29,580 matches
-
flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa că sensibilitatea simbolistă operează o altă selecție a episoadelor consacrate, sau oferă o tratare a lor în cheie proprie. Dacă în pictura din secolul al XVII-lea era privilegiată secvența în care Orfeu reușește să îmblânzească animalele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Euridice (1922) al lui Charles Ricketts, tratarea în cheie simbolistă a temei, de la aspectele accentuat decorativiste la cele accentuat tragice, seducția pe care o exercită personajul depășește cu mult intervalul în care simbolismul se bucura de popularitate. Simbolismul în artele plastice cunoaște o metamorfoză în scurta etapă a orfismului sau cubismului orfic în pictura franceză, între finele lui 1911 și începutul lui 1914, termen atribuit mișcării de către Guillaume Apollinaire la expoziția Secțiunii de Aur, în octombrie 1912, și desemnând pictori precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Strâmbu îi adresa o scrisoare în calitatea sa de președinte al "Tinerimii artistice", solicitând informarea asupra unui prostest colectiv formulat de membrii asociației. Scrisoarea devine interesantă și pentru faptul că pictorul propunea un studiu asupra Clasicismului și Modernismului în artele plastice, vizând, de fapt, o recapitulare și o sinteză a preocupărilor membrilor organizației. În acel studiu, după ce s-ar da definiția exactă a fiecărui din aceste două curente și bazele pe care stă fiecare, după ce se va vorbi de curentele noi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul lumii, golit de orice urmă de istoricitate sau moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul simbolismului în artele plastice și, în particular, în cadrul simbolismului german, cu care Loghi intră într-un contact direct. La rândul său, Gustav Klimt descoperea o vârstă mai veche a antichității, cea a Greciei preclasice, și odată cu ea, arta miceniană care-i influențează pictura. Nietzsche
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perioadă. Luchian ilustrează și o modă, un gust estetic care corespunde în linii mari unui simbolism de expresie decorativistă, dar și unui alt simbolism, interesat de reflectarea unor étates d'âme. Momentul este proprice constituirii unor noi direcții în artele plastice românești, coeziunea mișcărilor artistice de la sfârșitul secolului realizându-se printr-o serie de dezacorduri, de secesionisme. "Scisiunea" românească corespunde secesionismelor occidentale, având ca rezultat noi curente și mișcări artistice, la care artiștii români care studiază în principal la München sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior și artelor plastice. Foarte adesea, primul este utilizat de criticii de artă ai perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe și afilieri în pictura românească. Pentru cuprinderea operei lui Luchian este mai eficientă utilizarea alternativă a termenilor, cu preoponderență a celui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite Câteva pasaje din volumul de memorii al Ceciliei Cuțescu-Storck, Fresca unei vieți, fac referire la posibile surse de inspirație pentru pictura sa, la o serie de teme care vor deveni recurente în opera sa plastică. Fisurile, accidentele datorate delabrării vechilor clădiri provoacă apariția unor figuri în imaginația pictoriței, figuri surprinse în diferite postúri și compoziții alegorice. Cecilia Cuțescu- Storck pictează cu privirea tablouri apocaliptice, însă atenția sa se fixează cu precădere asupra gesticulației și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar atelierul pictoriței. Jurnalul consemnează anii 1897-1899, petrecuți într-una din capitalele secession-ului german, München-ul, în plină efervescență secesionistă. Pictorița este o vizitatoare asiduă de muzee și expoziții și, cu siguranță, aici face cunoștință cu tendițele moderniste din arta plastică. La München se aflau, printre alții, și pictorii români Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popescu și Frederic Storck. În jurul datei de 24 iunie 1898 ea vizitează, la Viena, o expoziție Böcklin, în compania unei prietene (baroana d'Esperjesy), dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a inspirat probabil Brangwein pentru aquafortele sale"455. Perioada pariziană se desfășoară între 1899 și 1906, iar pictorița își manifestă prețuirea față de Lucien Simon, Charles Cottet, André Dauchez, pe care, împreună cu René Ménard, critica îi numește "la bande noire". Opera plastică a Ceciliei Cuțescu-Storck pare a avea o arhitectură muzicală; există laitmotive, o cursivitate tematică, așa cum se face remarcată o coeziune armonică la nivelul întregii ei opere, poate și pentru că pictorița reușete să facă să rimeze afinitățile cu influențele pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În cazul imperiului Austro-Ungar și mai precis al Vienei, Academia de arte frumoase (Künstlerhaus) și Muzeul Austriac de Artă și Industrie cu Școala de Arte Aplicate, înființată în 1868, constituiau principalele organisme artistice menite să legitimeze orice mișcare în artele plastice. Secesiunea constituie, în parte, un rezultat al neînțelegerii între cercul de artiști mai vârstnici, care exercitau un control sever asupra prezenței publice a unui artist, și tinerii artiști cu vederi novatoare. Secesiunea debutează astfel ca un conflict între generații, conflict
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Wagner, pe 11 noiembrie 1899. Mișcarea își asumă de la început eclectismul, în ea își au locul impresioniști, naturaliști, artiști Jugendstil, cât și cele mai diverse direcții artistice. În mod programatic, se decide eliminarea oricărei discriminări între diferitele forme de artă plastică, și în primul rând, diferența descalificantă a artelor aplicate, artele decorative participând la o ordine a secundarului, socotite minore în raport cu artele majore: pictura, sculptura, arhitectura. Klimt va ilustra poate cel mai bine osmoza între cele două direcții, sub semnul unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că nu constituia o revoluție artistică, ci mai curând o revoltă în numele unor principii libertare"487. Cum am văzut, în opinia lui Peter Vergo cu privire la secession-ul vienez, tocmai absența unui program unificator a asigurat o spațiere avantajoasă în arta plastică a unor direcții diferite, difuzând creator, reunind pictori, graficieni, designeri, tipografi, arhitecți etc. Următoarea "Expoziție a artiștilor independenți" va avea loc peste doi ani, abia în 1898, de această dată cu concursul mai multor pictori, dar și a unor oameni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apar, din păcate, decât șase numere, dintre care două numere duble principalul ei finanțator, Al. Bogdan-Pitești fiind arestat. Dintre conferințele propuse, societatea nu organizează decât una, prin aducerea în țară a lui Joséphin Péladan, principalul susținător al simbolismului în artele plastice. Apărau arta nouă simbolistă, de natură creștin-catolică a mișcărei din Paris. "Magul Sar Péladan, șeful acestei mișcări, a conferențiat și la București, producând vâlvă și tulburare" spunea Constantin Prodan în 1936489. Pictorii din comitetul de conducere al societății "Ileana", Constantin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Popovici, Vasile Ravici, Menelas Simonydi, Ion Țincu, Titus Alexandrescu, Ion Voinescu-Docuzești, S. Roguska, Dimitrie Serafim, Petre Bellet, Ion Bărbulescu. Societatea organizează nu numai expoziții, ci și serate literare sau concerte; toate artele sunt reprezentate, cu toate că patronajul rămâne unul al artelor plastice. Acest fapt reprezintă o alianță constituită pe baza sincretismului secesionisto-simbolist de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Contrar afirmației lui Petre Oprea, care se cere receptată într-un anumit context, silind la decupaje dogmatice, pictorii români nu resping Arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru a-și găsi ecou și la secesioniștii români aflați în țară, Luchian, Vermont, Artachino, Grant, Verona și sculptorii care vor rămâne atașați familiei regale, Storck și Spaethe. Noul "cerc artistic" este mai exclusivist, neadmițând printre membri altceva decât artiști plastici. Termenul cheie îl reprezintă "tinerimea" prin referirea nu numai la o artă tânără, ci și la novismul mișcărilor secesioniste occidentale: Jugendstil în Germania, Arte Joven în Spania etc. Societatea beneficia și de sprijinul principesei Maria 495, care expune lucrări de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a noilor direcții din arta europeană. Din acest punct de vedere, reiterând demersul maiorescian din "O cercetare critică asupra poeziei române", Bacalbașa propune temporar suspendarea unor impenitente judecăți critice, ca de altfel și suspendarea reticenței față de elementele novatoare în arta plastică, tocmai pentru a încuraja afirmarea plenară a artiștilor români. Un proces de durată, decantarea valorilor ar trebui să succeadă momentelor fondatoare, de creație a unei arte moderne, fazei formative de tatonări, dibuiri, maturări. De asemenea, Ion Bacalbașa reafirmă eclectismul programatic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu fac sistem la nivelul unei școli naționale, care să impună o estetică proprie, novatoare. Nu se pune problema unor "lupte de școală" și a unor delimitări, diferențieri pe baza unor estetici minuțios și clar formulate, fapt caracteristic pentru cultura plastică franceză. În absența unei tradiții solide în arta plastică, mai importantă apare formarea unor artiști români care să configureze o identitate proprie artei plastice românești. Astfel, eclectismul bine temperat al asociației, deschis oricărui gust sau sensibilități artistice autentice, nu se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să impună o estetică proprie, novatoare. Nu se pune problema unor "lupte de școală" și a unor delimitări, diferențieri pe baza unor estetici minuțios și clar formulate, fapt caracteristic pentru cultura plastică franceză. În absența unei tradiții solide în arta plastică, mai importantă apare formarea unor artiști români care să configureze o identitate proprie artei plastice românești. Astfel, eclectismul bine temperat al asociației, deschis oricărui gust sau sensibilități artistice autentice, nu se bazează pe o selecție drastică și face posibilă detașarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unor delimitări, diferențieri pe baza unor estetici minuțios și clar formulate, fapt caracteristic pentru cultura plastică franceză. În absența unei tradiții solide în arta plastică, mai importantă apare formarea unor artiști români care să configureze o identitate proprie artei plastice românești. Astfel, eclectismul bine temperat al asociației, deschis oricărui gust sau sensibilități artistice autentice, nu se bazează pe o selecție drastică și face posibilă detașarea ulterioară a celor remarcabili, precum Ștefan Luchian. Fără a o spune direct, se acceptă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moreau, "esotericul". Printre lucrările celebre ale acestuia o evidențiază și pe cea intitulată Salome. Arthur Verona este plasat în afara acestui concurs de subtilități, în dimensiunea "technică", de studiu de nud, fără o altă finalitate decât cea a exercițiului de virtuozitate plastică. Indiferent de validitatea judecăților criticului, acesta articulează un discurs critic coerent, vizând elemente de detaliu, disocieri subtile, o bună cunoaștere a subiectului și, mai presus de orice, gust. Verona, ca pictor român, este astfel plasat într-un context prestigios, măcar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
textes, Studiu pentru Lira lui Orfeu, studiu realizat pentru tabloul cu același nume expus în 1898, Al. Séon apare în revistă cu un mic desen ilustrând o Himeră. Elev al lui Puvis de Chavannes, personalitate emblematică pentru simbolism în artele plastice, Al. Séon (1855-1917) este elogiat și pentru pictura murală, fiind socotit drept un maestru al frescelor și un artist-intelectual, prezentat drept un estet recluzat în turnul său de fildeș. Altfel, pictorul era asociat cu salonul rozacrucean péladanesc, realizând, în 1891
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Însă redacția anunță colaborarea lui Alexandre Séon, Etienne Azambre, G. Rochegrosse, A. Mucha, toți parizieni, a belgianului Fernand Khnopff (Bruxelles) și a britanicului Walter Crane (Londra). În numărul 2, din septembrie 1900, se adaugă colaboratorilor români în materie de arte plastice, Glaser și Nicolae Mantu, care va deveni membru al societății Tinerimea artistică în 1911, caricaturistul N.S. Petrescu (Găină), Sonia Roguska, Eugen Voinescu, iar printre colaboratorii străini, A. Mucha și Alexandre Séon. Revista anunță din nou colaborări străine la fel de prestigioase, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și revistele care au făcut reclamă Ilenei, preluând o parte din desene în paginile lor, printre acestea Noua revistă română, Albina, Gazeta Săteanului, Literatură și artă română. În fulguranta ei apariție, revista Ileana configurează mai clar fenomenul secesionist în artele plastice, încadrat de o pronunțată sensibilitate decadento-simbolistă, marcată definitoriu în jurul anului 1900 și cu reverberații până în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. Capitolul X X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck Țigăncile constituie una dintre temele picturii românești care redescoperea pe filieră romantică aportul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului Salomeea în literatura română ne comunică interesul publicului în acest sens, interes mai longeviv decât curentul simbolist. Exemplele oferite sunt menite să sugereze un anumit tip de feminitate, care și-a găsit ecoul nu numai în literatură, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]