32,849 matches
-
deoarece unul dintre ei, Urs Zimmerman, fusese penalizat întrucât se deplasase cu mașina între finalul unei etape și startul următoarei. Regulamentul prevedea ca sportivii să fie transportați exclusiv pe calea aerului. În anul 1991, echipa PDM s-a retras din competiție după ce toți cicliștii săi s-au îmbolnăvit rând pe rând, în decursul a 48 de ore. În anul 1992, pe timpul nopții, activiștii mișcării separatiste basce au bombardat mașinile din caravana Turului Franței. În anul 1997, sprinterul belgian Tom Steels a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
săi s-au îmbolnăvit rând pe rând, în decursul a 48 de ore. În anul 1992, pe timpul nopții, activiștii mișcării separatiste basce au bombardat mașinile din caravana Turului Franței. În anul 1997, sprinterul belgian Tom Steels a fost exclus din competiție după ce a aruncat cu o sticlă într-un alt ciclist, în timpul sprintului masiv de la Marennes. În anul 1998: În anul 1999, pompierii au organizat o demonstrație ce a întrerupt cursa, ei aruncând cu bombe urât mirositoare. În anul 2006, ciclistului
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
2008: În anul 2010, Mark Renshaw (HTC-Columbia) a fost descalificat după ce a lovit cu capul un alt rutier (Julian Dean), dar și pentru că l-a blocat pe ciclistul Tyler Farrar de la echipa Garmin-Transitions. În anul 2011, Alexandr Kolobnev a părăsit competiția după ce a fost testat pozitiv cu hidroclorotiazidă. Primul organizator al Turului a fost Henri Desgrange, deși începutul cursei din 1903 a fost condus de Lefèvre. El urmărea cicliștii cu ajutorul trenului sau al bicicletei. În anul 1936, Desgrange urma să fie
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
trenului sau al bicicletei. În anul 1936, Desgrange urma să fie supus unei operații de prostată. La acel moment, această afecțiune necesita două intervenții chirurgicale; se preconiza astfel, că Turul Franței se va întrerupe între cele două operații ale directorului competiției. Totuși, Desgrange și-a convins doctorul să-l lase să urmărească Turul. Cea de-a doua zi petrecută în preajma competiției s-a dovedit a fi prea mult pentru organismul slăbit al lui Desgrange și, suferind de febră la Charleville, el
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
afecțiune necesita două intervenții chirurgicale; se preconiza astfel, că Turul Franței se va întrerupe între cele două operații ale directorului competiției. Totuși, Desgrange și-a convins doctorul să-l lase să urmărească Turul. Cea de-a doua zi petrecută în preajma competiției s-a dovedit a fi prea mult pentru organismul slăbit al lui Desgrange și, suferind de febră la Charleville, el a hotărât să se retragă la castelul său de la Beauvallon. Desgrange a murit acasă, pe coasta Mării Mediterane, în data
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
organismul slăbit al lui Desgrange și, suferind de febră la Charleville, el a hotărât să se retragă la castelul său de la Beauvallon. Desgrange a murit acasă, pe coasta Mării Mediterane, în data de 16 august 1940. Din acel moment, organizarea competiției a căzut în sarcina adjunctului său, Jacques Goddet. Turul Franței a fost întrerupt în timpul războiului. Propaganda nazistă Staffel dorea ca acesta să se desfășoare în continuare, oferind anumite facilități, interzise în alte circumstanțe. Motivația acestui fapt stătea în speranța menținerii
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
fost sechestrate de stat. Prin urmare, drepturile asupra Turului au revenit guvernului. Lui Jacques Goddet i s-a permis să publice un alt ziar sportiv, "L'Équipe", dar la acel moment exista pentru acesta un rival ce candida pentru organizarea competiției. Este vorba despre consorțiul alcătuit din "Sports" și "Miroir Sprint". Fiecare a organizat o cursă similară. "L'Équipe" și "Le Parisien Libéré" au susținut Cursa Turului Franței (), iar "Sports" și "Miroir Sprint" au organizat Rondul Franței (). Ambele competiții s-au
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
pentru organizarea competiției. Este vorba despre consorțiul alcătuit din "Sports" și "Miroir Sprint". Fiecare a organizat o cursă similară. "L'Équipe" și "Le Parisien Libéré" au susținut Cursa Turului Franței (), iar "Sports" și "Miroir Sprint" au organizat Rondul Franței (). Ambele competiții s-au desfășurat pe parcursul a cinci etape, aceasta fiind lungimea maximă acceptată de guvern, ca urmare a penuriei acelor vremuri. Cursa celor de la "L'Équipe" a fost mai bine organizată și a prins mai bine la public datorită faptului că
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Cursa celor de la "L'Équipe" a fost mai bine organizată și a prins mai bine la public datorită faptului că se desfășura între echipe naționale. Înainte de război, atunci când ciclismul francez se afla la cele mai înalte standarde, acest tip de competiție avusese cel mai mare succes. Ca o consecință a acestor lucruri, "L'Équipe" a primit permisiunea de a organiza ediția din anul 1947 a Turului Franței. Finanțele cotidianului "L'Équipe" nu au strălucit niciodată și ca atare, Goddet a fost
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
nu reușea să atragă suficiente premii în bani. El este cel ce a introdus desfășurarea finalului Turului pe bulevardul Champs-Élysées, începând cu anul 1975. A părăsit organizarea Turului Franței pe 17 martie 1987, din cauza pierderilor financiare pricinuite de Turul Americii, competiție în care, de asemenea, se implicase. Mulți au susținut că Lévitan ar fi redirecționat fondurile Turului Franței către acest Tur al Americii. El a insistat în privința nevinovăției sale, dar broasca de la ușa biroului său a fost schimbată, iar el și-
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Leblanc, care în 1989 a fost numit în funcția de director al cursei. În anul 2005, fostul prezentator de televiziune Christian Prudhomme l-a înlocuit pe Leblanc, după ce, în prealabil, ocupase timp de doi ani funcția de director adjunct al competiției. Prudhomme, actualul director al cursei, lucrează pentru Societatea Turului Franței (), care este o filială a Organizației Sportive Amaury ( - ASO). Din anul 1993, aceasta este parte componentă a trustului media Amaury Group, grup ce deține și ziarul "L'Équipe." Societatea Turului
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
organiza astfel de acțiuni, se înșală. Chiar dacă mișcarea noastră naționalistă se declară în favoarea autoguvernării (autonomiei), noi am fi încântați ca Turul să ajungă în Corsica.” Ca parte componentă a celebrărilor ce vor marca ediția cu numărul 100 a Turului Franței, competiția din 2013 va debuta în Corsica. Încă de la început au fost acordate premii în bani. Acestea au evoluat de la an la an, începând cu cei 20.000 de franci vechi oferiți în primul an al competiției. Cu toate acestea, între
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
100 a Turului Franței, competiția din 2013 va debuta în Corsica. Încă de la început au fost acordate premii în bani. Acestea au evoluat de la an la an, începând cu cei 20.000 de franci vechi oferiți în primul an al competiției. Cu toate acestea, între anii 1976 și 1987, premiul întâi a constat într-un apartament oferit de sponsorul cursei. În anul 1988, câștigătorul a fost recompensat cu o mașină, cu un apartament tip studio, cu o operă de artă și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
o mașină, cu un apartament tip studio, cu o operă de artă și cu 500.000 de franci, bani gheață. Din anul 1990, au revenit premiile oferite exclusiv în numerar. Premiile și bonusurile zilnice și finale sunt acordate la finalul competiției. Ca exemplu, în anul 2009, câștigătorul Turului a primit ca premiu suma de 450.000 €, în timp ce învingătorii din cele 21 de etape au încasat, fiecare, câte 8.000 € (pentru contratimpul pe echipe s-au oferit 10.000 €). Câștigătorul clasamentului pe
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
câte 8.000 € (pentru contratimpul pe echipe s-au oferit 10.000 €). Câștigătorul clasamentului pe puncte și cel al clasamentului cățărătorilor au fost recompensați cu câte 25.000 € fiecare. Cel mai bine clasat tânăr, precum și cel mai combativ ciclist al competiției au obținut un premiu în valoare de 20.000 € fiecare. Cea mai bine plasată echipă (stabilită prin cumularea timpilor celor mai buni trei cicliști din fiecare echipă), la finalul Turului, a încasat 50.000 €. În amintirea fondatorului Turului Franței se
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cel verde și cel alb cu buline roșii au aceleași înțelesuri precum în Turul Franței. În schimb, întrucât Turul Italiei este organizat de ziarul La Gazzetta dello Sport, ale cărui pagini sunt colorate în roz, liderul clasamentului general al acestei competiții îmbracă un tricou roz. Tricoul galben () este purtat de liderul clasamentului general. Acesta se întocmește prin însumarea timpilor obținuți de fiecare ciclist în fiecare etapă. Ciclistul cu cel mai mic timp astfel totalizat, primește la sfârșitul fiecărei etape un tricou
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Vezi și Lista câștigătorilor Turului Franței Tricoul verde () este decernat liderului clasamentului pe puncte. La sfârșitul fiecărei etape se distribuie puncte primilor clasați. Astfel, se acordă mai multe puncte în etapele de plat și mai puține în cele de munte. Competiția pe puncte a fost creată în anul 1953, pentru a celebra 50 de ani de Tur. În acel an a fost denumită Grand Prix du Cinquentenaire și a fost câștigată de Fritz Schaer din Elveția. Primul sponsor al acestei competiții
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Competiția pe puncte a fost creată în anul 1953, pentru a celebra 50 de ani de Tur. În acel an a fost denumită Grand Prix du Cinquentenaire și a fost câștigată de Fritz Schaer din Elveția. Primul sponsor al acestei competiții a fost La Belle Jardinière. Actualul sponsor este Pari Mutuel Urbain, o companie de stat de pariuri. În prezent, clasamentul pe puncte se întocmește prin adăugarea punctelor obținute pe parcursul etapelor și prin deducerea punctelor de penalizare. Punctele se acordă pentru
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Franței, doi concurenți se află la egalitate de puncte, câștigătorul tricoului verde este stabilit în urma numărului de etape câștigate, apoi a numărului de sprinturi intermediare câștigate, ultimul criteriu de departajare fiind locul ocupat în clasamentul general. Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de șase ori: Un ciclist a castigat competitia pe puncte de cinci ori : Peter Sagan in 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de patru ori: Liderul clasamentului cățărătorilor se distinge în pluton
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de departajare fiind locul ocupat în clasamentul general. Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de șase ori: Un ciclist a castigat competitia pe puncte de cinci ori : Peter Sagan in 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 Un ciclist a câștigat competiția pe puncte de patru ori: Liderul clasamentului cățărătorilor se distinge în pluton prin faptul că poartă un tricou alb cu buline roșii (), inspirat de un tricou pe care Félix Lévitan, unul dintre primii organizatori ai Turului, l-a văzut în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
distinge în pluton prin faptul că poartă un tricou alb cu buline roșii (), inspirat de un tricou pe care Félix Lévitan, unul dintre primii organizatori ai Turului, l-a văzut în tinerețea sa la Vélodrome d'Hiver din Paris. Această competiție paralelă oferă puncte cicliștilor care ajung primii pe vârfurile dealurilor și munților repertoriați. Titulatura de cel mai bun cățărător a fost introdusă în anul 1933, premiile pentru această competiție fiind acordate prima dată abia în 1934, în timp ce tricoul distinctiv a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
văzut în tinerețea sa la Vélodrome d'Hiver din Paris. Această competiție paralelă oferă puncte cicliștilor care ajung primii pe vârfurile dealurilor și munților repertoriați. Titulatura de cel mai bun cățărător a fost introdusă în anul 1933, premiile pentru această competiție fiind acordate prima dată abia în 1934, în timp ce tricoul distinctiv a fost creat în 1975. Primul ciclist care a purtat acest tricou a fost Lucien Van Impe. La momentul respectiv, Van Impe se afla în drumul spre cel de-al
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
vârful cățărării. Cățărări de categoria a 4-a: 1 punct, acordat ciclistului care ajunge primul în vârful cățărării. Punctele acordate se dublează în cazul cățărărilor de minim categoria a doua ce servesc drept final de etapă. Un ciclist a câștigat competiția cățărătorilor de șapte ori: Doi cicliști au câștigat această competiție de câte șase ori: Între 1975 și 1989 și apoi începând cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
acordat ciclistului care ajunge primul în vârful cățărării. Punctele acordate se dublează în cazul cățărărilor de minim categoria a doua ce servesc drept final de etapă. Un ciclist a câștigat competiția cățărătorilor de șapte ori: Doi cicliști au câștigat această competiție de câte șase ori: Între 1975 și 1989 și apoi începând cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine poziționat ciclist sub 26 ani, în clasamentul general, poartă un
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine poziționat ciclist sub 26 ani, în clasamentul general, poartă un tricou distinctiv de culoare albă ()). Din momentul introducerii sale (1975), această competiție a fost câștigată de 29 de cicliști diferiți. Dintre aceștia, cinci au reușit ca de-a lungul carierei lor să se impună și în clasamentul general (Fignon, LeMond, Pantani, Ullrich și Contador). S-a întâmplat de trei ori până acum
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]