32,849 matches
-
în alte competiții contemporane printre care Cupa Africii pe Națiuni 2012 și Jocurile Olimpice de vară din 2012. Este proiectată să fie mai ușor de controlat și driblat cu ea decât Adidas Jabulani, folosită la Campionatul Mondial de Fotbal 2010. Sloganul competiției, Împreună creăm istoria (în , literal, „Împreună creăm viitorul”, în , "Tvorymo istoriu razom"), a fost anunțat împreună cu logoul. Logoul oficial al turneului a fost dezvelit în cadrul unui eveniment special în Piața Mykhailivska din centrul orașului Kiev, pe 14 decembrie 2009. Acesta
Campionatul European de Fotbal 2012 () [Corola-website/Science/306916_a_308245]
-
Hell. Turneul a fost de asemenea asociat cu cântecul „Seven Nation Army” de The White Stripes, care a fost redat în stadioane după fiecare gol. Trofeul Henri Delaunay a început o călătorie prin orașele gazdă cu șapte săptămâni înainte de începerea competiției. Cu o sută de zile înainte de primul meci, un balon cu aer cald de 35,5 de metri înălțime cu aspectul trofeului a fost lansat din localitatea localității Nyon, Elveția și a vizitat 14 orașe din țările gazdă, amintind spectatorilor
Campionatul European de Fotbal 2012 () [Corola-website/Science/306916_a_308245]
-
un cadru perfect pentru o space opera clasică, folosind tehnologia care va ajuta la trecerea peste singularitate. "Foc" include o serie de alte idei care creează un univers bogat și complex. "Adâncurile cerului" (1999) este un preludiu la "Foc", urmărind competiția între diferite grupuri umane din Zona Lentă pentru explorarea unei culturi extraterestre aflată în plină dezvoltare tehnologică. În plus, "Adâncurile" explorează temele libertății tehnologice vs. tehnologie ca instrument de exploatare și control, printre alte probleme politice profunde. "Adâncurile" a câștigat
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
o controversă în urma deciziei casei de discuri de a lansa la interval de doar 3 săptămâni singleul ""Never Ever"" și albumul-compilație ""A Best"". Dată de lansare a acestuia din urmă a fost modificată pentru a o pune pe Ayumi în competiție directă cu Utada Hikaru și cel de-al doilea album al acesteia, ""Distance"". Cu toate că ""Distance"" a deținut locul întâi în prima săptămână, ""A Best"" și-a asigurat supremația ulterior. În 2000, Hamasaki a devenit reprezentanta Kosé, o companie japoneză de
Ayumi Hamasaki () [Corola-website/Science/306942_a_308271]
-
Mundruczo și directoarea Centrului Islandez de Film Laufey Gudjónsdóttir. România reprezentată de filmele "A fost sau n-a fost?" în regia lui Corneliu Porumboiu și de "Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii" în regia lui Cătălin Mitulescu, a intrat în competiție cu alte 10 filme pentru câștigarea Trofeului Transilvania. Premiul de Excelență în cinematografia românească a fost acordat actorului Ștefan Iordache.
TIFF 2006 () [Corola-website/Science/307830_a_309159]
-
citat de Mediafax. La alegerile prezidențiale din decembrie 2006, Evgheni Șevciuk nu a candidat, motivându-și absența din cursa electorală prin faptul că, după intrarea în vigoare a noului acord vamal moldo-ucrainean (3 martie), Transnistria era grav amenințată, iar o competiție între șeful Executivului și cel al Legislativului ar fi dus la o destabilizare a regiunii separatiște, scenariu dorit de cei din Republica Moldova. La Congresul din 2 iunie 2006, Evgheni Șevciuk a fost ales în funcția de președinte al Partidului Republican
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
() este o competiție ciclistă anuală ce se desfășoară în Franța și în țările din jurul ei. Organizată pentru prima dată în anul 1903, acoperă o lungime totală de peste 3.600 km și se întinde pe durata a trei săptămâni. Datorită prestigiului pe care l-
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Franța și în țările din jurul ei. Organizată pentru prima dată în anul 1903, acoperă o lungime totală de peste 3.600 km și se întinde pe durata a trei săptămâni. Datorită prestigiului pe care l-a căpătat de-a lungul timpului, competiția atrage la start cicliști și echipe din întreaga lume. Ea este împărțită pe segmente zilnice, denumite etape. La finalul celor trei săptămâni, pentru fiecare concurent în parte se cumulează timpii obținuți în fiecare etapă pentru a se determina câștigătorul competiției
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
competiția atrage la start cicliști și echipe din întreaga lume. Ea este împărțită pe segmente zilnice, denumite etape. La finalul celor trei săptămâni, pentru fiecare concurent în parte se cumulează timpii obținuți în fiecare etapă pentru a se determina câștigătorul competiției. În fiecare zi, sportivul cu cel mai mic timp acumulat după sfârșitul zilei precedente îmbracă tricoul galben de lider al clasamentului general. Traseul competiției se modifică în fiecare an, dar ea se încheie întotdeauna la Paris. Începând cu anul 1975
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
fiecare concurent în parte se cumulează timpii obținuți în fiecare etapă pentru a se determina câștigătorul competiției. În fiecare zi, sportivul cu cel mai mic timp acumulat după sfârșitul zilei precedente îmbracă tricoul galben de lider al clasamentului general. Traseul competiției se modifică în fiecare an, dar ea se încheie întotdeauna la Paris. Începând cu anul 1975, ultima etapă se desfășoară de-a lungul bulevardului Champs-Élysées. În mod obișnuit se desfășoară pe parcursul a 21 de zile (etape), timp în care cicliștii
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
zile (etape), timp în care cicliștii străbat peste 3.200 km. Cel mai scurt Tur al Franței s-a desfășurat în 1904 (2.420 km), iar cel mai lung în 1926 (5.745 km). De obicei, cele trei săptămâni de competiție includ și două zile de pauză, utilizate uneori pentru a transporta cicliștii dintr-un oraș în care s-a încheiat o etapă în altul în care urmează să înceapă una. Traseul competiției variază de la parcurgerea teritoriului Franței în sensul acelor
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
745 km). De obicei, cele trei săptămâni de competiție includ și două zile de pauză, utilizate uneori pentru a transporta cicliștii dintr-un oraș în care s-a încheiat o etapă în altul în care urmează să înceapă una. Traseul competiției variază de la parcurgerea teritoriului Franței în sensul acelor de ceasornic la parcurgerea acestuia în sensul invers acelor de ceasornic. Primul traseu desenat în sensul invers acelor de ceasornic a apărut în anul 1913. "The New York Times" a spus că „ este probabil cea
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
parcurgerea teritoriului Franței în sensul acelor de ceasornic la parcurgerea acestuia în sensul invers acelor de ceasornic. Primul traseu desenat în sensul invers acelor de ceasornic a apărut în anul 1913. "The New York Times" a spus că „ este probabil cea mai solicitantă competiție sportivă, din punct de vedere psihologic.” Efortul depus de un ciclist în această competiție a fost comparat cu efortul depus de un atlet în cazul în care „ar alerga câte un maraton pe zi, timp de aproape trei săptămâni.” Totodată
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
acelor de ceasornic. Primul traseu desenat în sensul invers acelor de ceasornic a apărut în anul 1913. "The New York Times" a spus că „ este probabil cea mai solicitantă competiție sportivă, din punct de vedere psihologic.” Efortul depus de un ciclist în această competiție a fost comparat cu efortul depus de un atlet în cazul în care „ar alerga câte un maraton pe zi, timp de aproape trei săptămâni.” Totodată, suma diferențelor de nivel străbătute de-a lungul cățărărilor unui Tur al Franței a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Turul Franței fără a obține vreo victorie de etapă. Ca exemplu, se poate aminti anul 2010 când Alberto Contador a triumfat în acest mod; această situație s-a mai întâlnit în alte șase ediții ale Turului. Se întocmesc clasamente subsidiare competiției principale (vezi mai jos), liderii multora dintre acestea purtând tricouri distinctive. În majoritatea etapelor, cicliștii pornesc împreună, iar cel ce trece primul linia de sosire este declarat câștigător de etapă. Totuși, în unele zile se programează etape contratimp, individuale sau
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Qatar și Scoția și-au exprimat dorința de a deveni puncte de plecare al viitoarelor ediții. Profilul etapelor poate fi plat, vălurit sau montan. Din 1975, finalul Turului Franței se desfășoară pe bulevardul Champs-Élysées din Paris; între 1903 și 1967, competiția se încheia pe stadionul Parc des Princes, situat în vestul Parisului, iar între 1968 și 1974, finalul era găzduit de Piste Municipale din sudul capitalei franceze. Originile Turului Franței sunt legate de celebra dezbatere cu privire la Afacerea Dreyfus, dezbatere care a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
nu numai profesioniști, ci și amatori, șomeri sau simpli aventurieri. Desgrange părea să nu fi uitat că Afacerea Dreyfus era cea care îi lansase practic cursa și cea care stârnise pasiuni în rândul sponsorilor săi. El a anunțat debutul noii competiții citându-l pe scriitorul Émile Zola, a cărui scrisoare deschisă, în care fiecare paragraf începea cu „"Acuz ..."” (), a condus la achitarea lui Dreyfus. Stabilindu-și un discurs plin de figuri de stil, Desgrange a spus: Precum caracterul puternic și lipsit
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
se pot afla? Printre competitori s-au regăsit Maurice Garin, viitorul învingător, Hippolyte Aucouturier, cel mai puternic adversar al său, favoritul german Josef Fischer, dar și o colecție întreagă de aventurieri, inclusiv cel ce a concurat sub numele de „Samson”. Competiția s-a încheiat în suburbiile Parisului, în Ville d'Avray, în apropierea restaurantului Restaurant du Père Auto. Înainte de final s-a desfășurat o ceremonie ciclistă în Paris și s-au parcurs câteva tururi în jurul arenei Parc des Princes. Garin a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
fără ajutor și să utilizeze aceeași bicicletă de la începutul și până la sfârșitul unei etape. Înlocuirea în timpul etapei, a unei biciclete avariate, a fost permisă abia în anul 1923. În 1903, Desgrange le permitea cicliștilor care abandonau o etapă să continue competiția, aceștia urmând a concura doar pentru premiile de etapă. În anul 1928, el accepta ca echipele ce pierdeau membri să îi înlocuiască. Mai presus de toate, Desgrange a condus o campanie puternic îndreptată împotriva sponsorilor și a fabricilor de biciclete
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de fabricanți de biciclete. La primele ediții ale Turului Franței putea să participe oricine își dorea. Majoritatea competitorilor era organizată în echipe. Începând cu anul 1923, cicliștii individuali (privați) erau denumiți "touriste-routiers" (rutieri turiști) și li se permitea accesul în competiție cu condiția de a nu-și exprima nicio dorință cu privire la organizarea cursei. Ei au reprezentat unele dintre cele mai pitorești figuri din Tur. De exemplu, unul dintre aceștia, după ce încheia etapa, executa figuri acrobatice în stradă pentru a ridica prețurile
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
unui anumit hotel. Întrucât, după anul 1930, cicliștii individuali nu au mai fost acceptați în Turul Franței, Desgrange a creat echipele regionale. Acestea erau alcătuite, în general, din sportivi francezi care nu aveau altă șansă de a participa în această competiție. Majoritatea rutierilor turiști a dispărut, dar o parte din ei a fost absorbită în aceste echipe regionale. La primele ediții ale Turului Franței puteau participa cicliști individuali, sau rutieri membri ai unor echipe sponsorizate. Cursa era împărțită în două categorii
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
acaparării șoselelor de către o cursă ce promova valorile materiale. Acesta a spus: Ceea ce Turul a făcut în 1967, pentru a-i împăca pe opozanți, a fost să mizeze pe cartea patriotismului. A înlăturat echipele comerciale în favoarea celor naționale ... întrucât o competiție între echipe îmbrăcate în culorile Franței și Belgiei părea a fi mai puțin vulgară, din punct de vedere comercial, decât una desfășurată între Ford-France-Gitane și Flandria-Romeo. S-a făcut,' a titrat "L'Équipe", vocea Turului, 'ca răspuns la interesele nobile
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Cel mai lung Tur a fost cel din 1926, desfășurându-se pe o distanță de 5.745 km, iar cel mai scurt s-a organizat în 1904 și a măsurat 2.428 km. În 1930, Turul Franței a devenit o competiție desfășurată, în principal, între echipe reprezentative naționale. Acest lucru s-a petrecut în defavoarea companiilor ce sponsorizau respectivele echipe. Odată cu eliminarea sponsorilor, costurile aprovizionării și ale cazării cicliștilor au căzut în seama organizatorilor. Ca urmare, Henri Desgrange s-a văzut nevoit
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Turului prin acceptarea publicității înainte de cursă. Procesiunea camioanelor și mașinilor deseori pitoresc colorate a devenit cunoscută sub numele de caravană publicitară. A fost astfel oficializată o situație ce deja apăruse de ceva timp și anume interesul diverselor companii pentru această competiție. Prima societate care a semnat un contract ce stipula permisiunea de a preceda cicliștii a fost compania producătoare de ciocolată, Menier. Șeful departamentului de publicitate al acesteia, Paul Thévenin, a fost cel care i-a prezentat pentru prima dată o
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
o seară înainte fuseseră testați antidrog. În anul 1968, jurnaliștii au intrat în grevă timp de o zi, după ce Félix Lévitan îi acuzase că urmăreau cursa „cu ochii obosiți”. Acesta fusese răspunsul său la plângerile formulate de ziariști, conform cărora competiția ar fi fost una modestă. În anul 1978, cicliștii au pedalat încet pe parcursul întregii zile, iar la finalul de la Valence d'Agen au trecut linia de sosire pe jos, pe lângă biciclete. Au protestat astfel împotriva desfășurării a mai multe etape
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]