4,713 matches
-
în perioada interbelică o spectaculoasă dezvoltare. Băcăniile te ademeneau la tot pasul cu diferite coloniale și delicatese, de la fructele și mirodeniile exotice până la gama diversificată a produselor autohtone - documentele arhivistice consemnează existența a peste 31 de băcănii cu debite însemnate. Vitrinele erau încărcate cu produse din pește - de la morun sau scrumbii olandeze la icre negre -, cu brânzeturi, sticle cu băutură, conserve de tot felul, de la sardele până la compoturi și gemuri etc. La mare căutare erau atât depozitele de fructe (Marcu Bercovici
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vestimentației, a bijuteriilor sau a pieselor de galanterie, ritualul masculin al salutului prin ridicarea pălăriei, plăcerea doamnelor de a fi sărutate pe mâna dreaptă de către cunoscuți etc. Inevitabil, centrul orașului a exercitat o puternică atracție pentru amatorii de plimbare. Aici, vitrinele magazinelor își împrospătează periodic mărfurile expuse, aici sunt cele mai căutate restaurante și cofetării, numai aici locuitorii pot fi surprinși de inedit, de lux, de extravaganță. În plus, chiar în inima orașului se afla Grădina Publică, cu al său Bufet
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Un obiect cu totul special este caseta de corespondență, originală, a poetului Alecu Beldiman: din lemn de nuc, cu decorații stil Boulle din alamă, os, sidef și lemn exotic, a fost creată în Franța secolului al XIX-lea. Într-o vitrină din încăperea "tihnită" a boierului moldovean, se află câteva volume originale datate între anii 1820-1861. Scrise cu caractere chirilice sau în alfabetul de tranziție (caractere chirilice și latine), volumele completează imaginea epocii: ,,Alcătuiri și tălmăciri" de logofătul Costachi Conachi (Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de metal) creează, împreună cu ibrice de aramă și pernuțe ,,aruncate" pe jos, un colț oriental. Deosebit de interesant este un "secretaire" original de secol XIX, din familia Negri, executat din lemn de tei și lac (atelier extrem oriental). În cele două vitrine pot fi admirate: "Letopisețele Țării Moldovei (publicate pentru întâiași dată)" (Mihail Kogălniceanu, tom I, Iași, 1852), revista "Dacia literară" (Iași, 1840), "Histoire de la Dacie, des Valaques Transdanubiens et de la Valachie" (M. Kogălniceanu, Berlin, 1854), "Poezii populare ale românilor (adunate și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
1900, perioadă dominată, printre alții, de Garabet Ibrăileanu. Camera care îi e dedicată cuprinde mobilier original "G. Ibrăileanu": scaun tapițat cu piele și sculptat, birou, coș de hârtii, fotolii, patefon marca "His Masters Voice" (funcționabil), biblioteca în patru rafturi. O vitrină discretă adăpostește "Cursul de istorie a literaturii române", conceput de Ibrăileanu și copiat de Iorgu Iordan, bricheta cu plăcuțe din sidef și țigareta din chihlimbar ale autorului romanului "Adela". 9. În sala redacției revistei "Viața Românească", muzeografii au așezat cele
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
care asigură unificarea unei succesiuni de propoziții prin crearea unui întreg semnificativ. EXERCIȚIUL 2 J.-M. Floch, directorul de la Ipsos Sémiotique, definește originalitatea campaniei publicitare față de alte comunicări ale editurilor: Practic [nu regăsim aici] nici o critică elogioasă, nici un efect de vitrină de librărie care prezintă cartea printr-o copertă deosebită sau integrată savant într-o serie de citate, de extrase din presă și de ilustrații de orice fel, sau nici un efect de panou publicitar care întinde pe toată mărimea paginii numele
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din 1933. Acesta, la rândul său, l-a ales pe Heidegger în comitetul științific. Heidegger a rămas în funcție până la 26 septembrie 1942, dată la care i-a comunicat președintelui Richard Leutheußer propria demisie prin următoarea scrisoare, expusă astăzi în vitrina restauratei Arhive-Nietzsche din vila Silberblick, la Weimar: Stimate domnule Ministru, declar prin prezenta retragerea mea din comitetul științific pentru editarea operelor lui Friedrich Nietzsche. Lucrările mele preliminare, care au durat ani de zile, pentru noua ediție a Voinței de putere
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
problematica interioară care îi frământă. Singurele ieșiri posibile din acest labirint al monologului, neexploatate însă suficient pentru a putea fi valorificate în procedee narative, sunt autoironia (prezentă de câteva ori în paranteze de tipul: ,,Și deși Ghighi e numai o vitrină cu păpuși, sau numai fantezie, oricum: a fost cu mine și acum nu mai e. Cugetare.” - p.59 sau ,,[...] sunt surprins de spaima lâncedă a cadavrului (metaforă) [...]” - p.59 sau ,,[...] spiritul și carnea se întrepătrund ca într-o virgină de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
pentru ca, în special copiii, să aibă o viață m ai bună ? În anii de după ’90, când s-a accentuat declinul moral al unui popor deja debusolat, vedeam copii săraci car e se uitau cu jind la dulciurile sau jucăriile din vitrine. Atunci mai dădeam un bănuț micuțului, dar repede mi-am dat seama că asta nu reprezintă mai nimic și că nici dacă aș fi un m are bogătaș și aș face acțiuni de caritate, tot n ar însemna mare lu
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
frățești" care, împreună cu încă și mai puținii ziariști străini, își anunțaseră participarea la congres, într-o singură noapte, o vizită-fulger a lui Ceaușescu prefăcuse câteva zeci de magazine de confecții sau încălțăminte din centrul Bucureștilor în Alimentare care expuneau în vitrine bunuri aproape uitate munți de șvaițer, grămezi de pui grăsuți, de mușchiuleți și de antricoate, șuncă și salam de Sibiu pe scurt, o viziune cvasi-paradisiacă. Acest decor nu se vindea, era acolo doar pentru a dovedi străinilor că românii se
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
scurți rupți și răspeticiți în fund, îmbrăcați direct pe piele, cu o cămășuță putredă de atâta spălat căci numai una aveam, cu diverse zdrelituri, începând cu zona degetelor de la picioare și până la dâmburile din creștetul capului și pentru că pantofii din vitrina lui Herșcu mă strângeau, preferam să-mi port picioarele goale; mama se uita cu îngrijorare la mine: - Hm, parcă ești un pui de bogdaproste, de atâta mers desculț ai să-ți faci niște lăboaie de n-o să te mai încapă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și mi-a dat ceai cu pâine. Nu mai țin minte dacă mi-a trecut răceala dar, mie unul, știu că rețeta îmi pria, mai ales dacă mai “realizam” de pe undeva niște marmeladă sau scrumbie afumată, și acestea numai în vitrinele băcanului. La început i-am tras cu ceai cu pâine încât, gripat sau nu, cum vă spuneam, îmi pria. Apă se găsea, romaniță deasemenea, cu pâinea și cu zahărul era mai greu dar dacă știai să tușești destul de convingător, căpătai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de civilizația mediului urban, vine într-un oraș mare cu treburi pe la tribunal sau la spital. Va avea ocazia să vorbească aici cu persoane simandicoase, "de oraș". Venind cu acele treburi, dorește să facă niște mici cumpărături. Cască ochii pe la vitrine, vrea să ghicească cam unde ar putea să-și cumpere cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ocazia să vorbească aici cu persoane simandicoase, "de oraș". Venind cu acele treburi, dorește să facă niște mici cumpărături. Cască ochii pe la vitrine, vrea să ghicească cam unde ar putea să-și cumpere cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
băbuța vreun sfert de oră pe acel bulevard, privind în stânga și în dreapta. Peste tot bănci și iar bănciB.R.D., Banca Comercială, a Transilvaniei, Banca de Credit etc. În fine, ajunge la o intersecție cu semafor, vede pe partea cealaltă alte vitrine "Lola", "Solar gym" și altele, tot atât de ermetice pentru un neinițiat, încât... vă las pe dvs. să judecați. Băbuța și-o fi rezolvat sau nu treburile la tribunal sau la spital, dar sunt sigur că a plecat în cătunul ei fără
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
n-avea. Duminica la el era duminică, o petrecea tot îmbrăcat frumos, cu plimbări pe strada Lăpușneanu, de exemplu. Nu intra prin magazinele cu coloniale, cum era acela al lui Smirnov, că „nu era de nasul lui”, se uita la vitrine, intra la cofetăria din colț și cumpăra acadele soției, mai trăgea o raită pe la vreo cârciumioară cu prețuri mai de doamneajută, apoi înc-o cinzeacă în alta, și tot așa. Câteodată își pierdea pălăria și bastonul prin șanțurile pe unde cădea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
materiale. Persoana fără locuință (cei fără domiciliu stabil, vagabonzii) este în mod unanim desemnată ca prototip al acestui ansamblu social de către 93,8% dintre subiecți. Două anchete subliniază clar acest lucru, afirmînd, despre cei fără domiciliu, că este vorba despre "vitrina" sărăciei sau de "imaginea" care apare prima în legătură cu acest subiect. Bineînțeles, și alte cuvinte și concepte au fost asociate cu acest obiect de anchetă. Dar ceea ce frapează, fără a surprinde cu adevărat, este primul loc al acestei condiții în calculul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
decât un far. În București am tras la falsul librar și au trecut două săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineață până seara prin marele oraș fără să-l cunosc, trăind doar sub fascinația vitrinelor lui, a clădirilor lui înalte, a marilor bulevarde, a vieții lui secrete din care veneau spre mine doar strălucirea și mișcarea vie a reclamelor orbitoare și frumusețea fetelor și femeilor. Ne-am urcat într-un accelerat și falsul librar mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de Dostoievski cum încercasem, văzusem ce-mi ieșise. Nu cumva nu mai aveam nimic de spus? am gândit; Și-atunci mi-am amintit de trei scriitori pe care îi zărisem într-o zi, după debut, chiar în acel an, prin vitrina unui restaurant. M-am dus la ei. Îi cunoșteam, petrecusem împreună prin cafenele ore de amețeală și entuziasm și mă bucuram să-i revăd... Dar nici nu m-au lăsat să deschid gura. Ce mi-a intrat mie în cap
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
coboram privirea în jos, fără să mai văd nimic în jur ore întregi. Cutreieram orașul... Nu mă interesa nici numele străzilor, nici al marilor bulevarde. Nu intram în magazine, nici în librării și nici la cinema. Nu mă uitam la vitrine. Singură viața străzii îmi plăcea. Când seara începeau să țâșnească luminile reclamelor, aș fi vrut să intru într-un cinematograf dar nu vedeam bine ce se scria jos... Uitam să mănânc... O dată s-a oprit lângă mine un camion și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă trimitea să-i aduc un lanț, că lanțul era la picioarele mele și eu mă chioram la el și nu-l vedeam. Ce-ar fi? mi-am zis. Și într-o după masă am rămas minute lungi în fața unei vitrine de pe strada Doamnei, pe care scria amicii orbilor. Eu până atunci nu fusesem la un cinematograf... O să-i pun și eu numai atunci, mi-am zis, încolo nu simțeam că am nevoie, uitând că și în clasă adormeam în timpul orelor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Megherel?... O să aflu eu... În ceasurile acelea gândul mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" și deodată m-a trăsnit parcă o revelație. Așa era, îmi plăcuse, dar eu ei? Și m-am zărit într-o oglindă a unei vitrine și m-am oprit. Slab, osos, rău îmbrăcat... haine lăbărțate, negre, țesute în casă, cusute de Iangă cu nasturi puțini. Palton de aba, parcă eram popă... Arătam mai bătrân decât eram cu zece ani și în clipa aceea m-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
puteam, cu o mie de lei, să-mi cumpăr un costum de haine, o cămașă mai bună și o pereche de pantofi. Nilă se gândi. - Hai cu mine să căutăm, zise. În drum ne oprirăm și ne uitarăm într-o vitrină, adică eu mă oprii, Nilă mă lăsă să mă uit, cu mâinile în buzunare și cu un surâs de îngăduință pe buze. - Nu de-aici, îmi spuse, de-aici nici un pantalon nu poți să-ți iai cu o mie de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai sunt, șopti el parcă cu melancolie. Și după puțină gândire puse mâna pe clanță. Nu înțelegeam. Nu generalul proclamase statul național legionar la 6 septembrie, când îl detronase pe Carol al II-lea? Îi văzusem și poza într-o vitrină, sau într-un ziar, îmbrăcat în cămașă verde. De ce vruseseră legionarii să-l dea jos? Întrebările însă nu-mi stăruiră în minte, ca și Nilă îmi mâneam franzela ca un cal nepăsător... firește... cu pistoalele lor... Trebuia s-o pățească
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]