3,365 matches
-
de trădare, de nedreptate pe care o controla de mult prea multă vreme. Marie avea În fața ei tot ce o aducea mai mult la disperare: zeul copilăriei ei, idealul ei, visul ei, metamorfozat Într-o caricatură roșie la față și vulgară. Merse drept spre ea și o Înșfăcă, răsturnînd-o direct pe podea. - Ești nevasta mea! Nevasta mea, Înțelegi? N-am să accept niciodată să te pierd! Ești a mea! - Dă-mi drumul! Christian, oprește-te! Stai! Marie se zbătea, simțindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cunoștințe, nemaiavând la dispoziție nici un mare model căruia să dorească să i se conformeze astfel încât să fie replicile vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o pădure de mâini și de trupuri, de jur Împrejur, se apucase să se agite haotic, cu strigăte și exclamații vulgare, acompaniate de zgomotul farfuriilor din lemn, izbite ritmic de mese. O muzică ce, din când În când, o acoperea pe cealaltă. Dante Îndreptă spre Teofilo o privire Întrebătoare. — Ea e Antilia, dansatoarea care a dus până la Roma faima tavernei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâi trebuie să se descotorosească de jonglerul acela enervant care Îi urcase În cârcă, iar acum Îi agita clopoțeii pe la ureche. Își duse brațul drept la ceafă, Încercând să Îl Înșface Înainte ca ceilalți să Își dea seama de gluma vulgară al cărei obiect era. În cele din urmă izbuti să se ridice În picioare. Încercă să Își Îndrepte haina cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lung și despletit pe frunte. Un triumf de cârlionți Întunecați care se Întindea peste umeri, Încadrând o față prelungă, ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer Alighieri. La urma urmei, tot patul meu Îl cauți, Îl apostrofă ea deznodându-și șireturile rochiei și arătându-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
repetă ea ridicând din umeri. Asta mi-a spus să Îți cer. Dumneata ești Înțeleptul. Dante Încerca să Înțeleagă, uitându-se nervos În jur, printre pereții aceia impregnați de preacurvie. Pietra Îl fixă pentru o clipă, iar apoi râsul ei vulgar i se aprinse iarăși pe buze. — Așadar, messer Alighieri, curva cea roșie a izbutit să te facă să o uiți pe micuța dumitale Pietra? Sau tot pe cealaltă o ai În minte? Nu izbutești să o uiți, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
național, a împrumutat în continuare multe dintre doctrinele fundamentale ale taoismului filozofic pentru a formula ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială organizată. Acesta a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai plăcute din punct de vedere estetic ale artelor taoiste de dormitor este terminologia poetică folosită pentru a denota diferite organe și activități sexuale. Spre deosebire de jargonul sexual occidental, care este fie unul rigid clinic (penis, vagin, clitoris etc.), fie extrem de vulgar (pulă, pizdă, a fute, etc.), termenii erotici chinezești evocă în mintea participanților tot felul de imagini romantice și lipsite de vină, iar această abundență de imagini stimulează ambianța contactului sexual. De asemenea, acest lucru le-a permis poeților și scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Flavius-Tiberius cânta la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greu de trecut. Felul În care ea Își scosese hainele Îi dezgolise nu doar trupul, ci și o biografie erotică bogată În evenimente ce păreau să oculteze sau să reducă la seara banalității legătura ei cu Grațian. Și totuși, nimic vulgar, nimic obscen În gesturile ei. Ceea ce părea a fi rutină, era În fapt un privilegiu de care puțini se puteau bucura. Trupul Îi era Înconjurat de o aură care o apăra de orice agresiune, fie și a unei priviri furișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asemenea ipoteză. Cea dintâi m-a surprins chiar, și dacă n-ar fi fost scrisul lui Dinu aș fi zis că aparținea altcuiva. Nu-l auzisem niciodată vorbind pe acest ton, care în prima clipă mi s-a părut aproape vulgar. Apoi l-am înțeles. „Se întâmplă uneori ca zeii să coboare din Olimp. Fix la ora H., Jupiter ieșea din biroul său spațios, unde mă ținea totdeauna la o distanță care să sublinieze diferența dintre noi, pentru a se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
punct final? mă cercetă Bătrânul cu ochii lui reci și scormonitori. Am înghițit în sec. Mă temeam că răspunsul meu nu-l va mulțumi. L-am lăsat de aceea pe el să continue. — Eu zic că asta e o viziune vulgară. Nu, nu mă gândesc la viața de apoi, preciza el zâmbind. Nu sunt naiv. În schimb, aș vrea să-ți vorbesc într-o zi despre conștiința cosmică. Dacă ar trebui s-o asemănăm cu ceva, viața e ca un râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după mine. Și chiar acestui gest simplu și vulgar i s-ar da o semnificație la care nici nu m-am gândit. Ar zice unii: „Formidabil! Cum de nu ne-am gândit? Așa e, adevărurile mari sunt totdeauna ca oul lui Columb. Dar trebuie să ai puțin geniu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
verbal... ba, mai mult, numai o dată se spune că cei doi vestitori sunt îngeri, încolo textul biblic spune în chip cu totul neobișnuit: "cei doi bărbați"... În același timp însă poveștile minunilor făcute de profeții mici sunt de o invenție vulgară, trivială, lipsită de haz și de bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îmbobocească, explica și, În același timp, pecetluia o existență de celibatar, dedicată artei. 2 Henry nu-i spuse lui Du Maurier nimic despre Constance Fenimore Woolson, În anii din urmă, În viața sa, cea mai apropiată de ceea ce, În limbaj vulgar, era considerată a fi „o prietenă“. Despre Minny Temple putea vorbi nestingherit, pentru că era În siguranță, dispărută, dar, cât timp erau În viață, lui Henry Îi plăcea să Își țină prietenii În compartimente sigilate, uneori câte unul, alteori În grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după cum avea să se vădească a fi, a reputației sale, fortăreața În care avea să Își adune Întreaga comoară.“ Era un vis recurent al lui Henry Însuși, menit să se Împlinească după ce se va fi ridicat deasupra grijilor impuse de vulgara noțiune de „succes“ ca romancier, obținându-l ca dramaturg, dar unul pe care nu era dispus să Îl dezvăluie prea mult. Buna cuviință, În sensul ei obișnuit dar și În cel literar, cerea ca autorului fictiv să i se refuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se bucură de laude unanime, iar Henry Îi făcu semn lui Smith să fie generos cu vinul de Bordeaux, așa Încât atmosfera se Înveseli. Sturgis Îi amuză povestindu-le despre felul În care romanul lui Du Maurier fusese supus celei mai vulgare exploatări comerciale În America. Se părea că În presă se făcea intens reclamă la ghete și pantofi marca Trilby, ilustrată cu gravuri ale piciorului gol al eroinei „după“ celebrul desen al lui Little Billee de pe peretele atelierului din Paris, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se stabili aici pe perioada verii fusese una bună, venită În ultimul moment. Se hotărâse să nu se ducă În Italia, căci nu avea nici o dorință să stârnească amintirea dureroasă a lui Fenimore sau să se lase agresat de hoardele vulgare de turiști și, În orice caz, i-ar fi venit greu să justifice cheltuielile impuse de o astfel de călătorie În actuala situație financiară. De aceea, Întârziase la Londra În mai și iunie, distras de obișnuitul calendar aglomerat al sezonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cel american, căci se părea că, deși dispuneau de numeroase producții proprii, americanii jinduiau să vizioneze deja legendara montare a lui Tree. Henry văzuse piesa În iarna care trecuse și o găsise, așa cum se și așteptase, ca pe o versiune vulgară dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
e normală, că există lucruri ce se fac și lucruri ce nu se fac, că există lucruri implicite ce asigură funcționarea ei. Și pentru a fi sigură că nimic nu deranjează intelectualii, fac un bine umanității și adun toți oamenii vulgari, care mă fac să borăsc, și îi arunc în aer. Fără rapperi, oameni agresivi, mitocani, în lume rămân probleme și chestiuni ce merită să fie înțelese și rezolvate, rămâne și o decență în restul lucrurilor rele. E oribil gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu tatăl meu și ea nu are ce căuta. Îi spun, frumos, că nu poate veni. Atunci ea mă face egoistă. O iau la bătaie cu ură. · Mi se oferă o sumă de bani și mă bat cu anume ființă vulgară. Accept. E simplu. Nu există reguli, numai această atitudine a mea de a o nimici ca două animale luptând pentru supraviețuire. Totul pe instinct. Însă luptele-artă, cum ar fi scrima sunt nobile. Sunt lupte ale intelectului și plăcerilor superioare. · Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și din toate aceste fragmente fac o aureolă frumoasă a ceea ce e românesc pentru a sta în mijlocul lor, ca Centru Mundis. Acest Pământ e perfecțiunea mea. Pe care îl privesc rece, din înalturi. Eu nu mă port frumos cu persoanele vulgare, agresive. Coborându-mă la nivelul lor, le jignesc. Însă cu persoanele stilate, le pun la punct fără să le fac rău, mă port frumos. Însă deși nu le port pică nu le permit să zică ceva ironic fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-ăla bisericescu... Îl geandești și p-ăla bisericescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-ar fi întrebat de ce umanitatea își pierdea timpul, neîndeletnicindu-se cu învățatul, de dimineața până seara, a literaturii române. Sub comanda doamnei Nicolici. Aproape toți tipii pe care îi cunoscuse Sinistratul ar fi acceptat continuarea studiilor, cu un surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri perfecte, civilizate, pătimașe, căzute, fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi zis totuși c-o să semene. Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și tragă sufletul. Era o zonă a Bucureștiului în care nu știu cam ce pățea sufletul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]