30,021 matches
-
colab.), Paris, Le Seuil. SLAKTA D. 1985: "Grammaire de texte: synonymie et paraphrase", în ed. C. Fuchs, 1985. VANBERGEN P. 1974: Pourquoi le roman, Paris, Nathan-Labor. VIALA A. 1985: Naissance de l'écrivain, Paris, Minuit. VIGNER G. 1984: L'Exercice dans la classe de français, Paris, Hachette. VINSON M.-C. 1987: "Description et point de vue: un travail de lecture/écriture au collège", în Pratiques, nr. 55, Metz. WATT I. 1957: The rise of Novel, Chatto and Windus, Londra. 1973: "Réalisme
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
deocamdată) abordarea predominant emoțională (de unde-mi vine orientarea către credință) cu cea pretins rațională, aflată în căutare de teorii explicative. (Cu mențiunea că mă atrage la această teorie sensul ei de împăcare a "două fundamentalisme": cel teologic și cel științific). Dansul stă mărturie a faptului că putem vorbi despre o rezonanță corporală a muzicii pe care o ascultăm; semn al unei armonii create între două genuri de tipare: unul auditiv și celălalt motric. În artă omul regăsește forme ideale ale propriei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
egoism împărtășit, este un puternic element de întărire a comunității, el făcând posibile forme ale împăcării cu sine mediate de cunoașterea altuia. Echivalentul său în viața cotidiană este destăinuirea reciprocă, ce deschide cele mai puternice comuniuni. * Nu am talent la dans poate și pentru faptul că o întrebare mă bântuie continuu: "Pentru ce?" Obsesia unor răspunsuri fundamentale nu face casă bună cu lejeritatea existenței. Exagerarea în această atitudine este de prost augur. Cum de nu mai încap în spațiul lumii contemporane
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin pedepse sau recompense corporale; - În cazul ajutorului oferit unei persoane aflată În suferință morală; - În cazul conflictelor sau al confruntărilor fizice dintre doi adversari; - În cazul competițiilor sportive (lupte, box, arte marțiale etc.Ă; - În cazul spectacolelor artistice (balet, dans, teatru etc.Ă. Prin Întâlnirea corporală se realizează totul Între doi indivizi, Întrucât „dincolo de corp nu mai există nimic”, susține J.P. Sartre. Este oare suficient? D. Stăniloae privește Întâlnirea dintre un Eu și un Tu ca o relație bazată pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prometeică, raportată la valorile morale, interlectuale și sufletești, pe care Eu le aleg, conform dorințelor și aspirațiilor mele, nefiindu-mi impuse de nimeni. Opțiunea mea pentru condiția prometeică a Eului meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale, interlectuale și sufletești, pe care Eu le aleg, conform dorințelor și aspirațiilor mele, nefiindu-mi impuse de nimeni. Opțiunea mea pentru condiția prometeică a Eului meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spațiul culturii clasice elene, două tipuri fundamentale care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și cultură. Ed. Cultura Românească, București. 4. Aristotel. Etica nicomahică. Ed. Științifică, București, 1989. 5. Augustin, A. La cite de Dieu. Vol. I-II. Garnier, Paris, 1957. 6. Augustin, A. Les confessions. Garnier, Paris, 1965. 7. Barrucand, D. La catharsis dans le theatre et la psychotherapie. Ed. EPI, Paris, 1970. 8. Bastide, G. Traite de l’action morale. Vol. I-II. PUF, Paris, 1961. 9. Bastide, G. Meditation pour une ethique de la personne. PUF, Paris, 1953. 10. Bastide, G. Les grands
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Essai de définition. Les Belles Lettres, Paris, 1946. 78. Sartre, J. P. L’être et le néant. Gallimard, Paris, 1943. 79. Scheler, M. On the eternal in man. Archon Books, London, 1960. 80. Scheler, M. La situation de l’homme dans le monde. Ed. Montaigne, Paris, 1951. 81. Scheler, M. Nature et forme de la sympathie. Payot, Paris, 1928. 82. Scheler, M. Le sens de la souffrence. Aubier, Paris, 1936. 83. Schilder, P. L’image du corps. Gallimard, Paris, 1968. 84. Schneider, K.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Romania 1997-1998, UNDP, București. Miroiu, M.; Popescu, L., 1999, „Condiția femeilor din România între tradiție și modernizare”, în Popescu, L. (coord.), Gen și politică. Femeile din România în viața publică, PNUD, București. Moroianu Zlătescu, I., 1995, „Les droits de la femme dans les réglementations internationales”, în 3e Université des Femmes de la Mer Noire: les femmes et le travail, UNESCO, Paris. Moroianu Zlătescu, I., 1997a, „Reglementări interne și internaționale cu privire la drepturile femeii”, în Moroianu Zlătescu, I.; Șerbănescu, R. (coord.), 1997, Drepturile femeii. Egalitate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pentru balurile viitoare. Zeci de exemple, pe lîngă cele citate acolo, o confirmă. Lucrul e valabil și pentru începutul secolului următor. Elaborînd o schiță de plan pentru Răscoala, Liviu Rebreanu trecea printre aspectele ce trebuiau avute în vedere și „epidemia dansurilor”1). Un fenomen real, amplificat de-a lungul a trei generații. Primul poet romîn care folosește cuvîntul „bal” e Iancu Văcărescu, în balada „Peaza rea”: tot ce i se întîmplă vine împotriva chemării „Să fii devreme în capitală,/ La miezu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
feeric, în schimb, Iacob Negruzzi le-a frecventat cu asiduitate. O dată, cînd era la studii în Germania, chiar se învinuiește de a fi exagerat cu ele: „Carnavalul e pe terminate. Balurile se succed cu repeziciune, m-am săturat de atîta dans. N-am mai fost de mult cu capul limpede. Aceste petreceri numeroase ucid mintea”4). Aduse din străinătate, carnavalul și balul pătrund, din ce în ce mai mult, și la noi, pînă și în cele mai mici tîrguri. Perioada desfășurării lor o constituie cîșlegile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pînă și în cele mai mici tîrguri. Perioada desfășurării lor o constituie cîșlegile de iarnă, adică de la Crăciun pînă în postul mare. Atunci, „Halal de cine știe să petreacă!... E viva baluri..., strigă cavalerii”, scria un poet5). Pe lîngă plăcerea dansului, mai era și loteria sentimentală. De aceea, convorbind cu publicul în schița intitulată „Calendar” (Februarie), Caragiale anticipează, în felul său umoristic, următorul bilanț: „Carnavalul este în putere. Cîți nu vor rămîne becheri se vor căsători. Balurile mascate vor hotărî pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pale,/ Aventurile galante,/ Tainicile madrigale”9) etc. Dacă scriitorii mai vechi privesc balul ca pe un spectacol dat de alții, contemporanii lui Bacovia îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei trăiesc mai intens muzica și dansul. Simt ceea ce înaintașii lor n-au evocat niciodată: abandonarea treptată a conștiinței în timpul dansului, uitarea de sine, frenezia, erupțiile de senzualitate, „foamea voluptății”: „Dansau cu fețe zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe un spectacol dat de alții, contemporanii lui Bacovia îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei trăiesc mai intens muzica și dansul. Simt ceea ce înaintașii lor n-au evocat niciodată: abandonarea treptată a conștiinței în timpul dansului, uitarea de sine, frenezia, erupțiile de senzualitate, „foamea voluptății”: „Dansau cu fețe zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca-n alte lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11). Valsul îl impulsionează, îi dă avînt. „Valsul era răpitor”12). Plecat de la o petrecere, pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile pianului”13). „De sună-n ziduri ninse, vreo
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în saloanele romînești „cam pe la 1820”(Teodor T. Burada, „Dicționar muzical”, în Opere, 2, Ediție critică de Viorel Cosma, Ed. Muzicală, 1975, p. 172). Prima atestare e, cred, cea din „Soirées dansantes (Adunări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ascu), „Gustav Weigand: Zwölfter des Institut fur rumänische Sprache zu Leipzig”, în Viața Romînească, 2, vol.4, nr.3, 1907, p. 564. 2-3. I. Heliade Rădulescu, Opere, 2, Poezii (Traduceri), ediția cit., p. 39 și 128. 4. Grigore H. Grandea, „Dansul morților”, în Scrieri, ediția cit., p. 58. 5. „Cînd însuși glasul”, în Constelația Luceafărului, Sonete, Scrisorile, ediția cit., p. 175. 6. „Noaptea de mai”, în Opere, 2, ediția cit., p. 57. 7. A. Vlahuță, „Ce dor...”, în Scrieri alese, 1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răspîndită în ultimele decade ale secolului al XIX-lea. „Influencés par les théories darwiniennes de l’évolution des espéces, les écrivains de l’époque - remarcă o cercetătoare - attendent l’effondrement de la civilisation européene”. (Eva-Karin Josefson, La vision citadine et sociale dans l’oeuvre d’Emile Verhaeren, Liber Förlag Lund, 1982, p. 16.) ,,Magnetism” 1. Opere, Ed Minerva, 1978, p. 316. 2. N. V. Gogol, Opere, 3, Traducere de Eusebiu Camilar, Ada Steinberg și Rostislav Donici. Ed. Cartea Rusă, 1956, p. 57. 3
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le champoreau”.(v. I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care se arunca Bacovia în dans. O asemenea furie n-o poate avea decît cineva „stătut”, care a adunat într-însul destule abțineri, destulă plictiseală. E saltul tipic al „înfometatului” de la lipsă la exces. Cum operează timpul! în diverse reviste („Arta”, „Romînul literar” etc.), pe aceeași
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se gouverner soi-même et à dominer ses sensations, l’inconscience où se brouillent les notions, l’obscurcissement de la raison, l’incohérence des idées et des mots, la niaiserie dolente, l’incontinence du verbiage qui coule et qui flue, ce sont, dans l’art comme dans la vie, les signes ordinaires de la décrepitude. Cette «naïvité ingénue», ces «maladresses adorables», ces «gaucheries de Primitif», qu’on a tant louées dans cette poésie, sont, à vrai dire, autant d’effets de la sénilité.” (p. 299
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
à dominer ses sensations, l’inconscience où se brouillent les notions, l’obscurcissement de la raison, l’incohérence des idées et des mots, la niaiserie dolente, l’incontinence du verbiage qui coule et qui flue, ce sont, dans l’art comme dans la vie, les signes ordinaires de la décrepitude. Cette «naïvité ingénue», ces «maladresses adorables», ces «gaucheries de Primitif», qu’on a tant louées dans cette poésie, sont, à vrai dire, autant d’effets de la sénilité.” (p. 299) Studiul lui Doumic - ar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
niaiserie dolente, l’incontinence du verbiage qui coule et qui flue, ce sont, dans l’art comme dans la vie, les signes ordinaires de la décrepitude. Cette «naïvité ingénue», ces «maladresses adorables», ces «gaucheries de Primitif», qu’on a tant louées dans cette poésie, sont, à vrai dire, autant d’effets de la sénilité.” (p. 299) Studiul lui Doumic - ar mai trebui spus - a fost ocazionat de apariția Oeuvres complètes (5 volume) de Paul Verlaine, la Léon Vanier, cunoscutul editor al simboliștilor. Examinat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
artistică. Creația este "o revelare" a sensului existenței, iar orice operă de artă are "o bază existențială". Analiza creației ca și tipologia propusă în acest eseu constituie o bază pentru cercetarea semnificațiilor filosofice în folclor (Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine), idei reluate în Viziunea lumii în poezia noastră populară. De la resemnare la acțiunea creatoare. Autorul accentuează caracterul contemplativ al creației populare, relevând atât elementele active cât și pe cele de resemnare manifestate în creația populară. Cel
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]