3,745 matches
-
sociolog că Românul, În ciuda acestui „pesimism profund”, știe și a știut adesea și În istorie să se bucure de ceea ce Îi oferă existența, cea familială, dar uneori chiar și cea socială, cea publică. Noi am putea adăuga la aceasta că vitalitatea extraordinară a Românului - rod al unei târzii intrări decisive, lucide, În istoria continentului, dar și al atâtor etnii care s-au Îmbinat În sângele său! - l-au ajutat să-și păstreze cultul strămoșilor, limba, credința - și chiar și credința În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al primelor mele texte; acestea m-ar fi proiectat Într-o disperare ultimă atunci, În pubertate și adolescență, dacă nu m-ar fi „sprijinit” și salvat o anume inconștiență și vitalitate a vârstei și a rasei; nu, ci printr-o „asemănare stilistic-temperamentală” și astfel se explică rapidele pasiuni pe care le-am făcut În lecturile mele de tinerețe - neghidate, din fericire sau nu, de nici un spirit tutelar! - față de un Stendhal, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a pus astfel accentul pe caracterul particular al civilizației românești (care nu este inferioară altora, ci diferită), pe victoriile obținute Împotriva unor adversari mai puternici, pe rolul românilor În apărarea creștinătății europene. Un fapt scos În evidență este și remarcabila vitalitate a țărilor române, care au reușit, În condiții tulburi — prin război și prin diplomație —, să-și păstreze existența, În timp ce țări cândva puternice, ca Ungaria sau Polonia (fără a mai vorbi de statele balcanice), s-au prăbușit, Înghițite de puteri și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
el nu face decât să transfigureze satul moldovenesc (până și personajele supranaturale — inclusiv dracii — par a fi tot un fel de țărani moldoveni, poate puțin mai ciudați), Într-un stil aproape rabelaisian și cu un umor savuros, de o extraordinară vitalitate. Cei trei — și ei deschid tot atâtea direcții — sunt magicieni ai cuvintelor. Inventivitatea verbală, maniera de a zice Îi definește În mai mare măsură decât fondul celor spuse. O caracteristică, exceptându-l pe Eminescu, este și Încărcătura masivă de umor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un accident penibil (o farfurie sau un pahar făcute țăndări). „Esticii” se deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după opinia ei, o anume vitalitate a esticilor, care îi deosebește de occidentali, „ființe leșinate și anemice”. Cultă, comunicativă și spontană, Corinne este tipul rar de intelectual simplu, necontrafăcut. Observația mea rămâne valabilă, chiar dacă nu sunt de acord cu această ultimă remarcă a ei. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de mit”, desigur, prin metafora epică, paradoxală ca orice creație ce recurge la ambiguitatea extremă, criptică uneori, pentru a rămâne în limitele și limbajul artei adevărate. În această carte, un personaj sau poate chiar autorul afirmă ritos că forța, energia, vitalitatea speciei umane rezidă și depind de capacitatea de a crea mit, iar Politicul, văzut nu în geranța de bunuri și persoane, ci în abisalitatea sa, ca ultimul Mit al omenirii, poate fi un semn tocmai al acestei energii revitalizate, al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o sută de ori mai sălbatecă! Dacă așa ceva ar fi fost posibil! Cei care vorbesc de o „Siberie a spiritului” timp de o jumătate de secol pe teritoriul spiritual al țărilor din centrul și estul Europei mai ignoră și extraordinara vitalitate a acestor popoare, vitalitate, energie pe care o au, o capătă din două surse majore: amestecul de rase și populații care a avut loc, în secole, pe aceste locuri și, repet, noutatea și necesitatea actului cultural în istoria lor recentă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai sălbatecă! Dacă așa ceva ar fi fost posibil! Cei care vorbesc de o „Siberie a spiritului” timp de o jumătate de secol pe teritoriul spiritual al țărilor din centrul și estul Europei mai ignoră și extraordinara vitalitate a acestor popoare, vitalitate, energie pe care o au, o capătă din două surse majore: amestecul de rase și populații care a avut loc, în secole, pe aceste locuri și, repet, noutatea și necesitatea actului cultural în istoria lor recentă, față de vestul Europei, act
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ducatele germane ale secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, până la unificarea din 1870, ducate aflate sub o dură stăpânire autoritară de tip post-feudal, cunoscută sub numele de „absolutismul german”?! Au putut opri aroganții duci și acoliții lor explozia vitalității și a geniului unui popor încă împărțit, venit târziu la masa generoasă a artelor și științelor?! Sau totalitarismul țarist și „ohrana” lor, serviciile lor de cenzură și de pândă și represiune brutală au putut ele împiedica uriașul secol al XIX
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon, idol universal al tinerei burghezii în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Blecher, țintuit la pat și omorât tânăr de o boală teribilă!... Dar... m-a apărat, poate, de „chinurile nefericirii” - care, bine „pozate”, fac bine și întregesc, uneori, chipul artistului pentru „lumea din afară”! - o anume inconștiență, în tinerețe, ca și vitalitatea mea, ce pe nu puțini i-a deconcertat - ca o magmă energetică ce-și depășește, uneori, marginile! -, dar care m-a ajutat, m-a sprijinit, în țară și în străinătate, să înfrunt cu un anume calm obtuzitatea sau indiferența contemporanilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anacronică, ce se baza cu un picior pe nostalgia maselor după adevărata istorie a Românilor, iar cu altul, pe o poliție din ce în ce mai rigidă, mai insolentă. 14 ...Cum îmi spunea, parcă, cineva, odată: - Poți să fii ori martor, ori complice!... Cu vitalitatea mea, într-o anume entuziastă onestitate a persoanei, eu voiam, atât în prietenie, cât și în alianțele sau contractele mele sociale, să fiu și una, și alta. Dacă în relațiile personale acest lucru e posibil, ba, se spune, chiar lăudabil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
civică a românilor” contestă într-o formă sau alta și capacitatea noastră de a produce genii - și folosesc acest substantiv în sensul său mitologic, adică spirite reprezentative și animatoare a unei zone, a unor elemente naturale sau populații! Și-apoi vitalitatea noastră extraordinară care se exprimă, în mod esențial, tocmai prin aceste „genii”, foamea noastră de literă, de gând, de creație, ca și orgoliul nostru, care pe mulți ne face să credem - și Mircea Eliade a fost unul dintre aceștia! - că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se amestecau și artiști plastici, un Piliuță, Dipșe, Apostu sau Victor Roman, uneori și artiști muzicali, interpreți sau compozitori. Eram, trăiam atunci în „cârduri” de tineri ce se strângeau instinctiv laolaltă, înfricați de sistemul dur post-stalinist, dar cu inconștiența și vitalitatea fericită a tinerilor și sperând pentru fiecare dintre noi, dar și pentru „națiune”, o artă veritabilă, expresivă, mare! Cu timpul, estompându-se obsesia acestei „piramide răsturnate” în ce mă privea pe mine, o dată cu primele texte care, în sfârșit, mă exprimau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stau la baza națiunii române actuale. Peste aceasta - sau prin aceasta! - noi suntem depozitarii și ai unui amestec sau, dacă vreți, ai unei bogății de reflexe istorice și temperamentale care, cu siguranță, contribuie esențialmente la bogăția și mai ales la vitalitatea noastră, sesizabilă în toate domeniile de activitate și creație și chiar și în exagerările, erorile și rătăcirile noastre. Orientali sau apuseni, latini, geto-daci sau slavi, nordici sau sudici, europeni - cu sensul de vestici sau central-europeni - sau balcanici, evident, în sensul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ruginit se va autodistruge. Rachetele Qassam, luările de ostateci, operațiunile sinucigașe și toate celelalte bricolaje de neoprit acum par pe cât de interminabile pe atât de necontrolabile. Amplificat de o maree oarbă și juvenilă, s-a dezlănțuit un vânt nebun de vitalitate colectivă și sinucigașă. Nu-i e dat oricui să arunce cu pietre în tancuri: în Gaza, solul fiind plat și nisipos, puștii trec rapid la stadiul superior al proiectilului, la glonțul de armă sau la rachetă. Cei care aruncă pietre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Noi avem două istorii: Antichitatea păgână și creștinismul. Acest lucru ne dă o anumită libertate a spiritului, credeți-mă. În ce-l privește, pot să-l cred. În fond, religiile trăiesc atunci când națiunile, pe care le cimentează dovedesc o deplină vitalitate. Când crezurile slăbesc, cine oare se clatină, Dumnezeu sau națiunea? În orice caz, n-am văzut la el nici portretul prim ministrului grec, nici al președintelui rus. Ca în Siria, unde fotografia oficială a șefului statului, Bachar al-Assad, tronează în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar avea și o ediție în franceză, la Paris ar exista o mai mare libertate a expresiei și ar fi mai puțin antisemitism. Poate că nu atât democrația (articolul hotărât e o mistificare) merită a fi salutată, cât o frumoasă vitalitate societală. Un punct de echilibru între imperative ale coeziunii și posibilități de secesiune. Între orgoliu național și spiritul descurcăreț individualist. Legea poate fi păcălită, guvernanții disprețuiți, statul luat în derâdere ca fiind în plină descompunere morală, dar societatea continuă să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
etnia: zadarnic a fost condamnat riscul pierderii neamului (phyletism, de la phulon, "trib") ca fiind o erezie, ADN-ul bizantin nu se șterge într-o zi. Ceea ce numim astăzi religie, nu era oare, la origine, numele nobil al unei glorificări tribale? Vitalitatea unei confesiuni n-o exprimă cumva pe cea a crustaceului numit Bernard-l'hermite, care-și face o carapace din cochiliile părăsite de alte vietăți? Marea Britanie anglicanism, Polonia catolicism, Rusia ortodoxie... Neologismul teocrație a fost creat de Flavius Iosif pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
abia la 12 ani de la urcarea sa în scaun va ridica primul monument. De la întemeierea Moldovei și până la urcarea în scaun a lui Ștefan se scursese numai un secol. Din momentul constituirii sale ca stat, Moldova a dat dovada unei vitalități și puteri militare puțin obișnuite pentru o țare care abia se închega. Se știe cu câtă anevoie se perfecționează instituțiile unui stat feudal, cu câtă greutate se poate ajunge, atunci când împrejurările o cer, la concentrarea tuturor resurselor economice și a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
postliminară surprinsă în colinde, de reintegrare a tânărului la noul statut privilegiat. Acolo însă semnul feminității nu are implicații oprimante, ci primește recunoștința generală pentru faptele eroice ale fiului. Scopul suprem al supunerii tinerilor la încercările arhetipale îl reprezintă reluarea vitalității universului de la început și suspendarea duratei epuizate. Modalitatea prin care acest lucru se împlinește este caracteristică fiecărui sex în parte; dacă flăcăul învinge fiara infernală în luptă și parcurge drumul soarelui în incursiunea sa, fata de măritat țese, precum luna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
distructiv. „Rețeta” înscrisă pe capul peștelui atrage atenția asupra puterii fertilizatoare a animalului, dar și a semnificației craniului. „Simbol al vieții și fecundității, datorită uimitoarei sale facultăți de a se reproduce”, peștele își concentrează forța în oasele capului, sediu al vitalității și puterii spiritului. În basmele citate nașterea nu numai că este de natură magică, dar se produce în circumstanțe în care conceperea pare imposibilă și este nesperată: „La ietate dă opzej dă ani, să pomenește baba, săraca, cu burta mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a tare de aur!”. Aici, datele suplimentare, ce ar implica antinomia malefic - benefic în interpretarea mâinii stângi ori drepte, sunt eludate la nivelul semnificației, căci mâna însăși este „un însemn regal, un instrument de stăpânire și un simbol de dominație”. Vitalitatea excepțională este augmentată hiperbolic prin natura prețioasă, indestructibilă a înzestrării eroului: nu o armă îi asigură protagonistului victoria împotriva principiului răului, ci chiar mâna cu care s-a născut. Dinamismul solar de pretutindeni în inițierea masculină are forma extremă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
echivalențe multiple în textele citate. Jocul și săriturile lui furnizează însă unul dintre cele mai impresionante implicații solare. În colinda soarelui din Cioara Radu Vodă, Brăila, calul strunit de ipostaza antropomorfă a astrului, calcă în spații pârjolite și le redă vitalitatea: „Galben Soare în cânchi pârliți -/ Cânchi pârliți mi-a otăvit,/ Mari boiri caii și-a priponit./ Care cum i priponea,/ Tot Soarelui i mulțumea -/ Tot lui Soare și sfinților/ Și mai mult părinților./ Galben Soare și-mi răsare,/ Galben Soare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are o implicație puternică. „Fulgul de aur sugerează prima scânteie a focului solar, atât la începutul zilei, cât și la începutul noului ciclu solstițial”, punerea lui în păr dă fetei de măritat puteri cosmice și încarcă planul uman cu toată vitalitatea astrului. Balada Broasca - Roasca I(32), cu o structură narativă apropiată de basm, înfățișează trei feciori care își găsesc alesele prin intermediul aruncării suliței. Probă de voinicie, gestul are o încărcătură simbolică majoră, lancea fiind simbolul soarelui. „Ca axă, lancea este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]