32,577 matches
-
Vasluianu și subsemnatul. Afișul : Iia românească de Matisse, procesată corespunzător adăugat ochelari de soare, lărgit decolteul etc. Locul : cinema Le Latina (Marais), o sală de 170 de locuri și un spațiu convivial în care se văd doar filme latine, se bea vin bun (Vinarte e unul dintre sponsori), iar seara, la etaj, se dansează sobru tango (directoare : formidabila Silvia Balea). între 26 aprilie și 3 mai, aici s-au proiectat zece lungmetraje (de la Steaua fără nume din 1965, al lui Henri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Efectele consumului de alcool La început, consumul de alcool provoacă un efect de relaxare însoțit de euforie sau dezinhibare; consumatorul se simte extravertit și volubil deoarece alcoolul acționează asupra creierului scăzând neliniștea, simțul responsabilității și conștiința, prin urmare, cel care bea nu este stăpân pe actele sale și nici nu poate aprecia modificările ce au loc la nivel cognitiv și aptitudinal. Acest lucru este foarte periculos dacă consumatorul conduce mașina, pentru că nu este capabil să aprecieze și să evalueze corect viteza
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și, pentru prima oară în șase ani și jumătate de serviciu, să fac o absență nemotivată. Aș dormi pînă după-amiază, cînd m-ar ridica din pat foamea ori setea. Sînt obosit. Ast-noapte m-am culcat tîrziu. Tîrziu, după ce am băut cu Livia o sticlă de băutură primită de ea. De ce am băut?! De dragul de-a mă simți bine?! Sînt un prost! Acum am un cap de-o tonă și ochii încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fac o absență nemotivată. Aș dormi pînă după-amiază, cînd m-ar ridica din pat foamea ori setea. Sînt obosit. Ast-noapte m-am culcat tîrziu. Tîrziu, după ce am băut cu Livia o sticlă de băutură primită de ea. De ce am băut?! De dragul de-a mă simți bine?! Sînt un prost! Acum am un cap de-o tonă și ochii încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe față, aranjîndu-mi părul încă jilav cu pieptenele Liviei. Gata, iubito! strig, ieșind din baie. Cînd crede că sînt gata îmbrăcat, mă strigă: Te rog! Vino să ne bem cafeaua, că după băutura de-aseară... Dacă-ți mai aduce cineva vreo sticlă, dă-l afară din cabinet! explodez eu cu gîndul la durerea de cap care mă mai încearcă. Asta se întîmplă numai în literatura ta, iubitule! Ba și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fetele, în pufoaice strînse la piept, se întorceau înfrigurate de pe șantier, unde supravegheau montarea utilajelor. Era ucenicia lor în d-ale vieții de uzină, întîlnirea cu meseria, dincolo de coperțile cursului universitar și altfel decît scrie acolo. Veneau în birou să bea o cafea fierbinte și să ne mai spunem ce filme am văzut sau ce cărți am mai găsit prin librării. Căldură în birou nu găseau niciodată, că nici acum nu este. Caloriferele se încălzesc cît de cît, dar geamurile, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mele de singurătate, cînd vorbesc cu mine însumi, mă întreb dacă ăsta sînt eu; eu, care drămuiam fiecare oră a după-amiezii. Ajungeam acasă de la combinat pe la patru jumătate-cinci, mă băgăm imediat în pat, dormeam pînă la șapte jumătate-opt, mă trezeam, beam o cafea și mă așezam la masa de scris. Dacă-mi dădeam seama că nu am chef de scris, citeam ori mă duceam la vreun film. Șapte ani, zi de zi. Plus duminicile în întregime. Acum însă, de cînd cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
disponibil? mă întreabă doamna Teona rîzînd, arătînd cu privirea spre hîrtii. Nu. Sînt bonuri de materiale pentru o nouă instalație. Faceți cafea cu toată apa din cană? Da, îmi răspunde, subțiindu-și privirea, aș face dacă ar avea cine-o bea. Ți-ai băut cafeaua azi? Da, mulțumesc! De ce-mi mulțumești?! se miră doamna Teona. Te-am întrebat doar. Nu voiam să te invit. V-am mulțumit pentru întrebare. Ne-am despărțit, salutîndu-ne din priviri. La următoarea întîlnire, în fața pavilionului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamna Teona rîzînd, arătînd cu privirea spre hîrtii. Nu. Sînt bonuri de materiale pentru o nouă instalație. Faceți cafea cu toată apa din cană? Da, îmi răspunde, subțiindu-și privirea, aș face dacă ar avea cine-o bea. Ți-ai băut cafeaua azi? Da, mulțumesc! De ce-mi mulțumești?! se miră doamna Teona. Te-am întrebat doar. Nu voiam să te invit. V-am mulțumit pentru întrebare. Ne-am despărțit, salutîndu-ne din priviri. La următoarea întîlnire, în fața pavilionului administrativ, după ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cine știe ce pentru mine, dar într-o zi, cînd venea prin birou după o țigară, după ce se aflase că am luat premiu la Televiziune, a deschis discuția despre literatură și-am tot discutat vreo oră, pînă a terminat țigara și a băut cafeaua, pregătită de Gabriela, de fapt, pentru mine. Mi-a făcut plăcere discuția cu el; văzuse destule spectacole la teatrul din localitate și cumpărase majoritatea cărților apărute în ultimul timp. Soția lui e șefă de serviciu în pavilionul administrativ, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un pulover din mohair galben și pe cap, cu o băscuță tot din mohair galben, care adună sub ea părul roșcat. Are ochi mari, verzi și buzele frumos conturate, puțin răsfrînte. Odată, voind să ne întîlnim, i-am propus să bem o cafea, dar n-am mai apucat s-o facem și de atunci, cînd sîntem bine dispuși, ne întrebăm cum rămîne cu cafeaua. O bem, sigur c-o bem! îi răspund eu. Nu mergi? arăt spre cursa care se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și buzele frumos conturate, puțin răsfrînte. Odată, voind să ne întîlnim, i-am propus să bem o cafea, dar n-am mai apucat s-o facem și de atunci, cînd sîntem bine dispuși, ne întrebăm cum rămîne cu cafeaua. O bem, sigur c-o bem! îi răspund eu. Nu mergi? arăt spre cursa care se apropie. Nu, răspunde Fulvia, eu aștept cursa care merge direct la șantier. Tu du-te, că-i tîrziu deja. Sărut mîinile! îi spun, apropiindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puțin răsfrînte. Odată, voind să ne întîlnim, i-am propus să bem o cafea, dar n-am mai apucat s-o facem și de atunci, cînd sîntem bine dispuși, ne întrebăm cum rămîne cu cafeaua. O bem, sigur c-o bem! îi răspund eu. Nu mergi? arăt spre cursa care se apropie. Nu, răspunde Fulvia, eu aștept cursa care merge direct la șantier. Tu du-te, că-i tîrziu deja. Sărut mîinile! îi spun, apropiindu-mă de cursă. Oamenii, cîți au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
puțin? Pînă mîine, mi-a răspuns, dezbrăcîndu-și paltonul, rămînînd într-o rochie bleu, cu o floare albă în piept. Doamne, Tamara, exclam eu, parcă e sărbătoare... E, și dacă nu e, surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am băut lichior de cireșe, cafea și am vorbit mult, despre orice. După miezul nopții, așezată pe salteaua patului, întinsă jos și acoperită cu cearșafuri și pătură, cu spatele lipit de calorifer, rotind între degete paharul cu lichior, o aud exclamînd: Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
operația. Iar dacă nu m-am operat, încerc să amăgesc durerile cu aspirine, cum mi-a spus doctorul Berneagă și totul e-n ordine. Azi mai am de umblat, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți, apoi beau ceaiul fierbinte. Mă așez pe scaunul din fața măsuței pe care e telefonul și formez numărul centralei de la șantierul de pe platforma industrială. Încerc din nou să dau de urma lotului care a preluat lucrarea la separator, dar nimeni nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la București. Am dormit la el. Așteaptă să plece în străinătate, la un congres. E un matematician foarte apreciat. Mda, mormăie Ion. Zi-i ce voiai să mă rogi, întorc eu discuția. Da' rămîne-ntre noi! Jur! Aseară, începe el, am băut cu tine pînă la miezul nopții, undeva la restaurant, nu la tine acasă; știi doar că de la mine de pe balcon se vede fereastra ta. Mi-ai făcut tu cinste, că... știu eu... ai mai primit ceva bani... Dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă întorceam din sat de la tata și-i aduceam vreun pachet trimis de taică-su. El vine pe la mine mai des. Băiatul mai mare al lui, cu care iese la plimbare, se joacă la mașina mea de scris, iar noi bem cîte un pahar de vodcă și ne amintim de copilărie. Nu-mi vorbește niciodată de familie, dealtfel nici eu nu-l întreb. Foarte rar, cînd se amețește, mai spune vreo vorbă despre vreo aventură de-a lui, mă întreabă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în viteză pe lîngă mine. Pasul făcut în lateral mi-a provocat o durere ascuțită. Stau locului să-mi revin și-mi spun că în pavilionul administrativ voi cumpăra de la chioșcul alimentar, aflat la subsol, un iaurt și-l voi bea cu o aspirină. Poate voi lua și un pachet de biscuiți pe care să-i mănînc din mers. Oricum, la masă mă voi duce pe la ora unu, cînd nu e coadă prea mare. Dinspre pavilionul administrativ, pe partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
locuiești." I-am dat adresa. La ora șapte a fost la mine. Vreun ceas am discutat despre literatură și filme. Am făcut cafele și-am vrut să torn lichior de cireșe în pahare. "Nu turna, mi-a spus, noi nu bem." Credeam că a greșit persoana de-a zis "noi", dar am trecut cu vederea și eu am băut. Mi-a răscolit cărțile, a admirat unele dintre ele și s-a mirat sincer găsind cîteva care discutau din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și filme. Am făcut cafele și-am vrut să torn lichior de cireșe în pahare. "Nu turna, mi-a spus, noi nu bem." Credeam că a greșit persoana de-a zis "noi", dar am trecut cu vederea și eu am băut. Mi-a răscolit cărțile, a admirat unele dintre ele și s-a mirat sincer găsind cîteva care discutau din punct de vedere științific problema religiei. M-a întrebat dacă am studiat Biblia. Eu i-am răspuns că n-am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
portarilor, iau de pe masă legitimația care mi-a fost reținută dimineață, salut și ies. Intru prin aripa stîngă a pavilionului administrativ, cobor la subsol și mă îndrept spre chioșcul alimentar. Coada formată e destul de mare așa că renunț la iaurt și beau aspirina cu apă, nu înainte de-a o sfărîma bine între dinți. Urc la etajul zece și intru la Desfacere, să văd dacă au mai sosit reclamații de calitate la filamente. Liliana, fata care se ocupă de desfacerea filamentelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreabă inginerul Luchian, închizînd dosarul din față. Am venit să vă văd, zic, așezîndu-mă pe un scaun lîngă fereastră, să-i pot vedea pe toți. O cafea? întreabă inginerul Lupu. Nu, mulțumesc! Păcat! zice inginerul Brăduț. Noi parcă am mai bea una. Ce zic tovarășii funcționari? întreabă el, privindu-și colegii. Un tovarăș funcționar te bagă undeva, răspunde Graur. Îl vezi, îmi zice Brăduț, s-a supărat, în loc să fie fericit și să facă el cafeaua, că i-a mai apărut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rîde Graur dezvelindu-și dinții. Măi Mihăiță, ai în tine un optimism care mă dezarmează, zău! Tu știi că eu am fost coleg cu directorul Popescu... Mi-ai spus. Acum, cînd e mai necăjit, ne mai întîlnim și noi; mai bem un pahar, mi se mai plînge și el, ca omul... ...că nu mai poate, completez eu. De unde știi?! sare Graur. Eu nu ți-am spus! Nu, Petre, îi zic, nu mi-ai spus tu. Știu de la o femeie. Femeile, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu mai poate, completez eu. De unde știi?! sare Graur. Eu nu ți-am spus! Nu, Petre, îi zic, nu mi-ai spus tu. Știu de la o femeie. Femeile, între ele, își fac confidențe. Femeia care a fost la mine a băut un pahar în plus și mi-a spus ce-a aflat: nu numai că, obosit cum era cînd s-a dus la bruneta aceea, Popescu n-a putut fi bărbat, dar am aflat că eu sînt o problemă pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]