33,912 matches
-
inginer de aviație. Calitățile sale l-au impus printre colegii de generație, iar superiorii politici ai Armatei Roșii i-au recunoscut valoarea, promovându-l până la rangul de general în aviația supersonică. După absolvirea la zi a Facultății de comandă a Academiei Militare de Aviație „Iuri Gagarin” cu medalie de aur, a fost numit comandat de regiment de aviație tip MIG-25RB în Germania de Est, apoi adjunct și comandant de divizie de aviație tip vânători-bombardament în Transbaikalia (Cita-Stepi). Urmează studiile la Academia
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
Academiei Militare de Aviație „Iuri Gagarin” cu medalie de aur, a fost numit comandat de regiment de aviație tip MIG-25RB în Germania de Est, apoi adjunct și comandant de divizie de aviație tip vânători-bombardament în Transbaikalia (Cita-Stepi). Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova, pe care o absolvă cu onoruri. După absolvirea celei mai prestigioase instituții militare în armata sovietică, cu mare greu obține repartizarea pentru serviciul militar în Moldova, în funcția de adjunct de comandant al
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
consolidarea spiritului românesc în stânga Prutului. A primit la Chișinău cele mai înalte însărcinări pe linie militară în clipele cele mai grele ale Republicii Moldova. La început de existență a noului stat - ministru de Interne. A restructurat miliția în poliție, a creat Academia de Poliție a Republicii Moldova, concomitent organizând lupta contra separatismelor transnistrean și găgăuz, activ susținute de Moscova. Apoi, la 5 februarie 1992, este numit ministru al Apărării prin decretul lui Mircea Snegur. A creat ministerul de la zero în condiții de război
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
anii 1949-1957, s-a aflat împreună cu părinții în Kazahstan, unde aceștia fuseseră deportați ca urmare a condamnării la 25 ani de muncă silnică (fiind acuzați că sunt complici fasciști). A absolvit Școala Militară Superioară de Aviație din orașul Harkov (1967), Academia Forțelor Aeriene "Iuri Gagarin" de la Moscova (1976) În perioada 1967-1984 e ofițer de aviație în Armata Sovietică, mai întâi ca pilot (din 1967), comandant de escadrilă (1976-1978) apoi locțiitor,si comandant regiment de aviatie (1978-1980). Devine comandant de Divizie de
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
ofițer de aviație în Armata Sovietică, mai întâi ca pilot (din 1967), comandant de escadrilă (1976-1978) apoi locțiitor,si comandant regiment de aviatie (1978-1980). Devine comandant de Divizie de aviatie in(1980-1982), având 102 avioane de luptă . Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova pe care o absolvă cu onoruri... apoi nimit adjunct al comandantului Armatei a 14-a a URSS pe probleme de aviație. În anul 1984 a fost numit în funcția de locțiitor al comandantului
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
antiaeriană din Poltava (Ucraina) între anii 1977-1981, fiind cadet militar. A lucrat apoi în cadrul Armatei Sovietice pe posturile de comandant de pluton (1981-1984), comandant de baterie antiaeriană (1984-1987) și comandant de divizion antiaerian (1987-1988). În perioada 1988-1991 a studiat la Academia militară de apărare antiaeriană. Reîntors în Republica Moldova, a fost numit în funcția de șef al statului major al regimentului antiaerian (1991-1992), apoi locțiitor al comandantului (1992-1996) și comandant (1996-1997) al Brigăzii de rachete antiaeriene. Apoi, pentru un an a deținut
Ion Coropcean () [Corola-website/Science/307712_a_309041]
-
făcut parte din Comandamentul armatei de operații, asediind Varna, cu prilejiul războiului ruso-turc din 1828-1829. Jomini s-a stabilit ulterior la Bruxelles (1829) și apoi la Passy (1859), dar a răspuns favorabil apelurilor țarului Nicolae I (1825-1855), contribuind la organizarea Academiei Militare ruse (1830) și la conducerea acțiunilor de luptă în Războiul Crimeii (1853-1856). Pe de altă parte a sfătuit pe Napoleon III (1852-1870) în Războiul franco-sardo-austriac (1859). Strateg și tactician deopotrivă, Jomini a influențat prin ideile sale îndelung elaborate și
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
comuniste, el nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist Român. Octav Băncilă a făcut studiile la Școala de Arte Frumoase din Iași și i-a avut ca profesori pe Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și Constantin Stahi. A urmat în perioada 1893-1898, Academia de Arte Frumoase din München care era în acea perioadă condusă de Nikolaos Gyzis și a fost influențat de Fritz von Uhde, Fritz Mackensen, Leopold Graf von Kalckreuth, Heinrich von Zügel și mai ales de Franz von Lenbach. Octav Băncilă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
valoare de două sute de lei pentru fiecare. Cu acești bani, Octav Băncilă s-a deplasat la București în luna martie a anului 1894 și a protestat în fața ministerului pentru nerespectarea clauzelor concursului de la Iași. Octav Băncilă s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München în toamna anului 1894 și a urmat cursurile acestei academii până în anul 1898. Pe tot acest parcurs, bursa obținută de la autoritățile administrative din România, a rămas nesigură. În cele din urmă, oficialitățile române au suprimat
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
la București în luna martie a anului 1894 și a protestat în fața ministerului pentru nerespectarea clauzelor concursului de la Iași. Octav Băncilă s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München în toamna anului 1894 și a urmat cursurile acestei academii până în anul 1898. Pe tot acest parcurs, bursa obținută de la autoritățile administrative din România, a rămas nesigură. În cele din urmă, oficialitățile române au suprimat bursa pentru economii bugetare care au fost dictate de consecințele crizei economice care a existat
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de unde a trimis în țară o serie de tablouri care au fost expuse în expozițiile care se făceau în București și Iași. A revenit adesea în România din cauza suspendării bursei care în cele din urmă i-a fost redată. La academia müncheneză, Băncilă i-a avut ca profesori pe Nikolaos Gyzis și Raub (vezi capitolul Controverse, incertitudini), și a lucrat în atelierul lui Haschbé (vezi capitolul Controverse, incertitudini) unde a realizat studii în ulei și cărbune. În acele vremuri, pictura germană
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și externă. este fiica a lui Emil Condurachi (1912-1987), profesor de istorie antică și arheologie la Universitatea București, ulterior director al Institutului de Arheologie și al șantierului de la Histria, respectiv academician. Florica C. Moisil (1909-1977), mama ei, cercetător la Biblioteca Academiei, a fost fiica lui Constantin Moisil, întemeietorul numismaticii științifice în România și sora matematicianului Grigore C. Moisil. A urmat Liceul Clasic, apoi, între anii 1956 și 1961, Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și arheologie. După absolvirea facultății
Zoe Petre () [Corola-website/Science/307725_a_309054]
-
B. Lepsius. La 10 ianuarie 1852 Curtius a ținut conferința despre orașul Olympia care a stârnit un mare interes și a dus la inițierea primelor excavații arheologice din acest oraș. În 1853, Ernst Curtius a fost numit membru ordinar al Academiei Regale de Științe din Berlin (Königliche Akademie der Wissenschaften in Berlin), iar în 1871 a fost promovat pe postul de șef (Sekretär) al secției de filologie clasică, funcție pe care a păstrat-o pe toată durata vieții sale. Între 1855
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
numit profesor la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase ("École Nationale Supérieure des Beaux-arts") și la Școala Specială Militară de la Saint-Cyr ( École spéciale militaire de Saint-Cyr). În 1871 este invitat să predea la Oxford. În 1878 este ales membru al Academiei Franceze.
Hippolyte Taine () [Corola-website/Science/307733_a_309062]
-
n. 15 februarie 1834, Piatra Neamț -- d. 22 noiembrie 1901, București) a fost un istoric, scriitor, om politic român, membru fondator al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Iași, iar ulterior la Universitatea din București. A fost membru corespondent al academiei spaniole. A studiat la Paris, unde a înființat ziarul unionist "Opiniunea", organ al românilor din străinătate. În 1858 a editat ziarul unionist "Zimbrulu și Vulturulu". Ca istoric, a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente și hrisoave
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
speciilor literare. În calitate de om politic, a fost deputat și senator de Covurlui și de Galați din 1867. a avut câteva variante de nume: Mihai Eminescu, cu ironie, spunea despre el că are „șapte nume”. În anul 1844 este înscris la Academia Mihăileană cu numele "Vasile Alesandrescu", după prenumele tatălui (Alexandru Popovici), va semna apoi și "Alessandrescu" sau "Alexandrescu", dar a folosit cu diferite ocazii și numele patern "Popovici".. Mai târziu, își atribuie descendența - fictivă - din familia cronicarului Grigore Ureche, adoptând numele
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
recăsătorit cu serdarul Fotino. Învață în casele unor rude bogate, unde-l are pe D. Xenopol, tatăl istoricului A.D. Xenopol, profesor de limbă franceză, apoi urmează cursurile la școala preparandală de la Trei Ierarhi, iar în anul 1844 este înmatriculat la Academia Mihăileană. În primăvara anului 1848 a fost martorul revoluției, în Iași, apoi își petrece mare parte a anilor 1850 în Franța, luându-și bacalaureatul în luna august 1856, iar mai apoi, studiază literele la Sorbona. Debutul literar are loc în
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
acte și nouă tablouri "Vornicul Bucioc", reprezentată la 1 aprilie 1867 și lucrările "Despre elocința română", "Poezia în fața politicei", "Patria română". În același an, începe o călătorie în Spania, până în toamna lui 1868 cercetând arhive spaniole, fiind membru corespondent al "Academiei Regale Spaniole", iar în anul 1869 reprezintă România, împreună cu Alexandru Odobescu la "Congresul Mondial al Arheologiei" de la Paris. Divorțează de Luiza Wirth, cândva, după 1868. Deși, Titu Maiorescu își făcuse publice opiniile sale anti-liberale, societatea Junimea de la Iași a fost
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
1997-2000). s-a născut la data de 20 august 1955 în satul Cioara-Mârza (Nadrecinoie), raionul Tarutino din regiunea Odessa (Ucraina). A absolvit cursurile Universității de Stat de la Chișinău și ale Școlii de Politologie din Leningrad (1987-1989), apoi a studiat la Academia Diplomatică din Moscova (1991-1992). De asemenea, a urmat ulterior cursurile diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe din Suedia (1993). În anul 1989 este numit ca prim-secretar la Departamentul de Protocol și Informații, iar în anul următor devine șef al Departamentului
Nicolae Tăbăcaru () [Corola-website/Science/307736_a_309065]
-
decretul prin care a fost înființată Fundația Lumea Rusă (Russkiy Mir), finanțată din fonduri guvernamentale și implicată în deschiderea a peste 80 de centre culturale în diverse țări de pe glob. Două astfel de centre au apărut și în România, în cadrul Academiei de Studii Economice (2009) și Universității Babeș-Bolyai (2011), în care se predă gratuit limba rusă pentru începători și sunt organizate diverse evenimente de promovare a culturii rusești.
Limbile vorbite în România () [Corola-website/Science/307769_a_309098]
-
(n. 26 octombrie 1844, Preutești, județul Baia - d. 2 februarie 1896, Iași) a fost un poet și prozator român. Urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Ca poet a debutat în ziarul lui Hasdeu, „Lumina”. A colaborat la revista „Convorbiri literare”, unde a publicat poezii de factură romantică și pesimistă, apoi la „Contemporanul”, sub influența căruia a scris cele mai bune poezii ale
Nicolae Beldiceanu () [Corola-website/Science/307765_a_309094]
-
și editor român. S-a născut la data de 19 iulie, 1955, în satul Coșnița din raionul Dubăsari. În 1977, absolvește Facultatea de Matematică și Cibernetică a Universității de Stat din Moldova, Chișinău. Între 1982 și 1985 este doctorand la Academia de Științe din Uniunea Sovietică. Debutează cu poeme în revista "„Moldova”" (1984). Publică în revistele de cultură din Republica Moldova, România, Italia, Franța, Olanda, SUA etc.: "Contrafort, România literară, Limba Română, Convorbiri literare, Poezia, Cronica, Familia, Poesis" ș.a. Susține rubrici permanente
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
mai cunoscut al polemicii lor este manifestul ironic al ortologilor, cu titlul "Mondolat" (1813), la care neologii răspund cu "Felelet a Mondolatra" (Răspuns la Mondolat), de Ferenc Kölcsey și Pál Szemere, în 1815. În 1827 ia ființă Societatea Științifică Maghiară, Academia de Științe de mai târziu, având ca prim scop cultivarea limbii. Aceasta publică lucrări care stabilesc normele limbii literare și dicționare: Aceasta este perioada formării imbii naționale unitare și a limbii standard. Limba maghiară primește statut de limbă oficială mai
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
său, încă de foarte tânăr, pentru balcanistica veche. Colaborează la "Cursul de introducere în lingvistică" (1955), și la "Introducere în lingvistică" (1958), ambele sub redacția lui Al. Graur. În 1968 începe colaborarea, cu etimologii originale, la "Dicționarul limbii române" al Academiei (DLR, literele M-R). Etimologia aplicată îl conduce spre unele concluzii de ordin teoretic, pe care le expune în același an în revista "Limba Română", sub titlul "Probleme actuale ale etimologiei românești". În 1968 publică volumul dedicat lui Hasdeu ("B.P.
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
despre limba macedoneană și continuate în anii următori (1959-1960) cu studii despre unele fenomene lingvistice trace, despre relațiile lingvistice româno-albaneze și despre limbile balcanice, i se încredințează redactarea unei importante secțiuni a "Istoriei Limbii Române", lucrare fundamentală apărută sub egida Academiei în 1969, anume "C". "Influența autohtonă" (vol. II, p.311-365). Aceste cca. 50 de pagini vor constitui una din contribuțiile sale cele mai importante la studiul istoriei limbii române, ca și la cel al limbilor trace. În anii următori continuă
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]