mama, m-am gândit. Poate că eram insensibilă vrând să mă dau mare cu o cină de gală în bucătăria ei. Mama a tăcut cât timp eu, plină de veselie, am pus niște paste proaspete pe raftul din frigider. —M-ai auzit? m-a întrebat mama ridicând vocea fiindcă nu mă putea vedea din cauza ușii frigiderului. Sunt foarte mulțumiți de mâncarea făcută la microunde, a continuat ea. Ai auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
complet. Am spus-o de un milion de ori: eram incapabilă să înțeleg cum de Helen nu o încasa niciodată pentru felul în care se comporta. — Deci ești în aceeași grupă cu Helen la facultate? l-am întrebat cu falsă veselie, încercând cu disperare să încep o conversație. Da, mi-a răspuns. Sunt în grupa ei la cursul de antropologie. Și cu asta subiectul a fost epuizat. Adam a continuat să mănânce. Să respire. Iar tata a continuat să se minuneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
coatele pe masă în jurul lui Adam, privindu-l și simțind că ni se rup inimile de oful bietului puști de doisprezece ani căruia totul îi ieșea pe dos. Nimeni nu mai scotea un sunet. Starea de spirit ne evoluase de la veselie la amărăciune. Până și tata arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. Clar își zicea: „Nu joacă el rugbi, dar tot nu merita să fie tratat în halul ăsta “. Apoi Adam și-a concentrat toată atenția asupra mea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
au fost nevoite s-o petreacă în ascunzătoare, întinzându-se și scuturându-se de praf, apoi drapându-se artistic pe covorul din dormitor, încântate să revină la locurile lor. Ce ți-a luat așa de mult timp? îi strigă cu veselie una dintre șosete seducătorului acoperit de succes. S-a cam împotrivit, ai? — Am crezut c-o să rămânem acolo o veșnicie, glumește bine dispusă o pereche jegoasă de pantaloni de crichet. Ți-ai cam pierdut îndemânarea. În drumul către pat, Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]