29,566 matches
-
în grupuri mai mari de trei oameni sau mutarea stației de tramvai (și atunci prilej de înghesuială și de mase de oameni) de la "Select" au arătat - alături de urmărirea și arestarea rapidă a organizatorilor - că Securitatea, dacă vroia, își făcea eficient treaba. Și nu pot crede, firește, că profesioniștii reprimării erau toți repartizați la Iași, în timp ce la Timișoara sau București rămăseseră doar niște băieți drăguți, timorați sau cu ascunse veleități liberale pe care de-abia au așteptat să le probeze în folosul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
așa cum era firesc pentru o publicație locală. Chiar dacă temele vizau chestiuni de principiu, generale sau realități românești mai mult sau mai puțin individualizate, a existat întotdeauna o legătură cu Iașul. Poate un contrapunct ar fi bine-venit, nu-i așa? Ce treabă are "capitala culturii" cu Liga Campionilor? În fond, un element întâmplător legat de orașul nostru care ar putea intra în rezonanță cu subiectul de azi e poate faptul că, la etajul al optulea al unui bloc din Oancea, un tată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed, rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor instituții, pentru proiecte de avangardă, pentru formare de specialiști sau pentru germinarea unor aventuri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de a fi adoptat de urgență, astfel încât să devină operațional de la începutul anului viitor. Cum rostul rubricii noastre este exact acela de a marca atitudini legate de temele de interes public, să ne suflecăm, deci, mânecile și să purcedem la treaba. Actualul Cod al Muncii este o construcție legislativă care, în spiritul valorilor stângii, pune accentul pe drepturile angajatului și care încearcă materializarea visului regimului Iliescu de a realiza o "economie socială de piață" (concept operațional în țările scandinave, dar greu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o sumă de considerații adevărate privitoare la rolul jucat de junimiști și de elitele intelectuale ieșene din secolul XIX în consolidarea modernității românești. Din nefericire, realitatea este alta. Nu numai din perspectiva rolului jucat astăzi de cetatea noastră în ansamblul treburilor țării, total insignifiant și ingrat față de sacrificiul făcut acum un secol și jumătate, dar și din perspectiva a ceea ce mai este cu adevărat, în zilele noastre, urbea care se vrea Capitală a Culturii Europene. Iașul este azi, după un deceniu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politici de beneficiile pe care adevărul și fairplay-ul le generează pe termen lung în comunitatea internațională. Suntem însă obsedați, de decenii, de imaginea României în lume mai mult decât de dezvoltarea civilizată a țării înseși, așa încât, în loc să ne facem treaba la noi acasă, am așteptat mereu soluții miraculoase de la securiștii din DIE (azi, profesioniștii din SIE), de la agenții de influență sau de la companiile de marketing și PR, angajate pe sume fabuloase (evident prea mari pentru ca să nu ne imaginăm procentul baban
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
costisitoare noapte cu o damă de companie" din istoria noastră recentă. Iar de aici, basmul virează rapid în mahala, și asta nu ne mai interesează. Rămâne însă întrebarea chinuitoare: la ce le-o fi trebuit toată această uriașă aflare în treabă? Muc cel Mic e oricum incapabil să facă afaceri (a și nenorocit niște amărâți din sud cărora le-a cumpărat fabrica cu care a dat faliment, lăsându-i pe bieții oameni pe drumuri și zgârcindu-se să le dea ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor lăcașuri de cultură, pentru proiecte de avangardă, pentru formare de specialiști sau pentru germinarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rakeți recidiviști, condamnați pentru crime cu premeditare sau deținuți de lux care nici măcar nu acceptă asumarea vinei și care, pe cale de consecință, nu pot beneficia de avantajele reeducării sub supraveghere. Există un corp sănătos de oameni tineri care își fac treaba cu onestitate și care nu merită etichetele stigmatizante, stupid generalizatoare ale televiziunilor avide de audiență. Există oameni onești care își fac datoria în condiții inumane (judecători care trebuie să vadă peste o sută de dosare zilnic, de exemplu) și care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că marea problemă nu o reprezintă, pentru mine cel puțin, cine este ofițer acoperit și care ar fi calea legală de a-l descoperi, nici, la urma urmelor, ce misiune ar fi avut, ci, mult mai abrupt, de ce ar avea treabă un serviciu de informații externe, împotriva legii sale de funcționare, cu realitatea din țară, obiect de activitate al altor servicii și structuri. Pentru că, dacă lucrurile stau așa și președintele poate dovedi că SIE este implicat în politica internă, că recrutează
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să nu îndrăznească, nici măcar în vis, să-și amnistieze complicii, instituțiile statului să fie funcționale și să-și facă datoria, indiferent de "carisma", dibăcia, vizibilitatea sau susținerea financiară a președintelui. Care n-are decât, din partea mea, dacă își asumă onest treaba lui de reprezentare și de echilibru în societate, să-și vadă discret și de problemele lui de alcov. Nu mai vreau "toți în unu", colonei care să semneze orgolioși Alexandru Ioan I, nu mai vreau mareșali autointitulați care își lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sâmbătă, 22 noiembrie, la Târgul de carte Gaudeamus, la București. Uitați-vă, poate e și ea acolo și-i puteți lua un autograf. O s-o recunoașteți după tatuajul cu același titlu de pe încheietura mâinii drepte. P.S. "Așa, și? Care-i treaba cu noaptea...?" S-a întâmplat ca a doua oară, la recomandarea lui Caius Dobrescu, să am mai mult timp și, odată intrat în labirintul blogului ei, să nu mai pot ieși. E acolo o drăcie foarte "catchy" care îți deschide
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aplecat În față, ca pentru a-l vedea mai bine pe Faulques În ultima lumină. — Și așa-i? a adăugat brusc. Îți este de-ajuns să-ți asumi totul? Pictorul a ridicat din umeri. — O să știu când o să-mi termin treaba, a spus, și chiar și lui i-a sunat ciudat răspunsul dat, pe când absurda amenințare cu moartea plutea Între ei. Celălalt a tăcut o vreme, gânditor, apoi a spus că și el Își făcea propriul tablou. Așa a spus: peisajul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
camerei foto se Încețoșase, și asta fusese salvarea. Picta cu privirea pe care ea i-o formase. - Spune-mi ceva, domnule Faulques. Simțul ororii declanșează aparatul? De astă dată, pictorul de război n-a putut decât să râdă. Individul făcuse treabă bună În căutare și interpretare, chiar dacă nu total. Adesea era tangent cu adevărul, chiar dacă nu-l atingea, dar unele dintre aproximările lui grosolane erau corecte. Intuia bine, a conchis uimit. Și avea stil. - Asta-i o apreciere pozitivă, a admis
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai tânăr și mai vânjos. Trebuia să-l pocnească Înainte ca acesta să aibă vreme să reacționeze. Luându-l prin surprindere. S-a uitat de jur Împrejur: avea nevoie de un obiect contondent. Flinta era sus. Prea departe. - Nu-i treaba dumitale, a spus. Celălalt și-a strâmbat neplăcut gura. - Nu-s de acord cu asta. Tot ce are de-a face cu dumneata e și treaba mea. Inclusiv acest șah despre care vorbești cu atâta sânge rece. Și femeia pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Împrejur: avea nevoie de un obiect contondent. Flinta era sus. Prea departe. - Nu-i treaba dumitale, a spus. Celălalt și-a strâmbat neplăcut gura. - Nu-s de acord cu asta. Tot ce are de-a face cu dumneata e și treaba mea. Inclusiv acest șah despre care vorbești cu atâta sânge rece. Și femeia pe care ai fotografiat-o moartă. Pe jos, lângă ușă, la vreo trei metri de locul unde se așezase Markovic, era o scurgere pentru trotuar. O țeavă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tragi, la Întâmplare ori Îți alegi țintele? Atunci, sârbul spusese ceva interesant. Aici nu există nici un hazard, explicase. Ori foarte puțin: doar cât era necesar pentru ca un om să se decidă să treacă pe acolo la momentul potrivit. Restul era treaba lui. Pe unii Îi omora, pe alții nu. Era foarte ușor. Depindea de cum mergea, fugea și se oprea celălalt, de culoarea părului, gesturile, atitudinea acestuia. De lucrurile cu care le asocia când le privea. Ieri luase la cătare, de la vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cercetat ochii albaștri din fața lui. Era obișnuit să cerceteze și a observat În ei un licăr de interes. A pus mâna dreaptă pe masă și a văzut că și ea Îl privea, urmărindu-i mișcarea. - Începând de mâine, am niște treburi, dar În această după-amiază ar fi posibil. Dacă vrei să urci acolo, sus, ai să vezi turnul. Dar mașina nu poate ajunge decât până la mijlocul drumului. Restul va trebui să-l faci pe jos. Carmen Elsken i-a răspuns după
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din Balcani trecuse pe acolo fără zgomot aparent; singura urmă vizibilă era vatra distrusă a fostei biserici catolice. În rest, nu era nici o casă incendiată, În ruine ori cu urme de lupte sau focuri de armă. Oamenii Își vedeau de treburile lor, și abia de se zăreau soldați. Totul ar fi fost aproape bucolic, dacă n-ar fi existat un detaliu: croații din Dragovac, vreo sută de oameni, dispăruseră de pe o zi pe alta. Acolo nu mai erau decât sârbi. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografiat-o pe femeia moartă? Altă enervare, a fost primul sentiment al lui Faulques, auzindu-l. O furie temperată i-a trecut prin vene, ca un puls suplimentar. Era a doua oară când Markovic Îi punea această Întrebare. - Nu-i treaba dumitale. Celălalt părea să reflecteze dacă era sau nu era. - Într-un fel, este, a conchis. Gândește-te, și poate că ai să fii de acord cu mine. Faulques s-a gândit. Poate că era de acord cu el, și-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o sfinșesc În 1816. În timpul construcției bisericii, Nicolae Săvoiu moare. İacob În amintirea fratelui său, hotărește ca biserica să poarte hramul Sf.Nicolae. Biserica va fi acoperită cu trestie. Un oarecare Costache, din neamul Săvoilor ajunge polcovnic. El adreseaza logofeției treburilor bisericesti din București, o cerere de ajutor, stîruind În același timp să li se Încuvințeze Înființarea unui bîlci În comună de trei ori pe an, din ale căror venituri să poată să pună acoperișul bisericii, s-o mobileze și s-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
COMUNA CĂTUNELE ÎN EPOCA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ Locuitorii satului Lupoaia, au fost la Început clăcași pe moșia proprietarilor. Nu au avut nici case În adevăratul sens al cuvîntului, nici pămînt de muncă, decăt brațele lor de muncă puse la dispoziția treburilor boierești. Fiind legați de interesele proprietarului micile lor așezări, erau În preajma conacului boieresc. Cula din Lupoaia a fost construită În stil brincovenesc. Între 1930- 1940, În ziarul ,, Universul ” a fost prezentată În mai multe rînduri, ca model de arhitectură, proporție
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ar fii Încercat să năzuiască spre o cît mai mică libertate. Acești, preacredincioși intereselor boierești, cunoscuți sub numele de ispravnici și logofeți de curte, făceau totul ca să intre În grațiile și sub pielea stăpînului. Grijulii, mai mult decît boierul pentru treburile moșiei, nu atît din devotament pentru acesta, cît mai ales din interes pentru ei. În fiecare primăvară, se făceau contracte de Învoieli Între țărani și proprietar, la care proprietarul nu lua parte niciodată. Logofătul moșiei și isprăvniceii, conduceau lucrările de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
specifice fascismului, deosebindu-l de ideologia totalitară a nazismului. Ideologia fascistă și tipul său de regim politic. Plecăm de la următoarea ipoteză: într-o societate în care puterea politică este nelegitimă, se guvernează prin forța dictaturii. Această modalitate de guvernare a treburilor publice este caracteristică atât ideologiilor și regimurilor politice autoritare, cât și celor totalitare, care au atins apogeiul în secolul al XX-lea, impunând absorbția indivizilor de către mase și înlocuind domnia dreptului legitim cu supremația sau cultul unui singur conducător, identificat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
i-au spus, treisprezece, detaliu, amândoi, ți-au spus, remediu, tăiere; * auriu, noaptea, nouă, câine, copiii, carieră, i-a lăudat, scriitor, băiat, aveai, înscriere; * prea, adiere, uitare, doină, biet, seară, plăpumioară, miel, alcool, vulpoi, atenționat; * înfiere, fereastră, suspiciune, bomboană, rescriere, treabă, arămie, creier, miime; * miere, mioare, aseară, lupoaică, aviație, întoarce, zău, știau, câine, aveau, descopereai; * Ionuț, vei, de-al nostru, argintie, al doilea, băieții, trebui, aceea, pâine; * nou, noutate, campioană, admirație, nouăsprezece, dai, noutate, uitare; * teamă, tăia, vii, creier, amândouă, mi-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]