30,085 matches
-
al familiei. Noua clădire reunește peste 40 de meserii din domeniul orologeriei și al bijuteriilor. În același an, Piaget dă un nou impuls ceasului Polo din anii ‘70 și lansează colecția Magic Reflections. Manufactura dezvoltă mai multe linii de mecanisme mecanice și în 2002 scoate pe piață primul mecanism tourbillon al Manufacturii Piaget, Calibrul 600P, mecanismul tourbillon cel mai fin din lume de doar 3,5 mm grosime. În 2004, Piaget sărbătorește 130 de ani de la crearea sa. Piaget concepe, dezvoltă
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
mecanism tourbillon al Manufacturii Piaget, Calibrul 600P, mecanismul tourbillon cel mai fin din lume de doar 3,5 mm grosime. În 2004, Piaget sărbătorește 130 de ani de la crearea sa. Piaget concepe, dezvoltă și produce în atelierele proprii mecanismele sale mecanice. Manufactura există din 1874 și reunește peste 40 de meserii, de la conceperea până la livrarea unui ceas cu sisteme complexe sau a unei bijuterii de lux. Piaget se numără printre precursorii mecanismelor extraplate, cum ar fi mecanismele 9P manual si 12P
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
formă de soare strălucește din cușca tourbillon-ului. Modelul este din aur împodobit cu pietre prețioase. Fiecare din mecanismele tourbillon schelet, ce fac obiectul mai multor brevete, este asamblat și încastrat de un singur maestru ceasornicar. Calibrul 560P este un mecanism mecanic cu întoarcerea automatică, conceput, dezvoltat și fabricat în cadrul Manufacturii Piaget, înzestrat cu un mecanism complex de afișare a secundelor retrograde. Acul se mișcă de la 0 la 30 pe un arc de cerc de 12 ore, pentru a reveni instantaneu la
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
voi să spunem adevărul, câteodată concedem că într-o formă prea crudă.” O comparație între principiile liberale și cele conservatoare, așa cum le concepea Eminescu, găsim în articolul din 1 aprilie 1882. El considera că liberalii priveau statul într-o „manieră mecanică”, ca pe un mecanism „cu resorturi moarte a cărui activitate și repaos se regulează după legile staticii și ale dinamicii”. De aceea ei nu respectau tradițiile, pe care le considerau niște prejudecăți, și credeau că pot să inventeze după bunul
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
rol foarte important în dezvoltarea nanotehnologiei si electronicii. Bazele mecanicii cuantice au fost puse la începutul secolului 20 de ideile inovatoare ale lui Max Planck și Niels Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat datorită acurateții predicțiilor sale asupra comportamentului sistemelor fizice, incluzând sisteme pentru care Mecanica Newtoniană eșuează. Chiar și relativitatea generală are limitări—în moduri în care mecanica cuantică nu le are—în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt pur și simplu factori de conversie între unitățile de energie și cele de frecvență. Constanta redusă a lui Planck este folosită mai des decât "h" (constanta lui Planck) în formulele matematice ale mecanicii cuantice din mai multe motive, unul dintre ele fiind și acela că viteza unghiulară sau frecvența unghiulară este de obicei măsurată în radiani pe secundă deci utilizând "ħ" care folosește de asemenea radiani se va evita un calcul suplimentar de
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
care vibrează. Într-un sistem vibrator circular, unda trebuie să fie o formațiune continuă de creste și văi de jur împrejurul cercului. Fiecare electron trebuie să fie pentru o orbită dată propria lui undă staționară. Werner Heisenberg a dezvoltat teroria completă a mecanicii cuantice în 1925 la vârsta de 23 de ani. Mergând pe urmele mentorului său, Niels Bohr, Werner Heisenberg a început să lucreze la o teorie care să descrie comportamentul cuantic al orbitelor electronilor. Deoarece electronii nu pot fi observați pe
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
particule) în mai multe sisteme identice, vor exista inevitabil diferențe între valorile măsurate a.î. diferența dintre produsul lor este egală sau mai mare decât formula 20/2." În 1925 Heisenberg a publicat un articol intitulat " Reinterpretarea cinematicii și a relațiilor mecanice în teoria cuantică" descriind descoperirile sale. Astfel vechea teorie cuantică a fost înlocuită și a luat naștere perioada mecanicii cuantice. Lucrarea lui Heisenberg a dat câteva detalii care să ajute cititorii să determine cum a folosit rezultatele modelului unu-dimensional
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cuvintele lui Wilhelm Wien ). În 1927, Heisenberg a făcut o nouă descoperire bazându-se pe teoria sa cuantică care a avut consecințe practice ulterioare referitoare la acest nou mod de a privi materia și energia la nivel atomic. În formula mecanicii matriciale Heisenberg a descoperit o eroare sau o diferență de h/4formula 21 între poziție și moment. Cu cât este mai precis determinată poziția unei particule, cu atât mai puțin precis este determinat momentul acesteia iar valoarea minimă a incertitudinii implicate
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
nu poate fi determinat, ci poate fi descris doar un set de posibilități. Aceste noțiuni care decurg din principiul incertitudinii se aplică doar la nivel subatomic și este o consecință a dualității undă-particulă. Oricât de ne-intuitivă poate părea, teoria mecanicii cuantice împreună cu principiul său de incertitudine sunt responsabile pentru uriașele dezvoltări din lumea tehnologiei care merg de la componentele pentru computere la lumina fluorescentă sau tehnicile de scanare ale corpului uman. Ecuația de undă a lui Schrödinger, cu funcția sa de
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
un mod neobișnuit. O aruncare reală a zarului poate fi înțeleasă complet utilizând legile mecanicii clasice iar rezultatul depinde doar de condițiile inițiale. Oricum aruncarea unui "zar" cuantic nu are antecedent; adică nu are o cauză cunoscută. Cu tot succesul mecanicii cuantice, există în alcătuirea ei unele elemente controversate. De exemplu, comportamentul obiectelor microscopice descris în mecanica cuantică diferă foarte mult de experiența noastră cotidiană, ceea ce aduce cu sine o anumită lipsă de încredere. Se știe azi că o mare parte
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
radiației se schimbă în mod ireversibil - corpul C absoarbe și emite radiație până când distribuția după lungimi de undă a radiației din încăpere devine aceea a corpului negru. Corpul C poate fi oricât de mic, ca și capacitatea lui termică. Lucrul mecanic cheltuit pentru a-l introduce și a-l scoate din încăpere poate fi deasemenea făcut oricât de mic. Temperatura finală a radiației (și a corpului C) se obține din energia ei inițiala totală și din legea Stefan-Boltzmann (III). În rezumat
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
de lent până la volumul inițial "V". Deși corpul absorbant nu mai e prezent, este acceptat că distribuția finală a energiei după lungimile de undă este identică cu cea în prezența lui (adică cu cea inițială). Pentru aceasta, se evaluează lucrul mecanic efectuat la comprimare și destindere: în timpul procesului de comprimare, radiația rămâne izotropă și deci presiunea asupra pistonului este p = u/3 ; cantitatea de energie necesară pentru schimbarea temperaturii corpului absorbant poate fi făcută oricât de mică. La destindere, dacă radiația
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
emițând altele, va restabili distribuția de radiație a corpului negru. Aceasta însă se poate face numai cu prețul apariției unui impuls nenul în câmp, pentru anumite lungimi de undă. Cu ajutorul unei probe mici absorbante, putem transforma acest impuls în lucru mecanic: energia necesară este luată de la rezervorul de temperatură "T". Acest ciclu se poate repeta indefinit. Cu aceasta însă s-a încălcat principiul al doilea al termodinamicii: căldura de la un singur rezervor este transformată în mod ciclic în lucru mecanic. Rezultă
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
lucru mecanic: energia necesară este luată de la rezervorul de temperatură "T". Acest ciclu se poate repeta indefinit. Cu aceasta însă s-a încălcat principiul al doilea al termodinamicii: căldura de la un singur rezervor este transformată în mod ciclic în lucru mecanic. Rezultă că introducerea corpului mic negru nu a produs nici o modificare în distribuția radiației, și deci că aceasta își păstrase în compresie caracterul "negru" de echilibru. Deoarece temperaturile inițială și finală au fost alese arbitrar, rezultă că stările radiației "negre
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
prezentarea de mai sus am urmărit deasemenea în linii mari cursul de termodinamică a lui Ș.Țiteica . Ideea de a considera radiația ca o sumă de oscilatori este datorita lui Rayleigh și duce împreună cu teorema de echipartiție a energiei din mecanica statistică clasică la formula lui Rayleigh-Jeans (RJ) de mai sus. Împreună însă cu ipoteza nivelelor discrete de energie ale oscilatorilor, ea oferă modul cel mai rapid și natural de a deduce formula lui Planck. Dar această cale este foarte diferită
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
Comerț Bacău - PERCOMEX București, măi 1999), managementul operațiunilor vamale și comerț exterior. Incoterms 2000 (Cameră de Comerț Bacău -PERCOMEX București, iunie 2000). După absolvirea facultății, a lucrat la SC RAFO Ș.A. Onești ca inginer mentenanță utilaje dinamice și statice, Secția Mecanică (noiembrie 1993 - noiembrie 1994), inginer principal la Serviciul Inginerie-Cercetare (noiembrie 1994 - ianuarie 1998) și inginer la Departament Strategie Comerț Exterior (ianuarie 1998 - noiembrie 2000). Acolo a realizat două inovații tehnologice (propuse spre aplicare): un dispozitiv generator mecanic de ultrasunete la
Nicușor Păduraru () [Corola-website/Science/314202_a_315531]
-
honing" , în l.rusă : хонингование (prelucrare prin honuire), este o prelucrare prin așchiere fină a suprafețelor cilindrice interioare, mai rar a suprafețelor cilindrice exterioare sau plane, pentru aproape toate materialele, în ultima parte a procesului de fabricație a unei piese mecanice. Scopul acestei prelucrări este de a obține forma și dimensiunea exactă, precum și proprietățile cerute de ("știința frecării") pentru calitatea dorită a suprafeței. a se aplică în special la finisarea blocurilor de cilindri ale motoarelor sau a cilindrilor hidraulici, pentru finisarea
Honuire () [Corola-website/Science/314271_a_315600]
-
astfel constituit încât să stea cea mai mare parte a timpului închis. În vederea “relaxării” acestuia, se apelează la un soi de dildo-uri anale din silicon sau din alte materiale (butt plugs), unguente și anestezice locale, lubrifianți, dar și la dispozitive mecanice sau pneumatice de “lărgire” (expandable butt plugs). Chiar dacă toate aceste accesorii poartă denumirea generică de sex toys, se remarcă ușor caracterul artificial al acestor ”jucării”, menite să suplinească ceea ce natura a omis să prevadă. Rectul este construit pentru “eliminare” și
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
Procesul tehnologic - reprezintă ansamblul de operații mecanice, fizice, chimice, care prin acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în bunuri sau realizează asamblarea, repararea ori întreținerea unui sistem tehnic. Un proces este un ansamblu de activități corelate sau în interacțiune care transformă elemente de intrare în elemente
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
procese anexe". "Procesele tehnologice de bază" sunt cele care contribuie direct la realizarea produselor finite, prin transformarea intrărilor în ieșiri; acestea sunt "procese de transformare" care transformă resursele de intrare în produse intermediare sau produse finite. În cazul produselor predominant mecanice, procesele tehnologice sunt: elaborarea semifabricatelor (prin turnare, forjare, sudare, formare etc.), procese de prelucrare, procese de asamblare, procese de control etc. "Procesele auxiliare" și "procesele de servire" asigură pregătirea, respectiv servirea proceselor de bază; acestea includ de exemplu: transportul materialelor
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
ordonate în timp, necesare fie pentru obținerea unui produs prin prelucrare sau/și asamblare, fie pentru întreținerea sau repararea unui sistem tehnic (de exemplu: mașină, vehicul etc.). "Dicționarul enciclopedic" (2004) definește procesul tehnologic ca fiind "totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice sau chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime sau semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite." Procesele tehnologice pot modifica forma, structura, proprietățile fizico-mecanice sau compoziția chimică a materiilor prime, materialelor sau semifabricatelor de prelucrat. Procesele
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
sau mixte; PT de construire, de dezmembrare, de distrugere, de elaborare metalurgică, de încercare, de întreținere, de măsurare, de montare-demontare, de prelucrare, de recondiționare, de reparare, de transport; ٭după procedeul caracteristic care intervine în cursul desfășurării operațiilor se disting : PT mecanice, termice, electrice, chimice, electrochimice, termochimice, biochimice. Procesul de fabricație este un proces de producție prin care se obține un produs fabricat. Dicționarul explicativ al limbii române oferă următoarea definiție : Procesul de fabricație este "totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiei prime
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
pentru transformarea materiei prime și a semifabricatelor în produse finite". Procesul de fabricație cuprinde diferite procese tehnologice între care există legături funcționale, procese prin care se realizează transformarea succesivă a materiei prime sau semifabricatelor în produse finite. În cazul produselor mecanice,procesul de fabricație este constituit din următoarele categorii de procese tehnologice. "Procesul de elaborare a semifabricatelor" trebuie să asigure calitatea materialului și proprietățile fizico-mecanice impuse. Obținerea semifabricatelor se poate realiza prin debitare din laminate, turnare, deformare la cald (forjare liberă
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]
-
rezultat al prelucrărilor prin așchiere pe mașini-unelte. Piesa este prelucrată prin așchiere, prin diferite procedee: strunjire, frezare, rabotare, mortezare, găurire etc. Procesul tehnologic complet de prelucrare a piesei este descris în documentația tehnologică, de exemplu : Planul de operații pentru prelucrări mecanice ("Routing sheet" -în l. engleză; "Gamme d'usinage" -în l. franceză). "Procesul tehnologic de tratament termic și acoperiri de suprafață" urmărește asigurarea structurii necesare a materialului și a proprietăților fizico-mecanice impuse. Tratamentele termice (călire, revenire, îmbătrânire etc.) sau termochimice (cementare
Proces tehnologic () [Corola-website/Science/314305_a_315634]