30,037 matches
-
are, în principal, următoarele atribuții: 1. asigurarea evaluării holistice a pacienților cu neoplazii avansate, la care accentul nu se mai pune pe vindecarea bolii, ci pe asigurarea unei calități cât mai bune a vieții; 2. asigurarea îngrijirilor specifice, adresate atât suferinței fizice, cât și componentelor psihoemoționale, sociale și spirituale ale pacienților; 3. asigurarea îngrijirii multidisciplinare: medic, psiholog, asistent social, asistent medical, preot; 4. asigurarea comunicării cu pacientul și aparținătorii, înlăturarea conspirației tăcerii; 5. asigurarea controlului eficient al simptomelor asociate bolii neoplazice
REGULAMENT din 4 august 2016 de organizare şi funcţionare al Institutului Oncologic "Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu" Bucureşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274375_a_275704]
-
Ion Constantinescu, ales în fruntea localității încă din 1907. La data de 19 ianuarie 1919, Primăria Comunei Urbane Slobozia a înaintat Prefecturii județului Ialomița un document reprezentând răspunsul la un Chestionar întocmit de Ministerul de Interne prin care se inventariau suferințele populației și distrugerile materiale provocate în anii Primului Război Mondial. Conform acestui răspuns, în Slobozia pagubele pricinuite de acest război au fost majore. În cea mai mare parte, stricăciunile au fost provocate de soldații germani. Urmând schema impusă de Chestionar, primăria detaliază
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
în secolele V-VII, se dispută raportul naturii umane și cea divine a persoanei lui Hristos. În secolul III, creștinismul câștigă adepți pe durata crizei. În sec. III-IV au loc persecuțiile împotriva creștinilor căci refuzau să respecte cultul imperial. Pentru suferințele îndurate, raiul le promitea creștinilor răsplată de după moarte. Din secolul IV a fost acordat libertatea de cult creștinismului. După 313, apare necesitatea stabilirii unei dogme asupra căreia să nu mai existe dispute. Erezia însemna alegerea. În secolul IV se mulează
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
patru incursiuni în afara palatului, întâlnind un bătrân foarte slăbit, un bolnav, un mort și un călugăr. Primii trei îi revelează efemeritatea existenței materiale, datorită bătrâneții, a bolii și respectiv a morții, iar călugărul îi dezvăluie calea de a învinge aceste suferințe umane, și anume prin meditație. Prin urmare, Buddha hotărăște să părăsească orașul și să-și abandoneze bunurile, urmând o asceză deosebit de dură în junglele Uruvela. După șase ani însă, constată că acest timp de asceză nu îl ajută, nu îi
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
asceză nu îl ajută, nu îi aduce iluminarea. Este deseori ispitit de moarte ("Mara") să renunțe la căutarea adevărului și să se dedice numai comiterii faptelor bune . Prin meditație, Gautama Siddhartha reușește să își concentreze toată atenția asupra eliberării de suferință, capătă revelația reîncarnărilor sale anterioare și i se dezvăluie legea condiționismului universal. În cele din urmă capătă „deșteptarea” ("bodhi" - o traducere populară în Apus este „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
trezire, numit și „eliberare” sau Nirvana. O parte din doctrina promovată de Gautama Buddha cu privire la viața sacralizată și scopul eliberării are la bază "cele patru adevăruri nobile", care analizează structura și originea „durerii” (dukkha), un termen care face referire la suferința și neîmplinirea caracteristică omului "ne-trezit", "ne-eliberat", aparținând lumii mundane. Ultimul din cele patru adevăruri nobile, cel care vizează modul de stopare a durerii, cuprinde "drumul sfânt cu opt cărări", unul din fundamentele vieții morale budistte Numeroase grupuri distincte
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
dharmice, cum ar fi reîncarnarea ("samsara"), adică reîntruparea ființei în alte forme de existență pe baza rezultantei faptelor comise și a legilor karmice. Conform filozofiei budiste, existența, lumea în general are trei caracteristici: În budism, existența individuală a omului aduce suferință tocmai din cauză că ea este o simplă sinteză a unor factori impersonali și impermanenți supuși distrugerii, o mixtiune a celor cinci "agregate" (sanscrită - Skandha) ce compun ființa: (1) rūpa - corpul, materialitatea (carnea, părul, dinții, sângele, oasele, temperatura corporală, etc.), (2) vedană
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
un individ nou a existenței care până atunci se manifesta în cel decedat, conform încărcăturii karmice acumulate. Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
se manifesta în cel decedat, conform încărcăturii karmice acumulate. Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
cel decedat, conform încărcăturii karmice acumulate. Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
încărcăturii karmice acumulate. Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Miezul învățăturilor budiste este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
este format din cele patru Adevăruri Nobile, expuse în prima predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
predică a lui Buddha, „Predica de la Benares". Primul adevăr privește suferința sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
totul este suferință: „nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de dorință: dorința de a satisface plăcerile simțurilor ("kama-tanha"), dorința de perpetuare ("bhava-tanha") și
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
este suferință, boala este suferință, moartea este suferință. A fi unit cu ceea ce nu-ți place înseamnă suferință. A fi despărțit de ceea ce-ți place (...), a nu avea ceea ce îți dorești înseamnă suferință”. Al doilea Adevăr Nobil identifică originea suferinței în dorința, pofta sau setea (tanha) care determină reîncarnările. Această „sete” caută mereu noi satisfacții. Buddha distinge trei feluri de dorință: dorința de a satisface plăcerile simțurilor ("kama-tanha"), dorința de perpetuare ("bhava-tanha") și dorința morții (autoanihilării) sau "vibhava-tanha". Cea din
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
dorința de perpetuare ("bhava-tanha") și dorința morții (autoanihilării) sau "vibhava-tanha". Cea din urmă nu este, însă, o soluție a eliberării deoarece este o sete ca toate celelalte și nu oprește ciclul transmigrărilor. Al treilea Adevăr Nobil proclamă că eliberarea de suferință constă în anihilarea dorinței. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adevăr revelează căile care duc la încetarea suferinței, Buddha oferind un mijloc prin care dorințele pot fi suprimate (" Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări") . Formularea
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
deoarece este o sete ca toate celelalte și nu oprește ciclul transmigrărilor. Al treilea Adevăr Nobil proclamă că eliberarea de suferință constă în anihilarea dorinței. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adevăr revelează căile care duc la încetarea suferinței, Buddha oferind un mijloc prin care dorințele pot fi suprimate (" Calea cu opt brațe" sau "Calea cu opt cărări") . Formularea celor patru Adevăruri Nobile urmează structura unei metode din medicina indiană: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, șansele de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
structura unei metode din medicina indiană: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, șansele de vindecare și tratamentul bolii. Buddha însuși se identifica cu un doctor al cărui scop este acela de a trata o persoană grav rănită. Ideea de suferință domină întreaga filozofie budistă. Dukkha nu reprezintă doar durere de ordin fizic sau spiritual, ci și durere existențială ce constă în subordonarea față de propriile dorințe și sentimente, dependența de diferite principii și condiții de viață, înstrăinarea de propria persoană, imperfecțiunea
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
viață, înstrăinarea de propria persoană, imperfecțiunea, subjugarea ființei sub propria personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu atât mai mult amplificată, cu cât perspectiva unor viitoare reîncarnări o prelungește la infinit. Buddhismul nu este pesimist. Conceptul de suferință nu provine nici din pesimism, nici din nihilism, ci din realism. Buddhismul excelează prin realism critic. Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmează Calea cu opt brațe își trăiește viața asemeni unui copil care se
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
om care nu urmează Calea cu opt brațe își trăiește viața asemeni unui copil care se joacă preocupat fără să observe că locuința în care se află e cuprinsă de flăcări. Calea cu opt brațe este modul de a îndepărta suferința, a patra parte din cele patru Adevăruri Nobile. Cele opt brațe pot fi împărțite în trei secțiuni: Sila (care se referă la acțiuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) și Prajñă (care dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
pali și sanscrită: बॊधि; literal:"trezirea") este un termen folosit în budism pentru o anumită experiență revelatorie obținută de un arhat prin meditație. După dobândirea acestei "iluminări", a acestui bodhi, omul este eliberat de ciclul "samsăra" (naștere, suferință, moarte, reîncarnare) și accede spre "fericirea supremă" ("Nibbăna" sau "Nirvăna"). Bodhi este obținut de orice persoană care a îndeplinit cele șase "desăvârșiri" ("Păramită"), care a înțeles pe deplin cele patru adevăruri nobile și care și-a abolit întreaga încărcătură karmatică
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
în Nirvana prin termenii "lipsa de moarte" (pali: "amata" sau "amaravati") sau "necondiționarea" și consideră că este desăvârșirea spirituală supremă, rezultatul firesc al cuiva care trăiește în armonie cu învățăturile budiste, cu "dharma". Nirvana reprezintă starea în care este nimicită suferința și în care omul se debarasează de ciclul reîncarnărilor, de orice apariție, dispariție sau transformare. Prin prisma Nirvanei, omul privește cele cinci "agregate" ale existenței sale ca pe ceva impropriu și devine indiferent la schimbarea sau anihilarea lor. Relația dintre
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
aibă credință (sanscrită श्रद्धा śraddhă, Păli saddhă) în exemplul lor de om care s-a eliberat de durere și de pericolul existenței. Dharma însă este cea care conferă credinciosului îndrumări în procesul de alinare a suferinței și de obținere a iluminării. Sangha are un rol important în măsura în care menține, conservă învățăturile autentice budiste și oferă exemple concrete că adevărul răspândit de Buddha este tangibil. În Mahayana există tendința de a-l percepe pe Buddha nu ca un
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
o proiecție pământeană a unei entități ce transcende însăși gândirea. În unele sutre din budismul Mahayana Buddha, Dharma și Sangha sunt văzuți ca o singură Ființă: toate trei giuvaierurile îl constituie pe Eternul Buddha. Dincolo de importanța lor în mântuirea de suferință, cele trei giuvaieruri inspiră și o puternică reverență tuturor budiștilor. De exemplu, venerarea lui Buddha ca persoană istorică sau ca entitate apriorică a căpătat de-a lungul timpului numeroase forme, iar transcrierea scrierilor sacre, materializare a Dharmei, este făcută cu
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]