30,218 matches
-
perioada 1992-1996), când afacerile sale erau în plină ascensiune. Acesta era proprietarul firmei Ledif SRL ce se ocupa cu producția de încălțăminte. Începând din 1996, afacerile sale au intrat în declin, Popescu fiind arestat la 18 martie 1998 și apoi condamnat la 2 ani și jumătate de închisoare cu suspendare pentru înșelăciune, fals și uz de fals, iar o mare parte din averea sa, estimată la acea vreme la 3 milioane de dolari, a fost scoasă la vânzare de către diverși executori
Conacul din Voinești () [Corola-website/Science/316185_a_317514]
-
a fost nepotrivită, în primul rând pentru că Mette-Marit era mama singură, iar în al doilea rând pentru că existau informații cu privire la implicarea ei în muzică rave, o subcultura controversată, asociată cu consumul de droguri. În plus, tatăl copilului ei a fost condamnat pentru infracțiuni legate de droguri. Într-o conferință de presă dinainte de nuntă, Prințesa a vorbit despre trecutul ei, spunând, printre altele, că poate a fost mai rebela decât alți tineri. Deși unii încă o considera nepotrivită pentru rolul ei de
Haakon, Prințul Moștenitor al Norvegiei () [Corola-website/Science/316266_a_317595]
-
Frații Luca l-au extins și modernizat după 1930, cu plite, lumină electrică, frigări cu motoare, popicărie și alei de plimbare. În anul 1948, hanul a fost naționalizat de către autoritățile comuniste ale României, iar Dumitru Luca, ultimul proprietar, a fost condamnat la 6 ani închisoare. În anul 1969, clădirea a fost trecută în administrarea Oficiului Național de Turism (ONT), în acel moment hanul aflându-se în ruină. Nu exista instalație de iluminat, încălzirea era asigurată cu sobe și se impunea înlocuirea
Hanul Trei Sarmale () [Corola-website/Science/316273_a_317602]
-
-lea, care a interzis-o pe 7 martie 1939. În 1944 Stelian Popescu s-a refugiat în Elveția, conducerea ziarului rămânând în mâinile unuia dintre ginerii săi, Ion Lugojanu. După al Doilea Război Mondial, în România, a fost judecat și condamnat în contumacie la detenție grea pe viață. Fusese inclus în „lotul celor 14 ziariști”, alături, printre alții, de Pamfil Șeicaru, Nichifor Crainic și Radu Gyr. Toți erau acuzați că "„prin articolele de ziare, broșuri sau conferințe, s-au pus în
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
Reparațiile / despăgubirile de război (din limba latină "reparațio") este o formă de recunoaștere a răspunderii materiale a unui subiect de drept internațional pentru distrugerile provocate unui alt subiect al dreptului internațional printr-o agresiune condamnată de acelasi drept internațional. În particular, este vorba de compensațiile plătite de un stat în virtutea unui tratat de pace, ca urmare a distrugerilor și pierderilor provocate în timp de război. Valoarea reparațiilor trebuie să fie stabilite pe baza principiului proporționalității
Despăgubiri de război () [Corola-website/Science/320071_a_321400]
-
prima fiind cea a lui Moișe și Frădălă Oișer. Un mare număr de glume, bancuri și istorioare hazlii (1935-1938) au fost alcătuite de Rozental la 12 iunie 1940 Zolmen Rozental a fost arestat, iar la 18 ianuarie 1941 a fost condamnat la 8 ani de lagăre, ca participant activ al "curentuilui burghezo-naționalist al sionizmului", iar apoi i s-au mai adăugat încă 6 ani de lagăre la Ozernîi din regiunea Arhanghelsk. Soția și cele două fiice au fost expulzate din oraș
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
a permite oamenilor să părăsească berăria. O zi după, Hitler alături de Erich Ludendorff și Röhm al cărui SA fusese în prim-planul tentativei de puci, a fost într-un final arestat și adus în fața unei curți de justiție. A fost condamnat la cinci ani de închisoare, ca „deținut de onoare“, cu înțelegerea că va fi eliberat condiționat după un an. Röhm a fost încarcerat la închisoarea Stadelheim, iar Ludendorff a fost achitat. În septembrie 1930 Hitler a trimis o cerere cu
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
căsătorie, dar tânărul a refuzat. Din dicuțiile cu James, Holmes află că James nu putea să se căsătorească cu Alice pentru că se căsătorise pe ascuns cu o chelneriță. Însă, după ce soția sa a aflat că James era pe cale să fie condamnat la moarte pentru crimă, ea îi dezvăluie acestuia că se căsătorise anterior cu un altul, iar căsătoria lor nu mai era astfel valabilă. În urma cercetărilor efectuate pe malul lacului, Holmes găsește dovezi ale prezenței unui al treilea bărbat, care era
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
averea sa. El i-a dezvăluit lui Holmes că este grav bolnav și că va muri în câteva luni și a semnat o confesiune pe care detectivul urma să o predea poliției în cazul în care James urma să fie condamnat. Observațiile lui Holmes au fost suficiente pentru a duce la achitarea lui James. John a murit la șapte luni după întâlnirea cu detectivul, fără a fi arestat deoarece Holmes nu a predat poliției scrisoarea. Cei doi tineri (James și Alice
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
Noul guvern turc, sperând să submineze autoritatea Mișcării Naționale, a conceput o „fatwa” (decret religios) prin care se afirma că drep-credincioșii nu ar trebui se solidarizeze cu rebelii (naționaliștii). În afară de acest decret religios, tribunalele aflate sub control guvernamental i-au condamna la moarte „in absentia” pe Mustafa Kemal și pe alți lideri de frunte ai naționaliștilor. În schimb, muftiul Ankarei, Rifat Börekçi, a emis o contra-fatwa, prin care declara că autoritățile din capitala imperiului se află sub controlul Antantei și, deci
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
cu 1 iulie 1932 a editat la Timișoara gazeta antisemită "Der Stürmer". Gazeta a fost o imitație a publicației Der Stürmer publicate de nazistul german Julius Streicher, care, după cel de al doilea război mondial, a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de "crime împotriva umanității" și executat prin spânzurare, în 1946. Karl von Möller a condus și Institutiul cultural al germanilor din România ("Kulturamt der Deutschen in Rumänien"), înființat de Rudolf
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
Nazistă , iar în 1944 a fost numit Inspector cu pregătirea premilitară. Emil Pălăngeanu s-a pensionat în anul 1945. Generalul de divizie, Emil Pălăngeanu, a fost arestat la 15 august 1952, în vârstă de 61 de ani și a fost condamnat la 60 de luni de muncă forțată, sub acuzația de ""activitate dușmănoasă împotriva regimului democrat"". A fost deținut în lagărul de la Capul Midia, unde a decedat după Crăciunul lui 1952, se pare că între 23 ianuarie și 4 februarie 1953
Emil Pălăngeanu () [Corola-website/Science/320288_a_321617]
-
catolic și să-și continue studiile. A fost primit de Papa Pius al IX-lea. Sosirea sa la Roma a fost repede obiectul neînțelegerii din partea teologilor catolici. În fapt, lucrarea sa « "Essay on the Development of Christian Doctrine" » a fost condamnată de Biserica Catolică americană. Unii teologi italieni au condamnat și ei această carte, suspectată de a fi eretică. John Henry Newman a făcut tot posibilul pentru a îndepărta neînțelegerile, punând să fie tradusă cartea. În cursul anilor 1850, episcopii irlandezi
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
de Papa Pius al IX-lea. Sosirea sa la Roma a fost repede obiectul neînțelegerii din partea teologilor catolici. În fapt, lucrarea sa « "Essay on the Development of Christian Doctrine" » a fost condamnată de Biserica Catolică americană. Unii teologi italieni au condamnat și ei această carte, suspectată de a fi eretică. John Henry Newman a făcut tot posibilul pentru a îndepărta neînțelegerile, punând să fie tradusă cartea. În cursul anilor 1850, episcopii irlandezi s-au opus constituirii unei "universități Queen's" în
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
a-și aduce soții. Ei merg la Rasa, mama lui Nafai și Issib, care încearcă să păstreze ordinea în oraș. Însă una dintre fetele aflate în grija ei, Hushidh, comite greșeala de a reteza legăturile dintre Rashgallivak și gărzile sale, condamnând orașul la anarhie. În același timp, generalul Moozh, conducător al "Capetelor Ude" (Gorayni), vrea să cucerească orașele din apropierea Basilicăi. Când i se oferă șansa de a cuceri chiar Basilica, va lua 1000 de soldați și, mărșăluind prin deșert, va cuceri
Chemarea Pământului () [Corola-website/Science/320347_a_321676]
-
ucis pentru răzbunarea victimelor Holodomorului. OUN a atact și ucraineni cu vederi moderate, precum Ivan Babii (profesor și fost ofițer al Armatei Galițiene a Republicii Populare a Ucrainei Apusene, sau Kirilo Studinski, președintele „Societății științifice șevcenko” Aceste acte au fost condamnate de mitropolitul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, Andrei șetințki, care a criticat în primul rând conducerea din exil a OUN, inițiatoarea actelor de violență executate de tinerii ucraineni. El avea să scrie acești lideri „folosesc copiilor noștri pentru uciderea părinților lor” și
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
îi împiedicau să accepte opinia radicalilor, conform cărora puteau fi folosite orice mijloace pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. În schimb, tinerii erau mai impulsivi, violenți și lipsiți de milă. Liderii mai în vârstă din exil admirau fascismului lui Benito Mussolini, dar condamnau nazismul, în vreme ce tânăra generație radicală din Ucraina admirau ideile fasciste și metodele practicate de naziști. În ciuda acestor diferențe, liderul OUN, Evghen Konovalț, a știu ca, datorită priceperii politice și reputației personale, să păstreze unitatea OUN, în ciuda existenței a două facțiuni
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
au venit la Jitomir, dar au fost uciși de rivalii lor din OUN-B la sfârșitul lunii august. Asasinatul a fost justificat de OUN-B prin imperativul împiedicării rivalilor să preia conducerea în Kiev. Printr-o directivă internă, Andrii Melnik a fost condamnat la moarte. Reacția germanilor, după cum se afirmă de către unii cercetători, stimulată de mita plătită de membrii OUN-M, a fost imediată: membrii OUN-B au fost arestați, ceea ce a dus la dispariția organizațiilor lor locale din cea mai mare parte a
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
din Croația, Partidul Crucilor cu Săgeți din Ungaria sau grupurile similare din Slovacia sau Polonia. Au existat însă și diferențe semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și condamnau nazismul, în vreme ce tinerii radicali din Ucraina erau susținătorii fascismului și al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau o atitudine anticlericală și considerau că era o
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
fața de evrei, a căror soartă trebuia folosită după cum cereau interesele politice ucrainene. Atitudinea ambivalentă a OUN-B față de evrei din timpul războiului a fost subliniată în timpul celui de-al doilea congres al organizației de la Harkov, din aprilie 1944. OUN-B a condamnat în timpul acestui congres crimele antievreiești. În timpul congresului s-a afirmat la un moment dat că evreii din URSS au fost sprijinitorii de nădejde ai regimului bolșevic, acționând ca avangardă a imperialismului „moscovit” în Ucraina. În continuare, se recunoștea că guvernul
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
OUN au ucis fugarii evrei care au încercat să se refugieze în păduri. După ce OUN a intrat în conflict cu Germania, atacurile antievreiești ale ucrainenilor s-au rărit și în cele din urmă au încetat. O publicație clandestină a OUN condamna în 1943 „... rasismul german, care a dus nonsensul antropologic la absurd”" . În organul oficial de presă al conducerii OUN-B, au fost date instrucțiuni grupurilor înarmate din subordine să lichideze „manifestările influențelor dăunătoare străine, în special a conceptelor și practicilor rasiste
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
de 75% din "Sitex Dumbrava", companie care produce paturi, covoare și mochete, precum și fire sintetice. În decembrie 2010 a fost trimis în judecată de DNA, fiind acuzat de dare de mită și trafic de influență. În același dosar au fost condamnați Florin Apostu, fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu și Tiberiu Popescu, ofițer activ în cadrul SRI. În data de 15 aprilie 2011 Carabulea a fost condamnat de Curtea de Apel Constanța la doi ani de închisoare cu suspendare. În
Ilie Carabulea () [Corola-website/Science/321043_a_322372]
-
de dare de mită și trafic de influență. În același dosar au fost condamnați Florin Apostu, fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu și Tiberiu Popescu, ofițer activ în cadrul SRI. În data de 15 aprilie 2011 Carabulea a fost condamnat de Curtea de Apel Constanța la doi ani de închisoare cu suspendare. În același dosar Florin Apostu a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare iar Tiberiu Popescu a primit și el 1 an și 8 luni de
Ilie Carabulea () [Corola-website/Science/321043_a_322372]
-
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu și Tiberiu Popescu, ofițer activ în cadrul SRI. În data de 15 aprilie 2011 Carabulea a fost condamnat de Curtea de Apel Constanța la doi ani de închisoare cu suspendare. În același dosar Florin Apostu a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare iar Tiberiu Popescu a primit și el 1 an și 8 luni de închisoare cu executare. Pe 26 aprilie 2012 Carabulea a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la un
Ilie Carabulea () [Corola-website/Science/321043_a_322372]
-
cu suspendare. În același dosar Florin Apostu a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare iar Tiberiu Popescu a primit și el 1 an și 8 luni de închisoare cu executare. Pe 26 aprilie 2012 Carabulea a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la un an și șase luni de închisoare. A ispășit o parte a pedepsei la Penitenciarul Aiud, până la 1 octombrie 2012, când a fost eliberat condiționat, printr-o decizie a Judecătoriei Aiud. În
Ilie Carabulea () [Corola-website/Science/321043_a_322372]