29,566 matches
-
de la angajați. Unii cred că, dacă angajații știu că folosesc întărirea, aceasta nu va funcționa. Greșit. Dacă ceea ce faceți este motivare, ea va funcționa indiferent dacă oamenii știu ce faceți sau nu. Dacă cineva îmi mulțumește pentru că am făcut o treabă bună sau râde la glumele pe care le fac, s-ar putea să cred că încearcă să-mi influențeze comportamentul viitor. În măsura în care folosește eficient stimulentele, voi răspunde ca toți ceilalți. Îmi voi face din nou treaba bine, voi spune mai
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
pentru că am făcut o treabă bună sau râde la glumele pe care le fac, s-ar putea să cred că încearcă să-mi influențeze comportamentul viitor. În măsura în care folosește eficient stimulentele, voi răspunde ca toți ceilalți. Îmi voi face din nou treaba bine, voi spune mai multe glume. Integritatea. Managementul performanței ne învață că un manager ar trebui să urmărească cu atenție pentru a se asigura că consecințele sunt pe măsura antecedentelor. Acesta este elementul de bază al încrederii. Urmărirea are rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
fost în comă două săptămăni. Se pare că nehotărărea ta ne-a costat ceva pungi de sănge și o mică comă. N-are importanță, acum putem să ne apucăm de proiectul meu. Expediază i te rog din camera mea avem treabă de făcut.” Gavriel nu înțelegea cine vorbea își vedea părinții continuănd să vorbească cu el, exprimăndu și îngrijorarea și pe Cristina zămbindu-i. Două săptămăni... comă... frică... acum... tot ce contează... vorbește cu noi! Prin intermediul lui Ștefan, Gavriel explodă: E prea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
de persoane decedate dintre care de trei a trebuit să veghez 60 de zile pe Pămănt pănă mor de-a binelea. Acum înțeleg de ce se numește Așteptare.” Gavriel oftă. „Asta e partea ușoară.” „Nu contează! Abia aștept, acum hai la treabă.Găsești hărtie și cerneală în sertarul din birou. Hai odată!” Și se apucă de scris. Vedea cum cerneala stiloului impregna pe hărtie lumea în care crescuse însa abordată dintr-o perspectivă obiectivă . Simți de multe ori nevoia de a se
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
posibilitatea de a anula aceste drepturi. Se pune întrebarea dacă în acest caz se mai poate vorbi sau nu despre libertate. Pentru că, așa cum spunea Milton Friedman, în Capitalism și libertate, “nimeni nu vă poate sili să fiți liberi. Aceasta este treaba voastră”. Orice constrângere în acest sens înseamnă de fapt o anulare a libertății. Am dat acest exemplu inspirat din originala democrație a statului atenian tocmai pentru a reliefa limitele libertății. Nu vorbim despre libertate în sensul abstract, filosofic deoarece libertate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
un alt sat sărac de munte în care Wittgenstein a funcționat ca învățător, ei erau foarte nemulțumiți îndeosebi pentru că îi reținea după-mesele departe de casă pe elevii mai dotați și motivați. Iar insistența lui Wittgenstein de a i pune la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire minciuna și răutatea.56 Pierzându-și răbdarea, trecea uneori la corecții fizice. Incidentele de acest gen au culminat la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe malul mării, la Rosro Cottage, în vestul Irlandei. Singurul om pe care îl vede aici este un pescar dintr-un sat apropiat, care îi aduce zilnic lapte și turbă pentru încălzit. Acestui om, Tom Mulkerrins, care îl ajuta la treburile gospodărești, îi dădea să distrugă manuscrisele de care nu mai avea nevoie. Este puțin spus că viața lui Wittgenstein a fost aici una austeră. Ajunge amănuntul că el nu mânca în general hrană caldă, ci conserve. Când Tom i-a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de la oricine simplitate.“ (Citat după K. O. Amos, R. Larsen, op. cit., p. 237.) 23 Iată ce i spunea lui Pinsent: „Se putea crede că la Cambridge el ar fi putut în egală măsură să lucreze bine și să facă o treabă bună predând; jura însă că numai în exil va putea să înfăptuiască tot ceea ce îi stă în putere; și este mai bine să realizezi o cercetare de calitate și să nu predai decât să faci o cercetare mediocră și să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și astăzi, un proiect interesant. 44 Ibidem, p. 68. 45 Ibidem, p. 112. 45a L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914-1916, ed. cit., p. 154. 46 El își justifica astfel decizia într-o scrisoare către Ludwig von Ficker: „Scrierea textului a fost treaba mea; de preluat trebuie să-l preia lumea, și anume în modalitatea normală.“ 47 P. Engelmann, op. cit., p. 98. În iulie 1920, Wittgenstein îi comunica lui Russell că nu va mai întreprinde nimic pentru publicarea manuscrisului și adăuga: „Dacă ai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și sunt tentați în mod irezistibil să pună întrebări și să răspundă la ele în felul științelor naturii. Această tendință este adevărata sursă a metafizicii și îl conduce pe filozof într-un întuneric complet. Aș vrea să spun aici că treaba noastră nu poate fi niciodată aceea de a reduce ceva la altceva sau de a explica ceva. Filozofia este într-adevăr «pur descriptivă».“ (Caietul albastru, p. 59.) 26 D. Pears, op. cit., p. 200. 27 P. Engelmann, Ludwig Wittgenstein. Briefe und
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prejudecăți tradiționale. Acest mod de a gândi explică de ce Russell a susținut de-a lungul întregii sale vieți că libertatea de gândire și expresie, care face posibilă discuția publică, precum și sistemul politic democratic, care permite afirmarea voinței cetățenilor în conducerea treburilor publice, sunt premise esențiale ale bunei stări a comunității. Piatra de încercare a intelectualului autentic i-a apărut a fi nu numai devotamentul, ci și angajarea fără rezerve pentru aceste valori. Spre deosebire de mulți confrați, el nu a fost nici un moment
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
inutil actul medical, fiecare pacient cu o sănătate mai șubredă avînd pînă la 20 de medicamente de luat. Un alt aspect al oamenilor în halate albe este de a negocia dar fără un pic de rușine. De exemplu neavînd nici o treabă cu sistemul medical, netratînd pînă în acest moment nici un pacient, vor dori măcar să fie în posturi de conducere, posturi de observatori a noului act medical, ceea ce este imposibil. Deoarece nu au consultat nici un pacient în mod temeinic, deoarece nu au
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
este un diplomat american care a îndeplinit funcția de ambasador al SUA în România între 1998-2001. footnote> și până la cel de azi, Mark H. Gitenstein, cel care la 29 iulie 2012, a arătat intenția SUA de a se amesteca în treburile interne ale României, acțiune demonstrată pe față. Acesta n-a fost singurul exemplu, cel cu Gitenstein<footnote Mark H. Gitenstein este actualul ambasador al Statelor Unite ale Americii în România. A fost nominalizat de președintele Barack Obama pe 11 iunie 2009. și a
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
din lume pentru a-și cerea posibilitatea, fie de a interveni și a rezolva militar conflictele create în mod artificial, de ei, fie ca prin conducători năimiți să își impună politica economică. Încalcă flagrant principiul independenței naționale, a neamestecului în treburile interne. De fapt americanii speculează slăbiciunile locale și corupția care se îngemănează cu cea americană. Pentru această politică neconcordantă principiilor dreptului internațional, ambasadorii americani, mai cu seamă domnul Mark Gitenstein ar fi trebuit considerați persona non grata<footnote Persona non
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
tăcere din partea sa dar pe ascuns, plănuind noi intrigi. Epilog Stimate cititor, am ajuns la finalul acestui eseu politicosatiric, pe care l-am redactat cu multă amărăciune, dar în același timp și cu o doză de sarcasm. Amestecul american în treburile interne a diferitelor state reușind să destabilizeze situația, viața socială și politică a acestora, reprezintă astăzi o realitate. Considerându-se justițiarii Terrei, marcând noi zone geopolitice, ei și-au atras ura multor popoare, care-și văd puse în pericol independența
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
are la bază condițiile actuale ale vieții politico-sociale, care arată că poporul nu poate să se autoguverneze. De aceea, titularul suveranității își alege reprezentanții ce se reunesc într-un organism denumit parlament, congres, adunare, pe care-l responsabilizează cu conducerea treburilor publice. Teoria juridică a suveranității democratice este întâlnită sub două forme: suveranitatea populară, doctrină a cărei sistematizare îi este datorată lui Jean- Jacques Rousseau și suveranitatea națională, datorată Adunării Constituante Franceze din 178969. Conform teoriei suveranității populare voința populară, prin
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Unite a fost presărată cu neînțelegeri între membri, fapt care a condus la rezultate destul de puțin spectaculoase. În general, liderii statelor membre împărtășeau principii comune, cum ar fi năzuințele legate de suveranitatea națională, eliberarea teritoriilor aflate sub ocupație, neamestecul în treburile interne ale altor state, neutralitatea față de protagoniștii războiului rece și reglementarea pașnică a conflictelor. Totuși, interese de grup, simpatii personale sau obligații mutuale mai mult sau mai puțin formale creau uneori disensiuni în cadrul forumului, ceea ce afecta în mod definitoriu eficiența
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
mâncând pământul, despre a doua nu știu ce să zic, s-ar putea să fie încă un copil sau cel puțin să-i fie dor de copilărie, de o vreme în care mai avea șansa să nu țină cont de principii. De treaba asta cu principiile mă mai lovisem și chiar dacă înțelegeam că, de multe ori, principiile nu erau decât prejudecăți, nu puteam să-i spun. Uneori regret unele lucruri pe care, totuși, i le-am spus, deși cred în continuare în ele
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cinematograful și de zburat n-au zburat decât porumbeii de pe creștetul statuilor, speriați de rolele unui puști vitezoman. Odată, seara târziu, Andrei se apucase să-mi povestească cum avusese impresia că văzuse în curte un porumbel bolnav, dar că avea treabă, așă că s-a dus să-l caute mai apoi, însă nu mai era, l-o fi mâncat pisica, ce să-i faci, asta-i viața. Nimic nu mă scotea mai tare din pepeni decât replica asta. Nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
boț cu coadă și urechi. Cu fiecare zi petrecută împreună cădeam din uimire în uimire, cum de pricepe cuvinte întregi, că știe de întins rufe și de dus gunoiul și de curățat aspiratorul, participând cu entuziasm la tot felul de treburi casnice. Și știe și altele, de pildă își întâmpină musafirii cu un întreg discurs și nu poți vorbi de el fără să ciulească urechile. Câte seri am oftat la unison numai eu și el știm, și nu se lasă dus
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
nu mă latră niciodată, nici măcar atunci când sunt cu bicicleta, iar dacă au vreo tentativă de a se repezi la roți, îi văd cum mă fixează, și e de ajuns să ni se întâlnească privirea și renunță plecând în liniște la treaba lor. Pe orice stradă aș fi luat-o nu se putea să nu dau de vreo gelateria și acum chiar că mergea o înghețată, de parcă era vreun moment când nu mergea. De acum mă specializasem și le vedeam de la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
flori și apoi o alta în stradă, ca să-mi fac de lucru și să nu fiu nevoită să dau vreo replică. Cu timpul am realizat că, într-un fel, eu eram de vină și atunci mi-a venit în minte treaba cu schemele și i-am spus-o... evident că nu i-a plăcut. Era făcut din tipare și trăia numai prin ele, cu jaloane trasate de mult, și de abia atunci am început să mă gândesc că ceea ce admirasem și
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de mâncare, așa că a mai urmat o tartă cu fragi proaspete, că tot le ratasem culesul în vara asta. Totdeauna mi-au plăcut și fragii și culesul lor, înșiratul pe câte un fir lung de iarbă, ca mărgelele, dar pentru treaba cu înșiratul nu aveam prea multă răbdare că prea miroseau într-un fel... uneori mă duceam cu obrazul aproape de ele, de pământ și de vreun tremurici. Tremuriciul e o plantă firavă cu bobițe atârnânde și care, în firava ei alcătuire
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
serioase, iar eu nu-ți pot oferi decât... și e atât de puternică, de intensă, de dulce dorința... doamne, cât am scris... cred că am înnebunit dacă luni dimineața, la ora 7, fac asta! te-am așteptat să-ți termini treaba la calculator... așa că... am adormit în fotoliul roșu, cu o pernă din alea roșii în brațe, după ce ți-am dat jos geanta doldora de hârtii... tricoul tău albastru l-am uitat acolo, pe marginea fotoliului, și s-a mototolit nițel
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pregăteam, eu și Andrei, să mergem să mâncăm într-un local cu dichis din mijlocul orașului, în timp ce tare mi-aș fi dorit să rămânem acasă pentru că aveam doar atât de puțină vreme de stat împreună, am încercat să pun la treabă eternul feminin, atât cât mă pricepeam eu că s-ar face. Sau asta credeam că fac. Aveam o rochie neagră din bumbac, scurtă cât să nu se întâlnească prea brusc, în seara de septembrie, cu cizmele până la genunchi, care, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]