6,587 matches
-
Eu așa voi face. -Ce credeți că are de câștigat democrația românească prin candidații PD-L la europarlamentare? -Sper că va avea de câștigat, mai ales că rolul lor este extrem de important acolo, în conditile în care PE va deveni vioară întâia în materie de legiferare în UE, în vreme ce parlamentele naționale vor trece usor-usor, într-un plan decizional secundar. -Credeți că există riscul că electoratul să fie tentat să compare actualul guvern cu cel precedent, fără să țină cont că atunci
IULIAN URBAN SE LUPTA PENTRU O SPECIE NOUA DE PARLAMENTAR. INTERVIU CU SENATORUL DE ILFOV de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344253_a_345582]
-
Ar fi fost cu siguranță ... unică. Cu toată priceperea lor, meșterii împrumutară din inima bătrânului arbore lemnul sacru, iar mâinile lor dibace o zămisliră. Iată: se născuse o nouă lume, într-un nou obiect. Un obiect fermecat. Îi dăduseră numele: VIOARĂ. Peste timp, ea se dovedi a fi minunată. Își recunoștea de fiecare dată originile sacre: inima copacului cântător, care jelea de dor sau cânta de bucurie. Vioara devenea din ce în ce mai virtuoasă, mai iscusită. Cu cât cânta mai mult, cu atât notele
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
o nouă lume, într-un nou obiect. Un obiect fermecat. Îi dăduseră numele: VIOARĂ. Peste timp, ea se dovedi a fi minunată. Își recunoștea de fiecare dată originile sacre: inima copacului cântător, care jelea de dor sau cânta de bucurie. Vioara devenea din ce în ce mai virtuoasă, mai iscusită. Cu cât cânta mai mult, cu atât notele sale erau mai aproape de perfecțiune. Timpul îi șlefuise notele, îi ascuțise simțurile, o transformaseră într-o pasăre măiastră. Când vioara cânta ... totul în jur devenea armonie. Se
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
jelea de dor sau cânta de bucurie. Vioara devenea din ce în ce mai virtuoasă, mai iscusită. Cu cât cânta mai mult, cu atât notele sale erau mai aproape de perfecțiune. Timpul îi șlefuise notele, îi ascuțise simțurile, o transformaseră într-o pasăre măiastră. Când vioara cânta ... totul în jur devenea armonie. Se cutremurau creștetele ninse ale uriașilor de piatră. Își jeleau neputința ale codrului frunze, ce se visau notele vii ale viorii fermecate. Se desprindeau apoi cu emoție, din ramurile vieții, anesteziate de minunatele cântece
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
îi șlefuise notele, îi ascuțise simțurile, o transformaseră într-o pasăre măiastră. Când vioara cânta ... totul în jur devenea armonie. Se cutremurau creștetele ninse ale uriașilor de piatră. Își jeleau neputința ale codrului frunze, ce se visau notele vii ale viorii fermecate. Se desprindeau apoi cu emoție, din ramurile vieții, anesteziate de minunatele cântece. Copacii își începeau dansul suav în bătaia vântului, fermecați de melodioasele ritmuri ale viorii miraculoase. Lumea întreagă devenise scena ei. Cerul și Pământul erau împreună: portativul perfect
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
piatră. Își jeleau neputința ale codrului frunze, ce se visau notele vii ale viorii fermecate. Se desprindeau apoi cu emoție, din ramurile vieții, anesteziate de minunatele cântece. Copacii își începeau dansul suav în bătaia vântului, fermecați de melodioasele ritmuri ale viorii miraculoase. Lumea întreagă devenise scena ei. Cerul și Pământul erau împreună: portativul perfect al viorii, pe care notele valsau în ritmul copacului cântător. Îți intra adânc în suflet cântecul ei virtuos, desprins din coralele heruvimilor și îmbrăcat de vânt ca
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
Se desprindeau apoi cu emoție, din ramurile vieții, anesteziate de minunatele cântece. Copacii își începeau dansul suav în bătaia vântului, fermecați de melodioasele ritmuri ale viorii miraculoase. Lumea întreagă devenise scena ei. Cerul și Pământul erau împreună: portativul perfect al viorii, pe care notele valsau în ritmul copacului cântător. Îți intra adânc în suflet cântecul ei virtuos, desprins din coralele heruvimilor și îmbrăcat de vânt ca pe o mantie regală. Era cântecul ei o fărâmă de Rai, menită să aducă liniștea
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
ritmul copacului cântător. Îți intra adânc în suflet cântecul ei virtuos, desprins din coralele heruvimilor și îmbrăcat de vânt ca pe o mantie regală. Era cântecul ei o fărâmă de Rai, menită să aducă liniștea și bucuria oricărui suflet. Era vioara făcută din lemnul dulce, desprins din inima copacului bătrân - el însuși o vie vioară. Copacul era foarte mândru să simtă faima copilului său, faima cântecului său măiestru. Era copilul său, nu o vioară ... ci o ființă vie, cu sufletul în
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
heruvimilor și îmbrăcat de vânt ca pe o mantie regală. Era cântecul ei o fărâmă de Rai, menită să aducă liniștea și bucuria oricărui suflet. Era vioara făcută din lemnul dulce, desprins din inima copacului bătrân - el însuși o vie vioară. Copacul era foarte mândru să simtă faima copilului său, faima cântecului său măiestru. Era copilul său, nu o vioară ... ci o ființă vie, cu sufletul în formă de corzi, alintate de arcușul melodiilor ei desăvârșite. Timpul trecea, secundele lustruiau cearcăne
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
aducă liniștea și bucuria oricărui suflet. Era vioara făcută din lemnul dulce, desprins din inima copacului bătrân - el însuși o vie vioară. Copacul era foarte mândru să simtă faima copilului său, faima cântecului său măiestru. Era copilul său, nu o vioară ... ci o ființă vie, cu sufletul în formă de corzi, alintate de arcușul melodiilor ei desăvârșite. Timpul trecea, secundele lustruiau cearcăne adânci peste trupul de lemn al viorii. Dar, cu cât timpul trecea, cu atât sunetul ei era mai clar
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
faima copilului său, faima cântecului său măiestru. Era copilul său, nu o vioară ... ci o ființă vie, cu sufletul în formă de corzi, alintate de arcușul melodiilor ei desăvârșite. Timpul trecea, secundele lustruiau cearcăne adânci peste trupul de lemn al viorii. Dar, cu cât timpul trecea, cu atât sunetul ei era mai clar, căpătând o vibrație arhaică, de un farmec aparte. Era minunată vioara! Era iubită și admirată. Peste timp, liniștea profundă a teatrului lumii fu inundată de alte sunete ... de
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
alintate de arcușul melodiilor ei desăvârșite. Timpul trecea, secundele lustruiau cearcăne adânci peste trupul de lemn al viorii. Dar, cu cât timpul trecea, cu atât sunetul ei era mai clar, căpătând o vibrație arhaică, de un farmec aparte. Era minunată vioara! Era iubită și admirată. Peste timp, liniștea profundă a teatrului lumii fu inundată de alte sunete ... de vioară. Oare visa, sau era aievea. Cine cânta? Doar era unica vioară de pe Pământ?! Și de ce se auzeau sunetele așa de clare, așa
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
Dar, cu cât timpul trecea, cu atât sunetul ei era mai clar, căpătând o vibrație arhaică, de un farmec aparte. Era minunată vioara! Era iubită și admirată. Peste timp, liniștea profundă a teatrului lumii fu inundată de alte sunete ... de vioară. Oare visa, sau era aievea. Cine cânta? Doar era unica vioară de pe Pământ?! Și de ce se auzeau sunetele așa de clare, așa de tehnice? Păreau îmbrăcate în hainele unei întregi științe. Era sunetul clar ca un cristal, notele erau perfecte
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
clar, căpătând o vibrație arhaică, de un farmec aparte. Era minunată vioara! Era iubită și admirată. Peste timp, liniștea profundă a teatrului lumii fu inundată de alte sunete ... de vioară. Oare visa, sau era aievea. Cine cânta? Doar era unica vioară de pe Pământ?! Și de ce se auzeau sunetele așa de clare, așa de tehnice? Păreau îmbrăcate în hainele unei întregi științe. Era sunetul clar ca un cristal, notele erau perfecte. Dar de ce oare, nu se mai auzea printre ele clipocitul apei
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
clipocitul apei peste pietrele râului? Unde era foșnetul curgerii norilor, vâjâitul vântului obosit sau geamătul căii însângerate a cerului, la trecerea Lunii? Unde dispăruseră bătăile inimii pământului, scurgerea sângelui, ce umplea arterele muzicii cu focul viu, până la epuizare? Toate acestea vioara de lemn nu le regăsea în acele sunete. Ce se auzea, era efortul dus până la perfecțiune de acordurile unei viori ... de plastic. Erau de fapt, imitațiile sunetelor perfecte ale viorii de lemn. Erau reproducerile unor opere de artă, furate dintr-
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
trecerea Lunii? Unde dispăruseră bătăile inimii pământului, scurgerea sângelui, ce umplea arterele muzicii cu focul viu, până la epuizare? Toate acestea vioara de lemn nu le regăsea în acele sunete. Ce se auzea, era efortul dus până la perfecțiune de acordurile unei viori ... de plastic. Erau de fapt, imitațiile sunetelor perfecte ale viorii de lemn. Erau reproducerile unor opere de artă, furate dintr-un muzeul al sentimentelor și rescrise doar de filtrele rațiunii. Vioara de lemn era tristă. Era foarte tristă. Îi venea
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
umplea arterele muzicii cu focul viu, până la epuizare? Toate acestea vioara de lemn nu le regăsea în acele sunete. Ce se auzea, era efortul dus până la perfecțiune de acordurile unei viori ... de plastic. Erau de fapt, imitațiile sunetelor perfecte ale viorii de lemn. Erau reproducerile unor opere de artă, furate dintr-un muzeul al sentimentelor și rescrise doar de filtrele rațiunii. Vioara de lemn era tristă. Era foarte tristă. Îi venea să plângă. Să plângă de durere. De durerea pierderii esenței
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
auzea, era efortul dus până la perfecțiune de acordurile unei viori ... de plastic. Erau de fapt, imitațiile sunetelor perfecte ale viorii de lemn. Erau reproducerile unor opere de artă, furate dintr-un muzeul al sentimentelor și rescrise doar de filtrele rațiunii. Vioara de lemn era tristă. Era foarte tristă. Îi venea să plângă. Să plângă de durere. De durerea pierderii esenței sale firești, a dragostei ei pentru cântec. Dispărea o vioară de lemn, cu glasul dulce al îngerilor din cer. Apărea o
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
dintr-un muzeul al sentimentelor și rescrise doar de filtrele rațiunii. Vioara de lemn era tristă. Era foarte tristă. Îi venea să plângă. Să plângă de durere. De durerea pierderii esenței sale firești, a dragostei ei pentru cântec. Dispărea o vioară de lemn, cu glasul dulce al îngerilor din cer. Apărea o nouă vioară, cu glasul realist al îngerilor de pe Pământ. Începu să plângă ... arcușul aluneca lent și melodios peste corzile întinse la maxim de emoția tulburătoare. Liniștea fu spartă. Ecoul
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
lemn era tristă. Era foarte tristă. Îi venea să plângă. Să plângă de durere. De durerea pierderii esenței sale firești, a dragostei ei pentru cântec. Dispărea o vioară de lemn, cu glasul dulce al îngerilor din cer. Apărea o nouă vioară, cu glasul realist al îngerilor de pe Pământ. Începu să plângă ... arcușul aluneca lent și melodios peste corzile întinse la maxim de emoția tulburătoare. Liniștea fu spartă. Ecoul plângerii sale se auzea tot mai puternic. Dar ... înfuriată, vioara de plastic trânti
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
Apărea o nouă vioară, cu glasul realist al îngerilor de pe Pământ. Începu să plângă ... arcușul aluneca lent și melodios peste corzile întinse la maxim de emoția tulburătoare. Liniștea fu spartă. Ecoul plângerii sale se auzea tot mai puternic. Dar ... înfuriată, vioara de plastic trânti capacul cutiei viorii de lemn. Se auzea glasul viorii de lemn, tânguindu-și măiestria. Se auzea din ce în ce mai stins. Se sfârșea o lume ... se sfârșea un cântec. Murea o pasăre măiastră. Dar ... se năștea o altă lume ... o
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
să plângă ... arcușul aluneca lent și melodios peste corzile întinse la maxim de emoția tulburătoare. Liniștea fu spartă. Ecoul plângerii sale se auzea tot mai puternic. Dar ... înfuriată, vioara de plastic trânti capacul cutiei viorii de lemn. Se auzea glasul viorii de lemn, tânguindu-și măiestria. Se auzea din ce în ce mai stins. Se sfârșea o lume ... se sfârșea un cântec. Murea o pasăre măiastră. Dar ... se năștea o altă lume ... o lume ... lipsită de vibrații, o lume ... Tresărind brusc, prin toate corzile, vioara
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
viorii de lemn, tânguindu-și măiestria. Se auzea din ce în ce mai stins. Se sfârșea o lume ... se sfârșea un cântec. Murea o pasăre măiastră. Dar ... se năștea o altă lume ... o lume ... lipsită de vibrații, o lume ... Tresărind brusc, prin toate corzile, vioara de trezi din visul care o năucise și care părea atât de real ! Nu plângea, deși ochii sufletului erau umezi de lacrimi. Lacrimile provocate de un vis tulburător. Se uită lângă ea și simți, apoi încet desluși, sunetele care veneau
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
trezi din visul care o năucise și care părea atât de real ! Nu plângea, deși ochii sufletului erau umezi de lacrimi. Lacrimile provocate de un vis tulburător. Se uită lângă ea și simți, apoi încet desluși, sunetele care veneau dinspre vioara aceea de plastic. Dori să se rupă din visul acela monstruos, care-i prevestea sfârșitul. Dar, de ce să dispară și apoi de ce să nu cânte și ea? De ce să se resemneze în fața morții, când ar putea să lupte, ca să trăiască
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
visul acela monstruos, care-i prevestea sfârșitul. Dar, de ce să dispară și apoi de ce să nu cânte și ea? De ce să se resemneze în fața morții, când ar putea să lupte, ca să trăiască? De ce să nu învăluie sunetele perfecte ale unei viori de plastic cu armoniile celeste ale unei viori autentice? Brusc, vioara de lemn se simți invadată de o putere demiurgică: puterea înțelepciunii. Își simțea corzile arzând cu patimă. Arcușul ei fremăta de emoție. Ca într-o supremă armonie, începu să
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]