5,010 matches
-
-i ajungă în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbele să fie de prisos. Uneori, Pașka, tot căutând un loc mai bogat în pește, se apropia periculos de mult de plăcile lungi de gheață întunecată, umedă, măcinată de izvoare... Mă întorceam când auzeam un pârâit și îmi vedeam colegul zbătându-se în apă și înfingându-și degetele răsfirate în zăpada zgrunțuroasă. Alergam spre el și, la câțiva metri de crăpătură, mă întindeam pe burtă și îi aruncam capătul fularului meu. De obicei, Pașka reușea să se descurce înainte de intervenția mea. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde personajele, prea numeroase, se împiedicau să vorbească, să sufere, să fie iubite sau urâte individual. Mă zbăteam între cele două povestiri tragice: Beria și femeile acelea tinere, a căror viață lua sfârșit o dată cu ultimul geamăt de plăcere al violatorului lor; Charlotte, tânără, de nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzut din față, se încheia la pantaloni cu gesturi moi, stângace. Și un altul, mai mic decât primul, se așeza în genunchi în spatele crupei albe. Mișcările lui, în schimb, erau de o rapiditate nervoasă, temătoare. De îndată ce a început să se zbată, împingând cu pântecele lui acele emisfere grele și albe, a semănat întru totul cu primul. Nu era nici o deosebire între felurile în care se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vara noastră, ultima mea vară petrecută în casa Charlottei. A doua zi dimineața, m-am trezit cu sentimentul că sunt, în sfârșit, eu însumi. O liniște profundă, amară și senină totodată, se răspândea în mine. Nu mai trebuia să mă zbat între identitatea mea rusă și cea franceză. M-am acceptat. Ne petreceam acum aproape toate zilele pe malul Sumrei. Plecam dis-de-dimineață, ducând cu noi o ploscă mare cu apă, pâine, brânză. Seara, profitând de prima adiere răcoroasă, ne întorceam acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înșface arma. Ar vrea ca moartea să fie mai fizică - gât tăiat, val de sânge care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Întunecate Și tremurînd! Lăsați ciocane Să bată fier, În el coroane, În el puteri. Hurah! {EminescuOpVIII 36} [SCENA I] [DECEBAL, BORIS, PATER CELSUS, PAGIU] (s-aud faurii de arme) DEC[EBAL] Auziți, auziți, cum inima d-oțel A Daciei se zbate cu putere! În van mă-nvingeți, în zadar înfipt-ați Vulturul de aur în pământul negru Și sânt al Daciei vechi... Victoria voastră Din ce în ce mai mari puteri îmi dă! O, zimbru al Moldovei, capul crunt În noapte[a]-istoriei îl ridici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E piatra ce-ți stă-n cale... cu spada dă într-însa! (Sas iese) A! Bogdane, tu ram din viața mare, Curând și nici o umbră trupina toată n-are. SAS (se-ntoarce) Ca puiul unei paseri sub mâni mi se zbătea. BOGDANA Taci, taci! Ei, este gata!... E mort... dă-mi mâna ta! Și strînge-mă, și strânge, să știu... [SAS] O! e grozav. (popa cîntă) Cum sta! Dormea dus tare sub manta-i de postav, Cu fața spre părete, dormind pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să îmbrace bine un corp și-un suflet mort. Pe când Moldova plânge bătută de argați Năimiți de voi anume... voi râdeți și visați. Și-afară de Moldova mai sânt și alte țeri, Surori a țerei noastre ce, stinse de dureri, Se zbat sub biciul celor cu care voi dați mâna Ca să zdrobiți pe turcul cu dânșii împreună. Creștini își zic aciia, dar, mai păgâni ca turcii, Vând robi pe bieții oameni - și pun în vârful furcii Pe orcine din oameni care le-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adânc, Când eu stau ca o umbră și de mânie plâng. Privesc în jur și ce văd? Văd curtizani O mie Ce tremură ca frunza când trece-o vijelie, Și într-o lume-ntreagă de oameni morți de vii Mă zbat, fiară flămândă ca leul în pustii. Mergeți cu toții, umbre, acolo vă-nchinați Unde se-nchină lumea... Ba nu, să stați, să stați, Am trebuință încă să știu că eu domnesc, Și cine-o vrea să fugă să știe că-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alegem". "Cum alegem? O, păstrează-ți sfatul tău, preaînțeleptul, Să fim Domni avem în țară toți putința, nimeni dreptul... Dumnezeu alege Domnii și nu omul. La-nceput, Când norodul se ridică ca un roi necunoscut, Când în lupte el se zbate, de străine lanțuri scapă, Când prin [tot] ce cucerește se întinde ca o apă... Pe când legea-i este scrisă încă-n inima cea dreaptă, Dumnezeu pintre pustiuri pasul încă i-l îndreaptă... Dumnezeu alege-atuncea Domnii cei meniți să poarte Firul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o galbenă lumină de lună. În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visători. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
CHIPUL CĂLUGĂRUL] [SCENA I] (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muchie de deal o biserică veche c-un turn piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții ) M[UREȘANU] În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea... iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies - Și somnul, frate-al morții, cu ochii plini d-eres Prin regia gîndirei nenființate trece, Și moaie n lac de visuri aripa lui cea rece, Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să ia armele și să atace pe bizantini; pe nici un prins să nu-l lase cu viață, nici să-i lase să se răscumpere, să nu se miște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
c-un subdiacon, au fost cu toate acestea alungați din țară și înlocuiți prin preoți greci. În amintirea vie a acestei ușurințe bulgaro-romîne și tocmai de aceasta predispus a fi cu pază și neîncrezută băgare de samă, Innocențiu III se zbătea contra împuternicirii cerute a unui cardinal pentru încheierea tractărilor și se mărgini numai a autoriza pe capelanul Ioan ca, înlăuntrul ținuturilor romîno-bulgare, să ia toate măsurile spirituale după proprie chibzuință și să predea episcopului orânduit saccosul, ca semn al deplinei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
catolice și pentru menținerea primatului roman, carele se credea întemeiat prin nemijlocită revelațiune dumnezeiască. Urmașul său, Grigorie IX, urmând aceeași politică, s-adresă în privirea aceasta la același rege maghiar cu o cerere categorică. Ereticii și schismaticii creștini cari se zbat contra primatului au fost, zicea el, și sânt încă mult mai infideli decât evreii, mult mai aprigi decât păgânii, căci mereu rănesc pe Mântuitor, cercând într-una să sfâșie haina necusută a lui Cristos, acest simbol al unității bisericei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au uzat de acest mijloc și că nici astăzi nu e o altă cale de scăpare, căci aceasta-i singura nadă cu care se prinde papa și cu care se poate câștiga în favorul ocrotirii grecilor. Deși clerul grec se zbătea cu drept cuvânt contra recunoașterii unei autorități străine asupra bisericii lor și nu voia a o pune la dispoziția unor cârciumari și meseriași de rând, de cari în clerul latin de țară erau pe ici pe colo, totuși clerul nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el în anul 1278 un tratat formal de prietenie și de căsătorie, deschise porcarului biruitor porțile capitalei și împărți cu el scaunul domnesc și patul conjugal. Fără nici o îndoială inițiativa unei asemenea relații a pornit de la Maria și Lachanas se zbătea la început contra ideei de-a câștiga pe calea tratativelor și a învoielii, ceea ce izbândise prin spada și puterea sa, de aceea și mai târziu el era zborșit și nu intra deloc în voia nevestei care căuta a-l deprinde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coimperatorul Mihail, de unde stătea îndărăt, oblici că se întorsese foaia rău, hotărăște să se arunce însuși în îmbulzeala bătăliei și să reție bine biruința șovăitoare prin pilda ce va da-o. Calul de bătaie ce voi să-l încalece se zbate fără nici o cauză vădită, se smulge din mâna comisului și apucă câmpii, alergând la inamic. Dar Mihail nu se-ncurcă de acest semn care menea a rău, ci sare pe un alt cal și s-aruncă, țiind lancea în mână
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe episcopii mincinoși cari petreceau acolo, pentru a se putea ridica deasupra poporului și principelui țării escomunicarea ce se rostise asupra lor. Între acestea opoziția contra patriarhatului ajunsese în Moldova la culmea ei și țara amuțată tare de boieri se zbătea contra primirii mitropolitului Ieremia ce i se orânduise. Deci în contra neascultătorilor se rosti escomunicarea bisericească, care după câțiva ani a fost ridicată prin hotărârea sinodală de cătră partiarhul Matei, dar numai de deasupra preoțimei și poporului, atârnând mai departe asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țâșnit din humă. Spuse cum făcuse Luna, Cum au pus în nalturi Soare, Cum se înălțară stâlpii Aerului, cum, pe vremuri, Semănă în ceruri stele (61, pp. 262-263). La auzul acestei tainice povești, stihiile încremenesc (60) : Nu s-au mai zbătut talazuri, S-alinară ape-n golfuri ; A uitat să curgă fluviul, Să vuiască mari cascade... (61, p. 264). întors la schelăria bărcii neterminate, Väinämöinen glăsuiește mitul cosmogonic și luntrea este complet săvârșită fără ajutorul uneltelor : Se născu această luntre Fără
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oclusive dure, de tipul : (z)grunțuros, (z)gripțor, (z)glăvoc, (z)benghi, (z)bici, (z)gârbaci, (z)dreanță etc. Aceste foneme incipiente nu au nici o valoare semantică, nefiind prefixe care să schimbe sau să nuanțeze înțelesul cuvintelor (ca în cazurile : zbate, s-curge, s-cade etc.) (194). Fiind folosite sau nu în funcție de zonă, epocă etc. (vezi, de exemplu, formele zgrimințeș și grimințeș ; cf. 65, p. 135 ; 95, p. 329), se poate face abstracție de ele din rațiuni etimologice. Având în vedere
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și se acomodează o poate face singur și pe seama sa. Anevoie înțelegem cum o putere mare ca Austria se poate retrage cu atâta sfială, poate depune armele într-o cestiune care e de cea mai mare însemnătate pentru ea. Ne zbatem contra ideei de a vedea triumfând... România în cestiunea aceasta. Știm prea bine că datorim insuccesul diplomatic Angliei și Rusiei, însă folosul practic va fi al celor din București. Edificantă misiune pentru cronistul austriac daca va avea de înregistrat evenimentul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
rezultat favorabil și că guvernul francez în curând va ieși în public, oficial, cu cunoscuta propunere ni se pare că li s-a urcat în cap românilor. Cel puțin aceasta o putem zice de redactorii "Romînului", căci numita foaie se zbate ca un smintit. Ea publică un articol pe care l-am înțelege daca s-ar fi format o coaliție europeană spre a răpi României independența și a-i impune vechea dependență de Poartă. Când patria se află într-o poziție
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acei oameni nu sunt poporul românesc. Nu e om cu oarecari cunoștințe cari să conteste faptul că un popor relativ înapoiat, adus prea repede în contact c-o civilizație străină superioară, e în pericol de-a pieri. Degeaba ne-am zbate împotriva acestui dureros adevăr. Din momentul în care românul a intrat în contact cu mii din oameni cu deprinderi economice mai energice, de-un egoism mai pronunțat, de o cultură mai mare, desigur acei oameni au devenit vânătorii lui și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]