29,295 matches
-
volumul "Pitești" (1981) denunță experiența comunistă a terorii, folosită ca instrument de distrugere psihică. De când se află în Franța, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca "Luceafărul" (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, "Caiete de dor" (1951-1957), "Ființă românească" (1963-1968), "Ethos" (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicații din exil, a deținut rubrica intitulată "„Antologia rușinii”", în care erau dați la iveală intelectuali din România aserviți slugarnic regimului comunist. Producțiile literare ale lui
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
formă o încredințează lui Maiorescu, între filele unei broșuri care conținea balada lui Schiller, "Mânușa", tradusă în treisprezece limbi; în românește de Eminescu. Tot în acest an lucrează la desăvârșirea "Luceafărului" și la diversele forme din "Mai am un singur dor". Pe 1 februarie publică "Scrisoarea I" în "Convorbiri literare". Pe data de 18 martie îi scrie tatălui său, bolnav fiind, cerându-i iertare că nu poate veni să-l vadă. „Negustoria de gogoși și de brașoave” îl ține strâns de
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
proprie genului, va găsi la Eminescu o definiție în termeni de autoconștiință critică, seducția anihilării abandonează ficțiunea personajului și capătă glas uman, acela al poetului, care nu mai întruchipează doar lupta generoasă a eroului romantic împotriva mediocrității epocii, ci și dorul arzător de eliberare de sub tirania voinței de a fi, sursa permanentei nevoi de împlinire. Aceasta este, dincolo de aparența dorinței amoroase, tema secretă a poeziei "Dorința", dorința secretă sugerată de versurile: Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri,Flori de tei deasupra
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
jalei eterne din "Mortua est", ""și te privesc nepăsător / c-un rece ochi de mort"", din "Pe lângă plopii fără soț", ""setea liniștii eterne"" din "Scrisoarea a IV-a", ""nu credeam să învăț a muri vreodată"" din "Odă (în metru antic)", ""dor de moarte"", voluptatea morții din "Peste vârfuri" sau din "Scrisoarea a I-a" : "Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate,Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorțiiDeopotrivă-i stăpânește
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate,Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorțiiDeopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții." În această direcție specifică, "Mai am un singur dor" este mai mult decât o declarație poetică, fiind un crez ontologic, totul concentrat în optativul inițial, ""să mă lăsați să mor"". Ca și în "Miorița", propria anulare a eului postulează pătrunderea acestuia în realitatea naturală, în universul vegetal, mineral și
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
spectacol</strong> (care de altfel sunt supraviețuitoare, de azi pe mâine), în afara celei ocazionale, individuale, a celor dispuse să se preschimbe în lupi. Interpretatarea Mihaelei Teleoacă e intensă: cu ochii umezi, spinarea încovoiată, glasul tânguitor, capra pare să sufere de dorul copiilor, de vinovăție, de singurătate, de alienare. La o discuție post-spectacol, o prietenă îmi spune că a fost deranjată de această interpretare, de împingerea mamei-migrante în poziția de victimă pasivă: umilită în procesul de căutare a locului de muncă, abuzată
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
din partea de sud, ce începe din localitatea Moroeni și urcă până la barajul Bolboci și mai departe până la hotelul "Peștera", unde se intersectează cu drumul ce urcă pe Platoul Bucegilor; altul din partea de est, ce pleacă din Sinaia, urcă pe la Cuibul Dorului și mai departe în Șaua Dichiului și de aici fie în zona de platou, fie pe Valea Ialomiței. În rest, accesul se face pe poteci și drumuri forestiere. Accesul în localitățile de unde se poate pleca în Masivul Bucegi este lesnicios
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
1993, în vol. «Româniada» / PTC, I, 137 sq.), ori a îngrijirii cimitirelor de eroi-români din străinătate (din poemul «Cimitir de români la Haguenau»: "Hei, soldați români fără de rude / Nimeni nu-i așa sărman ca voi, / Dumnezeu din ceruri nu aude / Dorul vostru de-a pleca 'napoi. Nimeni nu vă face parastasul, / Mulți rămân soldați necunoscuți, / Moartea nu vă-ntreabă cât e ceasul / Nici de rangul marilor virtuți. Pentru voi istoria e oarbă... Cu pământ străin sucit pe oase / Voi de-abia
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
semipitice de toamnă "Lovrin 32" și "Lovrin 34". La Fundulea a creat soiurile: "Fundulea 29" (1979), "Fundulea 133" și "Flamura 80" (1984), "Fundulea 4" (1987), "Flamura 85" (1989), "Rapid" (1992), "Dropia" (1993), "Ardeal" (1998), "Boema" (2000), "Crina" (2001), "Delabrad" și "Dor" (2002), "Faur" (2004), "Glosa" și "Gruia" (2005) și "Izvor" (2008). Toate aceste soiuri au înregistrat un succes deplin în utilizarea pe suprafețele arabile ale României, unele fiind utilizate și în alte țări ca: Turcia, Ungaria, Canada. N. Săulescu este și
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
calitativă, urmate de cele ale analizei cantitative, volumetriei, electrochimiei și analizelor de gaze. Examenul în 1896 îl trece cu brio, având mențiunea cea mai bună, fiind investit cu titlul de Doctor în Filosofie, specialitatea Chimie. În august același an, cu dorul la țară, G. G. Longinescu se reîntoarce în București. Împreună cu Gheorghe Țițeica, G. G. Longinescu fondează în anul 1905 revista "Natura", purtând subtitlul de „revistă pentru răspândirea științei”, cea mai prodigioasă publicație științifică apărută în România, al cărei director va
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
Gheorghe Scheletti a compus piese de muzică instrumentală, multe dintre ele cu caracter militar sau patriotic, precum „Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă”, „Hora Griviței”, „Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna”, „Suspinul Carpaților”, „Aurora boreală”, sau valsurile „Dorul”, „Iluzii pierdute” și „Grangurul” (înscris de Johann Strauss în repertoriul său). A compus, de asemenea, și numeroase piese de muzică vocală dintre care: „Vânătorii”, „Cinel-Cinel” și „De la mine pân’ la tine” (pe versuri de Vasile Alecsandri), „Baladă” (versuri de Grigore
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
pierdute” și „Grangurul” (înscris de Johann Strauss în repertoriul său). A compus, de asemenea, și numeroase piese de muzică vocală dintre care: „Vânătorii”, „Cinel-Cinel” și „De la mine pân’ la tine” (pe versuri de Vasile Alecsandri), „Baladă” (versuri de Grigore Alexandrescu), „Dorul” (versuri de Goethe), „Bate vântul” (versuri de Theodor Șerbănescu), „Noaptea când eu trec prin codru” și „De-ar cunoaște” (pe versuri de Heinrich Heine), „Până când, frate ardelene” (versuri de V.A. Urechia). Cea mai cunoscută lucrarea a sa rămâne însă
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927. Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași. În semn de respect pentru activitatea sa, o stradă din
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
muzică și text); Cât mai aproape cât mai departe (muzică și text); Cu haină pe umeri (muzică și text); Dar speri (muzică și text); Câmpia mea (text Eugen Rotaru); Vreo zgatie de față (versuri Mihai Eminescu); Înapoierea cheii (Mi-e dor) (versuri Nichita Stănescu); Șah maț (text Mihai Dumbrava); Indiferentul (muzică și text); Mă strigai (muzică și text); Pace, să fie pace (muzică și text); Listen my daughter (text în colaborare Greg Smith); Un mărțișor (muzică și text); Tulburătoare e această
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
și culturală a țării. De asemenea, vor fi monitorizate cursul leului în comparație cu valutele de referință și datele meteo. Grila de programe va conține și emisiuni preluate de la Moldova 1 care au demonstrat viabilitatea în timp și succes la public: „Focus”, „Dor”, „La noi în sat”, „Ring Star” ș.a.. De asemenea, va fi lansat și un proiect muzical - TOP 10 MOLDOVA. TVMI reprezintă o modalitate excelentă de a comunica cu moldovenii de peste hotare și de a prezenta realizările acestora. În acest sens
TV Moldova Internațional () [Corola-website/Science/308169_a_309498]
-
mulți, care se bucură și care cântă odată cu ea. În cîntecele ei veți regăsi firescul și simplitatea melosului de pură esență tărănească moștenită de la vechi rapsozi, dar și teme mai actuale izvorâte din propria existență, cuprinzând cu precădere cântecul de dor, de dragoste, de joc, de nuntă, de înstrăinare precum și cântecul bătrânesc. Primele înregistrări le-a realizat la Radio București împreună cu orchestra Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”, dirijor George Sîrbu. A urmat înregistrarea unui disc intitulat „Mult mi-i drag unde trăiesc
Margareta Clipa () [Corola-website/Science/307619_a_308948]
-
fost căsătorită cu actorul Victor Moldovan, și cu textierul, scenaristul Mircea Block, autorul versurilor a mai multor binecunoscute cântece precum "Mi-am făcut bundiță nouă", "Fata neichii", "Sârba de la Deleni", "Ia mai zi-i măi fluieraș", " Merge satul la cules", "Dorul mă cată pe-acasă". S-a născut la data de 19 septembrie 1927 la Chișinău, dar ulterior s-a mutat alături de familie la Târgu-Mureș, apoi la Timișoara și Suceava. A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul și Facultatea de Filologie
Angela Moldovan () [Corola-website/Science/307614_a_308943]
-
și civilizației românești. Repertoriul Angelei Moldovan este, în mare măsură din culegerile personale ale artistei, cu precădere din zona nordului Moldovei și a Bucovinei. A mai lansat numeroase alte piese: "Cine stă posomorâtă", "Asta-i sârba mărunțică", " Mi-am pus dorul pe cântar", "Fata neichii" etc. A urmat " Mi-am făcut bundiță nouă", cântec pe care l-a învățat de la bunica sa din Basarabia, și care a devenit cel mai mare hit al artistei, fiind preluat și de alte colege de
Angela Moldovan () [Corola-website/Science/307614_a_308943]
-
Debutează la Radio în 1933; cântă în direct reclame muzicale. În același an câștigă la un concurs organizat de casa de discuri Odeon; devine angajat al firmei. Imprimă pe plăci de gramofon în Berlin și debutează cu piesele: „Mi-e dor de-acasă” de Elly Roman și „Să-ți cânt, samovare” de Max Halm în 1937. În această perioadă, a anilor ’30-’40, cântă cu orchestrele: Petrică Moțoi (cu care a și debutat la Radio), Vasile Julea, Frații Stănescu, Elly Roman
Ion Luican () [Corola-website/Science/307618_a_308947]
-
1929, comuna Cicârlău, județul interbelic Satu Mare) este un cântăreț de muzică populară, folclorist și muzician român. Niculaiu Mării a Gheorghii Zaharii din Cicârlău este convins că a venit pe lume pentru a înfrumuseța locul pe unde trece, pentru a alina dorul și durerile sufletești ale neamului din care își trage seva și își hrănește destinul. Născut într-o familie de țărani, unde au venit pe lume 9 copii, a cunoscut greutățile vieții încă din fragedă pruncie, crescând în dragoste pentru muncă
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
cei doi ajung la o înțelegere: dacă până la miezul nopții va veni la tavernă un străin să se adăpostească de furtună, îl vor ucide și îi vor preda lui Rigoletto alt cadavru. Conversația lor este interceptată de Gilda, pe care dorul pentru duce a făcut-o să se întoarcă la tavernă îmbrăcată în haine bărbătești, ca să-l vadă pentru ultima oară. Din dragoste și disperare, ea se decide să se sacrifice pentru duce. Deschide ușa și e înjunghiată, în timp ce tunetele furtunii
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
străinătate, dar și în numeroase producții cinematografice și seriale TV: „"Vacanță la mare"” - 1962, „"Cerul începe la etajul trei"” - 1967, 'Ana și hoțul" -" 1981, 'Ca-n filme" -" 1983, 'Colierul de turcoaze' - 1985", "Vară sentimentală” - 1986, "În fiecare zi mi-e dor de tine' - 1987, 'Miss Litoral" -" 1990, ' Băiatul cu o singură bretea" A doua cădere a Constantinopolului" -" 1994, ' Paradisul în direct' - 1997, ”Sexy Harem Ada-Kaleh” - 2001, ”'Războiul Sexelor', 2007 - 2008, 'Regina' - 2009 sau 'Toată lumea din familia noastră' - 2012. A realizat dublaje
Alexandru Arșinel () [Corola-website/Science/307724_a_309053]
-
a devenit cea mai populară și mai bine plătită cântăreață, transformându-se în însăși imaginea cântăreței de muzică lăutărească urbană (mahala). A decedat în 24 octombrie 1996 în București, la câteva zile după accidentul rutier petrecut în 19 octombrie între Dor Mărunt și Dragoș Vodă (județul Călărași). În autovehicul se afla și acordeonistul Viorel Fundament, care a scăpat cu viață. Cei doi porniseră spre o nuntă în Constanța. Romica Puceanu a fost înmormântată la cimitirul "Izvorul Nou" (zona Dristor), cunoscut pentru
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul " Zori noi" din Suceava, devenit după decembrie 1989 "Crai Nou". Împreună, cei doi au un fiu. Repertoriul Sofiei Vicoveanca cuprinde cântece de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doine de dragoste și dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cântece de voie bună, unele ușor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului. A efectuat imprimări la Radio București și Iași, pentru televiziune și la Casa de discuri "Electrecord". În întreaga sa
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
noi) , balade (Cântec haiducesc), doine (Foaie verde poamă) , cântece de leagăn (Dragul mamii, puiuț mic), bocete (Inimă, pământ glodos), cântece dedicate oamenilor băutori (Eu-s femeie cumsecade), urâtului (Of, urât și iar urât!), de dragoste (Of, puiuțu' meu drăguț), de dor (Greu îi dorul când îi dor), satirice ( La Vârvara lăudată), de nuntă (Joacă nunta pe surcele), din ritualul de nuntă (Doamne-ajută-ntr-un ceas bun), cântece dedicate iertăciunii miresii (I-ați mireasă iertăciune), blesteme ( Cântă cucu-n vârf de nuc), de cătănie
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]