KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1153 1154 1155 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

eu. Dacă voiați un coniac, vi-l dădeam eu, că, zău!, mi-ar plăcea să stăm la un pahar, dar să beți din prima lui Năstase... Ce Năstase, omule, ce primă? Las' că știți dumneavoastră, că doar și dumneavoastră ați băut la sfîrșitul anului... Eu, arată nea Mircea cu degetul spre pieptul său, dacă eram în locul dumneavoastră, refuzam să beau! Da-da, refuzam! Mi-am dat cuvîntul că nu știu. Nea Mircea s-a uitat lung la mine, semn că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dar să beți din prima lui Năstase... Ce Năstase, omule, ce primă? Las' că știți dumneavoastră, că doar și dumneavoastră ați băut la sfîrșitul anului... Eu, arată nea Mircea cu degetul spre pieptul său, dacă eram în locul dumneavoastră, refuzam să beau! Da-da, refuzam! Mi-am dat cuvîntul că nu știu. Nea Mircea s-a uitat lung la mine, semn că nu crede, ceea ce m-a făcut să-mi dau cuvîntul din nou. Mă mir că nu știți, a făcut el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de la capăt, în altă parte, unde să respir aer curat... să nu mai trebuiască să-mi fie rușine că am o diplomă de studii superioare. Ies în stradă și pornesc aiurea, de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să-mi fie rușine că am o diplomă de studii superioare. Ies în stradă și pornesc aiurea, de-a lungul trotuarului, gîndindu-mă să intru undeva, să beau o vodcă. La dracu jurămîntul ce mi l-am făcut, că nu mai beau! -, voi mai cere apoi încă o vodcă, să-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita întîi regulile de ortografie, voi șterge din memorie subiectele literare, voi renunța

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-mi fac plinul, cu cea de-a treia vodcă mă voi spăla pe mîini de creion și indigou, voi uita întîi regulile de ortografie, voi șterge din memorie subiectele literare, voi renunța la planuri, două sau trei sticle de bere, băute între timp, mă vor spăla pe dinăuntru, voi intra la veceu, de unde voi ieși mai fericit eliberat de preocuparea mea literară -, voi cumpăra un buchet de flori pentru Livia ce păcat că nu am luat de la seră niște magnolii! -, mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Singură ți-ai ales soarta, Cristina; nu trebuia să mă strigi cînd am trecut pe lîngă tine. Tocmai mă lepădasem de literatură, mă lepădasem de ceea ce vibra în mine cu sinceritate, ceea ce-mi lumina existența, și-mi propusesem să beau, să mă îmbăt, apoi să-i telefonez doamnei Teona... Dar Teona a acceptat jocul, dovadă că m-a invitat la ea; plăcerea nu mai poate fi la fel cu plăcerea ce mi-o doresc acum: aceea de-a te sfîșia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Brîndușa. S-a întîmplat un accident la combinat. Este căutat. Doamna Cristina face ochii mari spre mine. Eu simt că leșin. Spune-mi, se aude vocea Brîndușei, știi? Da, cred că da, murmură doamna Cristina. Intra în restaurantul hotelului să bea o cafea, ori, poate, să mănînce. Te rog foarte mult, interesul este al combinatului, nu al meu, te rog să cobori pînă la restaurant și să-i spui să rămînă acolo. Va veni cineva să-l ia. Mulțumesc, bună ziua! În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
divorțeze, să-i promiți că te căsătorești cu ea... De unde știi? o întreb prompt, dîndu-mi seama că este vorba de Vlad. Într-o seară, cînd a venit prin București și a dormit la mine, am stat pînă tîrziu împreună, am băut cîteva pahare de coniac... A început să-mi vorbească de necazurile făcute de soț și, ca o răbufnire, s-a trezit vorbindu-mi de un tînăr pe care-l iubește: înalt, ochi albaștri... "O, dacă ar vrea să ne căsătorim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
întors la realitate: "De ce naiba mă caută cei de la combinat?! Dacă au o avarie, ce le-o fi cășunat să aibă nevoie tocmai de mine?!" Ies din lift și vreau să mă îndrept spre ușa de intrare a restaurantului, să beau o cafea în fugă pînă va veni cel trimis de Brîndușa să mă ia. Dom' Vlădeanu! Unde naiba umbli, domnule?! mă aud strigat dinspre recepție. Mă întorc și-l văd pe Don Șef apropiindu-se grăbit, roșu de oboseală, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
De-o oră vă caut. Și eu, și cîțiva muncitori. Am fost acasă la dumneavoastră, am sunat la doctoriță nimic! De la combinat m-au anunțat că vă găsim în restaurantul hotelului... Am fost sus, la barul de la ultimul etaj, să beau o cafea, arăt eu cu privirea spre liftul din care am ieșit. Am auzit că-i avarie, spun, pornind alături de Don Șef spre ieșire. Au nevoie cumva de mine să asist la remediere, să scriu după aceea vreo piesă ori

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund și trag portiera, în timp ce mașina pornește în viteză, strecurîndu-se printre șirurile de mașini parcate în fața hotelului. Cam blondă cafeaua pe care ați vrut s-o beți, surîde Don Șef. Uite la ăsta cum conduce! se înfurie și apasă îndelung pe claxon, depășind un autobuz. Ce-i la combinat, ce s-a întîmplat? E mare, dom' Vlădeanu, mare cît capra, clatină din cap Don Șef. A căzut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
capului. Doi: o jupoi, tăbăcesc pielea și-mi fac o pereche de mănuși, să fiu "un tip cu mănuși". Apoi... ar mai fi o a treia soluție: îi fac guler tovarășei Brîndușa... Hm! surîde Don Șef. Am impresia că ați băut cafea cu coniac, nicidecum cu frișcă. Dacă sînteți cumva amețit, schimbă el tonul, devenind grav, lăsați-mă pe mine să vorbesc. N-am băut, Don Șef, nimic, zău! Nici măcar o cafea blondă? Nici. Păcat! Asta v-ar fi purtat noroc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a treia soluție: îi fac guler tovarășei Brîndușa... Hm! surîde Don Șef. Am impresia că ați băut cafea cu coniac, nicidecum cu frișcă. Dacă sînteți cumva amețit, schimbă el tonul, devenind grav, lăsați-mă pe mine să vorbesc. N-am băut, Don Șef, nimic, zău! Nici măcar o cafea blondă? Nici. Păcat! Asta v-ar fi purtat noroc, surîde Don Șef. M-am convins. De dimineață am numai noroc. Să coborîm, spun, deschizînd portiera. Un minut! mă reține Don Șef, prinzîndu-mă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în vorbele dînsului... Un val de destindere trece peste cei prezenți. Tovarășe secretar, îi spun eu secretarului Comitetului P.C.R., vreau să clarific ceea ce-ați spus. Mai întîi, nici n-am călcat astăzi prin restaurant, cu-atît mai mult, n-am băut. Pot merge la dispensar să mi se ia sînge pentru analiză... Unde l-ați găsit, tovarășe Ștefănescu? intervine Brîndușa. Eu și ceilalți care am plecat după dînsul, spune Don Șef, l-am căutat peste tot: pe acasă, pe la... cunoștințe, prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tovarășe Ștefănescu? intervine Brîndușa. Eu și ceilalți care am plecat după dînsul, spune Don Șef, l-am căutat peste tot: pe acasă, pe la... cunoștințe, prin biblioteca municipală și pe la teatru, unde mi s-a spus că s-a dus să bea. L-am căutat prin toate restaurantele, ba chiar și pe la Lacto-bar. Am telefonat apoi la combinat, la dispecer, și mi s-a spus să-l caut în restaurantul hotelului, dar pe acolo îl mai căutasem și eu și muncitorii care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
brînza de putină; apoi o sută-două de lei pe lună găsesc eu de unde să-i trimit... Eu n-am nevoie de mare lucru; haine mai am, la mîncare nu-s mofturos, de băut m-am lăsat că parcă mult mai beam! -, hîrtia și creionul costă puțin, mașină de scris am... Fizician la acest combinat, ori muncitor necalificat undeva, pe vreunul din șantiere, mi-e totuna! Să ai studii superioare e mai mult o piedică, după cîte mi-am dat seama azi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
eu. Vreau tabelul cu coeficienții de compresie. O-le-le! exclam, uitîndu-mă spre ușa magaziei cu reactivi, pe care iese Lidia. Ia te rog, fără..., zice Lidia, apropiindu-se de scaunul ei, de lîngă birou, vrînd să se așeze. Nu bei o cafea? mă întreabă. Două, nu una, că merit! îi spun, prinzînd-o de braț, obligînd-o să se rotească o dată. Da, așa mai merge! mă bucur eu. Te-ai schimbat, nu glumă! Într-adevăr, Lidia e de nerecunoscut. Are părul scurt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Eu mai rămîn, le spun celor patru care au ieșit în urma mea din birou. Intru puțin aici, arăt cu capul spre spălător. Ne-ajungi, că mergem încet, îmi spune domnul Luchian. După ce mă spăl pe mîini, mă hotărăsc să mai beau o aspirină. Știu c-o să-mi fac ferfeniță stomacul, dar mă gîndesc cu groază la un început de gripă și mi-e teamă ca artroza mea să nu-mi facă figura, să-mi înțepenească toți mușchii piciorului, acum, cînd mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă gîndesc cu groază la un început de gripă și mi-e teamă ca artroza mea să nu-mi facă figura, să-mi înțepenească toți mușchii piciorului, acum, cînd mai am încă mult de umblat. Mestec bine între măsele aspirina, beau cîteva guri de apă și ies. ...am de luat băiatul de la cămin, sfîrșește o discuție Graur cînd îi ajung, un fel de explicație față de ceilalți, că-l văd strîngînd neputincios din umeri. A, uite că m-ai ajuns! exclamă Graur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
știe precis de prietenia mea cu ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un pahar cu limonadă: beau limonada, mă răcoresc și arunc paharul; eventual, îl mai folosesc să beau apă, o dată, sau de două ori... De asta să fii sigur, în rest, crezi ce vrei... Vlad se retrage și se așază pe celălalt scaun, din jumătatea a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un pahar cu limonadă: beau limonada, mă răcoresc și arunc paharul; eventual, îl mai folosesc să beau apă, o dată, sau de două ori... De asta să fii sigur, în rest, crezi ce vrei... Vlad se retrage și se așază pe celălalt scaun, din jumătatea a doua a pupitrului de comandă. Eu mă dezlipesc de pupitru și fac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sus mîneca groasă de azbest. Al naibii de greu mai trece timpul! Să vezi pe la ziuă ce bine-o să fie! se bucură Vlad rîzînd strîmb. O să dăm mereu aceleași comenzi și-o să facem pe noi de frig. Vorba ceea: scoală-te, bea apă; culcă-te, fă pipi. Am eu un prieten care-și tachinează băiețelul cu vorbele astea. Știi ceva bancuri noi? De bancuri îți arde?! mă mir eu, potrivind scaunul în fața pupitrului. Cum crezi c-o să ne alungăm somnul?... Că de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
streașină și scutura zdravăn ușa de la intrare, în fața căreia, cuibărit pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea făcut covrig -, apoi alergam repede în cameră și mă băgăm sub plapumă, așteptînd să vină tata

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
trimit niște cafele? Nu-nu, mulțumim! zic eu. Să nu vină nimeni aici. Vlad pocnește scurt și puternic din degete, făcîndu-mă atent să începem un nou ciclu. La naiba! Ce-ar fi mers o cafea! exclamă el cînd terminăm ciclul. Vom bea seara asta, după cină, dacă iese din calcul o tensiune mică pentru filtre, în varianta propusă de Graur, spun eu privindu-l, și pentru că-l văd zîmbind, continuu: Vom bea o cafea mare, neagră, servită de-o mînă mică, albă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fi mers o cafea! exclamă el cînd terminăm ciclul. Vom bea seara asta, după cină, dacă iese din calcul o tensiune mică pentru filtre, în varianta propusă de Graur, spun eu privindu-l, și pentru că-l văd zîmbind, continuu: Vom bea o cafea mare, neagră, servită de-o mînă mică, albă... O iubești mult pe Livia? mă întreabă Vlad. O iubești mult pe Brîndușa? îl întreb eu. Vlad surîde, simțindu-se descoperit. Ce te face să mă întrebi dacă o iubesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]