29,232 matches
-
text poate fi tradus astfel: "Yi Sun-sin și flota sa au atacat Busan-ul, locul unde staționau inamicii, dar nu ua reușit să îi învingă. Deși soldații japonezi au fost învinși de multe ori pe mare, ei s-au adunat în cetățile Busan și Dongnae de unde păzeau navele de război. Yi Sun-sin și Won Gyun au atacat golful Busan cu un număr mare de nave, dar japonezii nu au ieșit să lupte ci au stat pe uscat trăgând doar cu archebuzele. Astfel
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
râului. Când japonezii au început să traverseze, trupele lui Gwak Jae-u ia-u prins în ambuscadă, provocândule pierderi grele. În cele din urmă, pentru a avansa în provincia Jeolla, oamenii lui Ankokuji au fost nevoiți să meargă spre nord prin apropierea cetăților cucerite de japonezi, ocolind zonele nesigure. La Kaenyong, Ankokuji și-a fixat ca următoarea țintă Gochang-ul pe care dorea să îl cucerească cu ajutorul lui Kobayakawa Takakage. Cu toate acestea, întreaga campanie Jeolla a fost abandonată atunci când Kim Myeon și trupele
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Yi Kwang și comandanții voluntarilor au hotărât să recucerească capitala și au condus forțele reunite la nord de Suwon (42 km/ 26 mile la sud de Hanseong). La 4 iunie, o avangardă de 1900 de soldați au încercat să ocupe cetatea de la Yong-in (în apropiere de Hanseong) dar cei 600 de apărători japonezi conduși de Wakizaka Yasuharu au evitat o luptă cu coreenii până în 5 iunie când principalele trupe japoneze au venit să apere cetatea. Trupele japoneze s-au apărat cu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de soldați au încercat să ocupe cetatea de la Yong-in (în apropiere de Hanseong) dar cei 600 de apărători japonezi conduși de Wakizaka Yasuharu au evitat o luptă cu coreenii până în 5 iunie când principalele trupe japoneze au venit să apere cetatea. Trupele japoneze s-au apărat cu succes împotriva coaliției Jeolla forțându-i pe coreeni să se retragă. În provincia Gyeongsang, generalul Kwak mobiliza o armată de voluntari. Go Gyeong-Myeong a mobilizat în provincia Jeolla o armată de 6000 de oameni
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a mers să se alieze cu un alt comandant de voluntari care strânsese o armată în provincia Chungchong, dar la trecerea frontierei gintre provincii a auzit că a șasea divizie a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage a plecat din cetatea de munte Geumsan pentru a ataca Jeonju (capitala provinciei Jeolla). Go Gyeong-myeong s-a întors din drum. După ce și-a unit forțele cu generalul Gwak Yong a plecat cu soldații spre Geumsan. Au ajuns acolo la 10 iulie și s-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ajuns din spate întăririle. Kim Si-min a respins cererea în mod inevitabil iar Yu Sung-in a fost de acord în cele din urmă cu decizia acestuia. Întăririle au fost distruse de archebuzierii japonezi. Japonezii au început să atace tare cetatea. Ei se așteptau la o victorie ușoară dar generalul Kim Si-min lupta cu curaj alături de cei 3.800 de soldați ai săi. Din nou, coreenii au fost depășiți numeric. Kim Si-min achiziționase recent 170 de archebuze la fel
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
și exil, ajunge în Turcia unde își regăsește familia care de foarte mult timp îl credea mort. În 1960 este ales președintele Centrului Național Crimeean din Turcia. Bektóre moare pe 18 decembrie 1961 la Istanbul. Se odihnește în afara zidurilor vechii cetăți Constantinopole, lângă poarta Adrianopole. Saadet Bektóre care i-a ascultat și înregistrat memoriile, le publică în 1965 sub titlul "Roșie Volga curgea".
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Galiția a avut mai mult succes în fața unei armate austro-ungare mai lente și mai slab organizate. Generalul a copleșit forțele austro-ungare conduse de în , și întregul front austriac s-a retras cu circa 100 km pe dealurile de la poalele Carpaților. Cetatea de la Przemyśl era unicul post austriac ce a rezistat, și până la 28 septembrie, ajunsese complet în spatele liniilor rusești. Rușii erau acum în poziția de a amenința regiunea industrială germană Silezia, ceea ce făcea ca apărarea Przemyślului să aibă o importanță capitală
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
ca apărarea Przemyślului să aibă o importanță capitală și pentru germani, și pentru austro-ungari. S-au săpat cincizeci de kilometri de noi tranșee și s-au folosit 1000 km de sârmă ghimpată pentru șapte linii de apărare în jurul orașului. În interiorul cetății, o garnizoană militară de 127.000 de soldați, împreună cu 18.000 de civili erau înconjurati de șase divizii rusești. Przemyśl reflecta natura Imperiului Austro-Ungar — ordinele trebuiau emise în cincisprezece limbi. Austrieci, polonezi, evrei și ucraineni erau împreună în orașul asediat
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
polonezi, evrei și ucraineni erau împreună în orașul asediat, lovit constant de tir de artilerie, și pe măsură ce creștea numărul morților și bolnavilor și amenința foametea, creșteau și neîncrederile reciproce și tensiunile interentice. La 24 septembrie, generalul , comandantul a început asediul cetății. Dimitriev nu avea suficientă artilerie de asediu la începutul încercuirii și în loc să aștepte să primească echipament de la comandamentul suprem rus, Dimitriev a ordonat un asalt general al cetății înainte să vină vreo forță austriacă care să înlăture asediul. Trei zile
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
reciproce și tensiunile interentice. La 24 septembrie, generalul , comandantul a început asediul cetății. Dimitriev nu avea suficientă artilerie de asediu la începutul încercuirii și în loc să aștepte să primească echipament de la comandamentul suprem rus, Dimitriev a ordonat un asalt general al cetății înainte să vină vreo forță austriacă care să înlăture asediul. Trei zile, rușii au atacat, necâștigând nimic și pierzând 40.000 de oameni. În timp ce se întâmplau acestea, generalul Paul von Hindenburg a lansat o ofensivă împotriva Varșoviei în nord. În
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
aprovizionare pentru a-i înfometa pe apărătorii ei. La jumătatea lui decembrie 1914, rușii loveau fortăreața cu tir de artilerie neîncetat, căutând să oblige orașul să capituleze. În iarna 1914-1915, armatele habsburgice au continuat să lupte încercând să ajungă la cetate. Luni în șir de lupte s-au soldat cu pierderi grele, mai ales din cauza degerăturilor și bolilor, dar forțele de despresurare nu au mai ajuns la Przemyśl. În februarie 1915, Boroević a condus un alt efort de despresurare a cetății
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
cetate. Luni în șir de lupte s-au soldat cu pierderi grele, mai ales din cauza degerăturilor și bolilor, dar forțele de despresurare nu au mai ajuns la Przemyśl. În februarie 1915, Boroević a condus un alt efort de despresurare a cetății. Până la sfârșitul lui februarie, toate aceste încercări eșuaseră, și von Hötzendorf l-a informat pe că nu se vor mai face alte încercări. Selivanov a primit suficientă artilerie să distrugă cetatea. Rușii au trecut peste fortificațiile din nord la 13
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
Boroević a condus un alt efort de despresurare a cetății. Până la sfârșitul lui februarie, toate aceste încercări eșuaseră, și von Hötzendorf l-a informat pe că nu se vor mai face alte încercări. Selivanov a primit suficientă artilerie să distrugă cetatea. Rușii au trecut peste fortificațiile din nord la 13 martie. O linie de apărare improvizată a reținut atacurile rusești suficient timp cât Kusmanek să distrugă tot ce mai rămăsese în oraș și putea fi utilizat de ruși. La 19 martie
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
ofensivă majoră în Ungaria, dar această ofensivă anticipată nu a mai venit. În schimb, pierderea Przemyślului a fost o grea lovitură dată moralului Austro-Ungariei. Mai mult, Przemyśl trebuia să aibă doar cel mult 50.000 de oameni înăuntru, înschimb odată cu cetatea s-au predat 110.000 de austro-ungari. Rușii au controlat Przemyśl până în vara lui 1915 când a împins frontul rusesc înapoi în Galiția. Przemyśl a rămas în mâinile germanilor până în octombrie 1918, când estul Galiției s-a separat de Imperiul
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
dispoziție de Cazimir al IV-lea, n-a mai ajuns din urmă armata otomană, dar la Cătlăbuga (16 noiembrie 1485), Ștefan a provocat o grea înfrângere forțelor conduse de Băli bey Malkocioglu, pasă Silistrei, venite după pradă în sudul Moldovei. Cetățile Chilia și Cetatea Albă nu au putut fi cucerite, dar el nu a renunțat la acest obiectiv foarte important, sprijinul regatului nordic fiind esențial. În primăvara anului 1486, Ștefan cel Mare s-a confruntat cu o situație deosebit de dificilă. Un
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
al IV-lea, n-a mai ajuns din urmă armata otomană, dar la Cătlăbuga (16 noiembrie 1485), Ștefan a provocat o grea înfrângere forțelor conduse de Băli bey Malkocioglu, pasă Silistrei, venite după pradă în sudul Moldovei. Cetățile Chilia și Cetatea Albă nu au putut fi cucerite, dar el nu a renunțat la acest obiectiv foarte important, sprijinul regatului nordic fiind esențial. În primăvara anului 1486, Ștefan cel Mare s-a confruntat cu o situație deosebit de dificilă. Un corp expediționar, condus
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
puțin de două decenii în urmă Ștefan fiind nevoit să-și asigure cu sabia fidelitatea marilor boieri. În perioada următoare, mai ales după încheierea păcii dintre Regatul Poloniei și Imperiul Otoman (21 martie 1489), fără ca Moldova să recupereze cele două cetăți, Chilia și Cetatea Albă, Ștefan cel Mare și-a reorientat politică externă, stabilind bune raporturi cu Regatul Ungariei și cel Otoman. Drept consecință, relațiile cu Polonia, incapabilă să-și onoreze obligațiile asumate, s-au înrăutățit.
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
decenii în urmă Ștefan fiind nevoit să-și asigure cu sabia fidelitatea marilor boieri. În perioada următoare, mai ales după încheierea păcii dintre Regatul Poloniei și Imperiul Otoman (21 martie 1489), fără ca Moldova să recupereze cele două cetăți, Chilia și Cetatea Albă, Ștefan cel Mare și-a reorientat politică externă, stabilind bune raporturi cu Regatul Ungariei și cel Otoman. Drept consecință, relațiile cu Polonia, incapabilă să-și onoreze obligațiile asumate, s-au înrăutățit.
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
cu fagi - "povestiri, Ed. Junimea, Iași, 1991 -"Iosua - "teatru, Ed. Fundației Culturale „I. D. Sârbu”, Petroșani, 1995; -"Transfug la Orșova - "carte-document, Ed. Timpul, Iași, 1996; -"Înmulțirea greierilor", Ed. Marineasa, Timișoara, 1997; -"Clopotele dinspre ziuă / căutări de Dumnezeu", Ed. Prier, Turnu-Severin, 1998; -"Cetatea interzisă '-"teatru, ediție bilingvă română-franceză, Inspectoratul pentru Cultură Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Homo Carpaticus sau 7 încercări imaginare de regăsire a ființei românești", Centrul Județean al Creației Populare Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Călătorie către Sfânta Maria / însemnările unui pelerin la Czestochowa", Ed.
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
Drobeta Turnu Severin, 2008, -"I.C.Chițimia-Studii și articole de folclor și folcloristică", Centrul Cultural „Nichita Stănescu”, Drobeta Turnu Severin, 2010 (ediție alcătuită în colaborare cu Iordan Datcu). -"Premiul Uniunii Scriitorilor - Filiala Craiova", în 9 septembrie 2000, pentru piesa de teatru „Cetatea interzisă” ediție bilingvă română-franceză, Inspectoratul pentru Cultură Mehedinți, 1999; -"Premiul „Eminescu” pentru literatură "- la Festivalul Internațional de poezie „Mihai Eminescu”, ediție a XI-a, Drobeta Turnu-Severin, Orșova, 14-15 ianuarie 2001; -"Premiul Uniunii Scriitorilor - Filiala Craiova", decembrie 2002, pentru piesa de
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române, sufragană a Mitropoliei Basarabiei. Este considerată continuatoare a Episcopiei de Cetatea Albă-Ismail. Are sediul în orașul Cantemir (Republică Moldova) și în prezent este vacanță. Erarhii din fruntea fostei Episcopiei de Cetatea Albă-Ismail au fost: După reînființarea Mitropoliei Basarabiei și a Episcopiei Basarabiei de Sud responsabili au fost Vicari Administrativi și nu
Episcopia Basarabiei de Sud () [Corola-website/Science/333281_a_334610]
-
este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române, sufragană a Mitropoliei Basarabiei. Este considerată continuatoare a Episcopiei de Cetatea Albă-Ismail. Are sediul în orașul Cantemir (Republică Moldova) și în prezent este vacanță. Erarhii din fruntea fostei Episcopiei de Cetatea Albă-Ismail au fost: După reînființarea Mitropoliei Basarabiei și a Episcopiei Basarabiei de Sud responsabili au fost Vicari Administrativi și nu Episcopi: În data de 17 noiembrie 2011, sub președinția Înaltpreasfințitului Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al
Episcopia Basarabiei de Sud () [Corola-website/Science/333281_a_334610]
-
mutată la Napoli, Carol a comandat un nou castel, nu departe de mare, construit pentru a găzdui curtea. Lucrările, conduse de arhitecți francezi, au început în 1279 și au fost finalizate trei ani mai târziu. Din cauza Războiului Vesperelor siciliene, noua cetate a rămas nelocuită până în 1285, când Carol a murit și i-a succedat fiul său, Carol al II-lea. a devenit curând nucleul centrului istoric al orașului și a fost de multe ori locul în care s-au desfășurat evenimente
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
asediat de mai multe ori în următorii ani și a fost resedința oficială a regelui Ladislau din 1399. El a decăzut sub domnia surorii sale, Ioana a II-a. Sub dinastia aragoneză, începută de Alfonso al V-lea în 1442, cetatea a fost întărită pentru a rezista artileriei. Un arc de triumf faimos, proiectat de Francesco Laurana, a fost adăugat la poarta principală pentru a sărbători intrarea lui Alfonso în Napoli. Decorația a fost realizată de sculptorii Pere Johan și Guillem
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]