36,856 matches
-
ochii de pe paginile cărții pe care tocmai dădusem primele autografe din viața mea și mi-am dat seama că totul e numai un vis, toată povestea asta cu literatura, debutul, lansarea, în curând mă voi întoarce acasă și îmi voi regăsi acolo viața mea reală, exact așa cum am lăsat-o. Acum, din seria „mai complicat de atât nu se poate“, am doi copii și sunt o mamă singură care se încăpățânează să creadă că mai poate fi și scriitoare, care tot
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
distragere, uitare, ignoranță, cădere tragică. Retrăirea vieților anterioare echivalează cu înțelegerea lor și cu „arderea propriilor păcate“, adică a actelor săvârșite sub imperiul ignoranței și transmise dintr-o existență în alta prin legea karmică. Ajungându-se la începuturile Timpului se regăsește Non-Timpul, prezentul etern care a precedat experiența temporală fundamentată de prima existență umană decăzută din starea de grație. Protagonistul poate atinge starea care a precedat căderea în Timp și pătrunderea în „timpul rotitor și rostitor“, după o sintagmă consacrată a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
do reanu, Minulescu. Eram însă pasionată de poeții ro man tici francezi, de acolo cred că mi-a venit nebunia cu poeziile. La paisprezece ani îmi plăceau liricii fran cezi Musset, Lamartine, Anne de Noailles, englezul Shelley, italianul Leopardi. Îmi regăseam trăirile în suferința lor, poate pentru că, pe vremea copilăriei mele, părinții nu se ocupau sufletește de noi. Ceea ce conta pentru ei era să fim bune la școală, să fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții își vedeau de treburile lor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
oară, pe vremea lui De Gaulle, în 1966, am reușit s-o scot din țară. Suzanne ar fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
început să fac demersuri s-o scot din țară pe mama. Dorul de ea mi-a dat putere să mă lupt doi ani de zile cu autoritățile. Pe vremea aceea locuiam în Italia. Nu-ți imaginezi cu ce emoție am regăsit-o, după patruzeci de ani, în gara de la Roma. Fizic era neschimbată, splendidă, regimul comu nist nu-i alterase nici eleganța naturală, nici felul de a vorbi. Rămăsese o prințesă, în ciuda mizeriei și a umilin țelor îndurate. 58 IOANA CELIBIDACHE
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lăsat tot ce aveam și am plecat. Am ajuns în Italia și, după zilele petrecute cu Sergiu la Portofino, am hotărât să mă întorc la Paris pentru studii. El avea concerte la Viena. A intrat în panică. „Unde ne vom regăsi?“ Răspunsul meu a fost ca o bombă pentru așa un seducător: „Dacă este scris un deva să ne revedem, ne vom revedea.“ „Bine, dar unde?“ „Acolo unde ai să vrei cu adevărat.“ La puchinosul hotel unde stăteam la Paris, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
violentă, mai masculină în viziune și cu loare. Era o căutare, o nevoie de eliberare, însă am revenit după aceea la Klee în altă manieră, am rămas în lumea lui. Chiar dacă între tablourile noastre există o diferență vizibilă, totuși ne regăsim sub puterea aceluiași vis. — Ce alți pictori ai mai admirat de-a lungul vremii? — Îmi place imens pictura lui Țuculescu de la sfârșitul vieții lui. Apoi pictura japoneză și cea chineză m-au influ ențat mult. Există acolo o transparență a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că și Alexandru Paleologu s-a declarat golan, în semn de solidaritate cu cei din Piața Universității. Era ambasador la Paris în acea vreme. Cu Alecu Paleologu eram prietenă din copilărie, fusese în „banda“ surorii mele, zâmbi Ioana. L-am regăsit la Paris cu mare bucurie. Am mai avut o pățanie grozavă, asta a fost în Elveția, adăugă ea după un răstimp. Urma să deschid o expoziție la Lausanne și venisem cu vreo douăzeci de tablouri. La vamă am declarat că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Oamenii nici nu-și dau seama de rațiunile economice ale unor asemenea lucruri. Data viitoare să nu mai fi atât de lacom. Asta în cazul în care va mai fi și o dată viitoare, îi spuse, zâmbindu-i libidinos. Cayle își regăsi glasul: - Ce aveți de gând să faceți? - O să vezi. Și vocea năpârstocului deveni fermă: - E-n regulă băieți, duceți-l la avionul de transport și pe urmă redeschidem jocul. Cayle se simți târât, fără putință de împotrivire, afară din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
calmă, sănătoasă, a super-laboratoarelor, vor acționa, poate, cu înțelepciune. Gândul i se sfârși. Simți schimbarea. Era în toiul unui viscol orbitor. Se clătină pe picioare din pricina suflului puternic, neașteptat al vântului aceluia neîmblânzit. Apoi, încordându-se, se luptă să-și regăsească liniștea mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pentru o agenție de presă, șabada... — Cehoaică?! Leila e „noaptea“ în arabă. De ce ți-au dat părin ții numele ăsta? — Pentru că m-au produs noaptea, tiens. La hotel, ea s-a dus într-o alveolă, jos, în vreme ce eu mi-am regăsit balconul de deasupra bazarului. Vizavi e moscheea lui Mollah Internet, care predică despre progres și care în fiecare dimineață, pe la 5.30, face o probă de microfon înainte de prima rugăciune. Mai întâi te smulg din somn niște pârâituri sfâșietoare, ca și cum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de culcare într-un trening mulat și scump și nepreapurtat. Asta în caz că ți-ar veni idei, deși nu cred, că de fapt ești bun și ascultător. Mmm... Și deprimat, și singur. Dar să nu-ți închipui că dacă te mai regăsești vreodată seara disperat poți veni la mine să-ți servesc de pernă. — Te-am sunat pentru că-mi ești dragă. Și când ți-am zis că vreau să învăț catalană de la tine, de fapt chiar vreau. Și nu doar pentru că e
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei. Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Hălăduind pe internet - pe www.scribd - dau peste Cartea lui Enoch pe care eminențele patriarhale de peste veacuri nu au selectat-o pentru a o înmănunchea în „Vechiul Testament”, dar esența ei se regăsește în Apocalipsa și chiar în retorica preoțimii contemporane. Cred că a fost scrisă în aceeași perioadă cu componentele Bibliei, într-o epocă sclavagistă - epoca turmelor de oi, de porcine și de vite dar și a jivinelor sălbatice care se hrăneau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
altora. GABRIEL LIICEANU București, 1993 Nota Editurii Cele au fost „culese“ din interviurile apărute în presă după 1989 și diverse înregistrări video sau audio, din care câteva ale unor conversații private. Multe din fragmentele selectate pentru volumul de față se regăsesc de altfel în Petre Țuțea, Între Dumnezeu și neamul meu (Fundația Anastasia, București, 1992) și Radu Preda, Jurnal cu Petre Țuțea (Humanitas, București, 1992), ele însele cărți bazate pe reproducerea de interviuri (prima), respectiv înregistrarea la magnetofon a unor conversații
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
tăcere. Cred că așteptam ceva. Treceam peste Sena, nu se întâmpla nimic și respiram ușurat. Tot pe atunci am avut și o seamă de neplăceri cu sănătatea. Nimic precis, o stare depresivă, dacă vreți, o anumită dificultate de a-mi regăsi buna dispoziție. Am fost la câțiva medici care mi-au prescris întăritoare. Eram un timp mai bine, apoi mă simțeam iar rău. Viața nu mi se părea ușoară: când trupul e trist, sufletul lâncezește. Uitasem parcă într-o oarecare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bineînțeles, dar nu intrasem niciodată în foc. Într-un sens, îmi pare rău. Poate că asta ar fi schimbat multe. Armata franceză n-a avut nevoie de mine pe front. Mi-a cerut doar să particip la retragere. Apoi am regăsit Parisul și pe germani. Am fost ispitit să intru în Rezistență, despre care începea să se vorbească aproximativ în perioada în care am descoperit că sunt patriot. Zâmbiți? N-aveți dreptate. Descoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Châtelet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
propriile mâini și îi mulțumește lui Dumnezeu, într-o rugăciune emoționantă, pentru acest dar minunat: darul mâinilor. Povestirile Mariei Doina Leonte au acea simplitate și gingășie necesare literaturii pentru copii, au acel inefabil și spontaneitate cu adevărat mirabile care se regăsesc doar la cei mici care nu au învățat, încă, ce este răutatea. Și mai au parfumul suav al aducerii aminte, pe fondul căruia se derulează cu mult tact, blândețea și dragostea maternă, care se simt în orice cuvânt, ceea ce, la
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
lume de o normalitate dezarmantă, cu reminiscențe din viața de familie de altădată, parcă nefirească pentru realitatea cotidiană. Copiii sunt toți surprinși, la începutul povestirilor, într-o ipostază tristă, din motive diferite, însă pe parcursul derulării epice, tristețile lor inocente își regăsesc rezolvarea prin credință și prin practicarea iubirii. Fragmentele de portret potențează parcă ideea de copii-înger. Dorinel, personajul din Vis împlinit, era „atât de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță”, iar Dumitrel
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
dispozitivul strategic al alegerilor din 2000. Desigur, fondul social, sărăcia cumplită, mizeria produsă de „generalul Iarnă” favorizează totdeauna extremismul de dreapta sau de stânga, care în România s-au contopit în același partid. De regulă, ultranaționalismul,xenofobia și antisemitismul se regăsesc la partidele de extremă dreaptă. La noi însă, moștenirea comunismului național al lui Ceaușescu s-a grefat pe un partid de stânga ca orientare socială, cristalizându-se astfel doctrina politică a PRM. Pe deasupra, ceea ce a produs impresie în electorat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
clase profesionale care să privească serviciul public ca o carieră ce se întinde de-a lungul întregii vieți. În sfârșit, să amintim aici că documentul elaborat o dată cu încheierea oficială a negocierilor cu Bulgaria conține o clauză care nu s-a regăsit în cazul primelor zece candidate. Ea se numește „clauză de siguranță” și instituie un sistem riguros de monitorizare a modului în care guvernul bulgar va pune în practică angajamentele asumate, iar în cazul în care rapoartele de monitorizare vor semnala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
imaginează că vremurile demult apuse nu au nici o legătură cu cele de acum. Percepție total eronată! În istorie, oricât de mari ar fi mutațiile produse, există elemente de continuitate (Iorga le-a numit "permanențe ale istoriei"), astfel că diplomatul se regăsește în situații similare, separate adesea de câteva secole. Experiența predecesorilor săi nu-i poate fi decât folositoare. Este adevărat și Jules Cambon remarcă pertinent fenomenul că schimbările intervenite în compoziția socială a corpului diplomatic imprimă sigilii diferite stilului diplomatic. Un
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de mult se înșeală cei care consideră că intriga poate face parte din fondul meseriei de diplomați. "Veritabila finețe, spunea Choiseul 10, este adevărul rostit uneori cu putere, dar mereu cu grație". Ce spuneți despre acest ultim cuvânt? În el regăsim "parfumul" secolului al XVIII-lea: este un termen care transmite mai mult decât lasă să se înțeleagă la prima vedere. El indică faptul că un ambasador care vrea să reușească în profesiune, trebuie să facă eforturi mari să nu displacă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
îndelungați în străinătate, izolat, departe de ai tăi. Tinerii care intră în această meserie nu pot trăi toată viața, în diverse capitale ale lumii, având mereu aceleași aventuri și câștigând, astfel, gradele carierei, fără a simți plăcerea de a se regăsi ca indivizi. În ceea ce mă privește, eu am constatat cât de prețioase au fost bunele relații pe care le-am avut cu cei mai mulți colegi ai mei. Am primit, astfel, sfaturi utile, avertismente discrete și informații importante, pe care, altfel, eu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]