KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1154 1155 1156 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am băut din cupă, acea cupă umplută dar niciodată plină ochi! de zîmbetul senin al multor femei blestemul meu cel bun... Presiunea în separator crește continuu. Pun degetul pe butonul de deschidere a supapei prin care voi arunca azotul în atmosferă. Tensiunea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în tine! Bateriile de rezervă au intrat în circuit. De afară, zgomotul gazului ieșit prin supapă se aude mai încet, parcă strangulat dar se aude! Merge! strigă Vlad, apoi începe să caște, întinzîndu-se, cu brațele larg desfăcute. Abia aștept să beau o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte... Dar mai ales fierbinte! Apoi... Apoi ,,tu ești a mea pot trainic doar brațele să spună, / Ce și-au cuprins iubita și..."1 Ah, Mihai-Mihai!... "ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tu și Vlad să treceți atît de ușor peste...?!... Cine spune că reușim, Dinule? îl întreb eu surîzînd. Nu uita ce ți-am spus: fata de la I.L.L.... Mda... Poate că ai dreptate. Mulțumesc! îți rămîn dator... Bine. Mă chemi să beau la nuntă. Nu, Mihai. Am să-ți achit datoria acum, cu aceeași monedă... Tac și-l privesc nedumerit. Nu înțeleg ce vrea să spună. La instalația de care mă ocup, continuă Dinu, am destul de des probleme de plan și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mai strîngem încă o dată mîinile. Dinu face un semn de rămas bun și pleacă spre poartă, pe urmele lui Vlad și-ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum spunea că va cumpăra și ea seara asta. Teona... Îmi telefonează de mult, dar abia azi mi-a dat de înțeles că ea mă sună fără să-mi vorbească. Mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mîinile. Dinu face un semn de rămas bun și pleacă spre poartă, pe urmele lui Vlad și-ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum spunea că va cumpăra și ea seara asta. Teona... Îmi telefonează de mult, dar abia azi mi-a dat de înțeles că ea mă sună fără să-mi vorbească. Mă sună cu mult înainte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și-mi duc degetele la nas, înfiorîndu-mă la mirosul plăcut de mandarin. "Ca să vezi! mă mir. Don Șef m-a propus ieri să fiu dat disponibil, iar azi îmi vinde gogoși, cum c-ar vrea să-i fiu adjunct..." Aspirina băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt cum mă ustură stomacul la locul unde a ajuns gura de apă cu pastila fărîmițată între dinți. Mă ridic, merg la chiuvetă și mai beau o cană cu apă, să diluez aspirina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ar vrea să-i fiu adjunct..." Aspirina băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt cum mă ustură stomacul la locul unde a ajuns gura de apă cu pastila fărîmițată între dinți. Mă ridic, merg la chiuvetă și mai beau o cană cu apă, să diluez aspirina din stomac. Din oglindă, cînd ridic ochii, mă privește o față obosită, cu un rictus ciudat în colțul gurii, pe care nu-1 recunosc. "Disponibil"... Ha!, îmi vine să rîd. De ce să mă dea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
te iubește, o să-ți ierte un chef. Sînt obosit, și gripa asta... Vă așteaptă și pe dumneavoastră doamna... Din fericire, nu mă mai. Cum așa?! Femeile au simțul șobolanilor: părăsesc corabia imediat ce-o simt scufundîndu-se... Eah!... Hai, domnule, să bem! Măcar un pahar... Nu pot, zău! Altă dată... La revedere! îi spun întinzîndu-i mîna. Cu bine! îmi urează Don Șef, strîngîndu-mi mîna, apoi îmi deschide portiera. Să nu fii supărat pentru declarație. N-am vrut să-ți fac rău. Lăsați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
deschide portiera. Să nu fii supărat pentru declarație. N-am vrut să-ți fac rău. Lăsați, Don Șef. Cu bine! Îi fac un semn de salut cu palma și pornesc printre blocurile din dreapta. Abia aștept să ajung la Livia, să beau un ceai și să mă culc! Involuntar mă uit la blocul pe lîngă care trec: în bucătărie e lumină. Cezara stă aplecată asupra mesei, preocupată de un aluat, pe care îl întinde cu grijă. Petre vine cu un ibric în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
De altfel, cred că și Don Șef e foarte obosit și-apoi, dacă m-a invitat la băut atunci, în mașină, a făcut-o pentru că se crease o atare situație, sînt sigur însă că nici el nu voia neapărat să bea. Azi, cînd i s-a făcut rău, mi-a spus că "ce nu distruge potopul, macină picătura"; nu cred că acum mai pune gura pe alcool. Trec pe lîngă librărie și, din obișnuință, încetinesc pasul, să mă pot uita la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Vînzătoarea de la pîine stă mult aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o pîine stîlcită, cu coaja arsă și crăpată. Vînzătoarea, coafată în permanență, elegantă în halatul ei alb din relon, cu veșnicul surîs ironic pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu capul spre un panou, iar m-au trecut pe lista datornicilor. N-am plătit întreținerea din noiembrie. Cred că-s și eu pe acolo, spun, înăbușindu-mi un căscat. Apropo: ce facem cu cafeaua, că mi-i somn. O bem vecine, sigur c-o bem! rîde Fulvia, urcînd scările înaintea mea, oprindu-se la etajul întîi. Stau la treizeci și trei, arată cu privirea spre culoarul din stînga. Chiar vreau să beau o cafea, altfel o să dorm prea greu și nu mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
iar m-au trecut pe lista datornicilor. N-am plătit întreținerea din noiembrie. Cred că-s și eu pe acolo, spun, înăbușindu-mi un căscat. Apropo: ce facem cu cafeaua, că mi-i somn. O bem vecine, sigur c-o bem! rîde Fulvia, urcînd scările înaintea mea, oprindu-se la etajul întîi. Stau la treizeci și trei, arată cu privirea spre culoarul din stînga. Chiar vreau să beau o cafea, altfel o să dorm prea greu și nu mă mai trezesc dimineață, la cinci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Apropo: ce facem cu cafeaua, că mi-i somn. O bem vecine, sigur c-o bem! rîde Fulvia, urcînd scările înaintea mea, oprindu-se la etajul întîi. Stau la treizeci și trei, arată cu privirea spre culoarul din stînga. Chiar vreau să beau o cafea, altfel o să dorm prea greu și nu mă mai trezesc dimineață, la cinci. Vii? mă întreabă, arătînd cu privirea spre culoar, apoi strînge din umeri, ca o scuză la invitația adresată. Am așa, o stare..., că simt nevoia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o scuză la invitația adresată. Am așa, o stare..., că simt nevoia să schimb două-trei vorbe cu cineva... Vreau s-o pornesc spre garsoniera Fulviei, dar îmi amintesc de gripa care mă chinuie, mă gîndesc că ar trebui să mai beau o aspirină, să mă spăl pe față și să-mi schimb batista; cea din buzunar mi-e udă toată. Urc pînă la mine și vin imediat, îi spun. Bine. Stau la treizeci și trei, îmi reamintește Fulvia, pornind pe culoar, mergînd încet

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind să dorm. Nu-mi mai trebuie nimic! Nu trebuia să-i promit Fulviei că mă reîntorc să beau o cafea! Numai de cafea nu am chef! N-am chef nici la gîndul că-mi va fi servită de Fulvia: "o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte...", da, o fi îmbietor, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nasul mă ustură. Visez la un ceai cald, o aspirină și un somn lung, odihnitor... Altceva nu pot să-mi mai doresc. Am să stau puțin la Fulvia, doar două-trei minute, cît să mă scuz că am întîrziat și să beau cafeaua în fugă. Mă opresc în fața ușii cu numărul 33, îmi mai șterg nasul o dată, citesc tăblița nichelată, prinsă în două cuie pe ușă: "ing. Fulvia Oprișan", bat încet și aștept să mi se răspundă. "Oprișan, gîndesc eu. Unde am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
m-am mai înviorat. Ar trebui să iau de jos scrisorile și să le citesc, dar nu pot să mă aplec, așa de tare au început să mă doară mușchii coapsei. Iau din cutia cu medicamente o aspirină și o beau. Răscolesc apoi cu vîrful ghetei scrisorile, nu văd pe niciuna scrisul tatei ori al surorilor, așa că pot lăsa scrisorile să aștepte pînă mîine. Știu că-s de pe la teatre, poate că vreuna îmi aduce o veste bună, dar le las pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Palatul prințesei e azi cuib de ciori", mi-a șoptit ea și m-a rugat să refac poemul, amune pentru noi doi. Nu mai țin minte ce-am scris: Doamna Ana stătea pe genunchii mei și-mi tot dădea să beau din sticla cu coniac, iar către ziuă, cînd a spus că-i place noul meu poem, a lunecat pe covorul de lîngă masă și m-a tras peste ea rîzînd. Nu mai știu ce scrisesem cred că Doamna Ana a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
peste ea rîzînd. Nu mai știu ce scrisesem cred că Doamna Ana a rupt pagina, să n-o găsească cineva -, țin minte doar că se repeta de mai multe ori versul "La Parcul cu Ciori, la Parcul cu Ciori". Mai beau un pahar cu apă, să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
frunte, gîndindu-mă la mama și la ramul de magnolii... Parcă o văd pe mama surîzîndu-mi, bucuroasă că a primit flori... Apoi îmi vine în minte cabina telefonică de pe marginea trotuarului: bag fisa, formez numărul și spun: "Haideți, Don Șef, să bem, fir-ar ea de viață! Lăsați lădițele pentru flori. Sîntem și noi flori la urma urmei. Haideți să ne udăm cu vin... Să ni se scuture petalele arse de viscol. Mîine vom înflori din nou..." Imaginea cabinei telefonice se pierde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-am așteptat cum n-am așteptat pe nimeni în viața mea... Asta mi-ar fi răzbunat tinerețea pierdută... Umplusem cu vodcă două pahare mari din sticlă groasă... Voiam să le bem împreună, apoi să le spargem de pereți. Cînd am plecat, le-am dat un dos de palmă, aruncîndu-le în bazin. Aș vrea, acum, paharele din bazin să fie singura amintire pe care s-o las în casa aceea friguroasă, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266

văzut răsăritul soarelui. Am așteptat slujnica - apa curentă e un mit -, pe urmă am coborât s-o caut pe Șucuran ca să-i dau comorile; era nebună de bucurie și nu acceptă să mai primească bani pentru cafeaua mea neagră. Am băut o cafea cu lapte, unt și miere; ziua a fost splendidă, aproape ireală. Cortul meu le-a atras atenția Irènei și lui Alecu, care au venit să-mi țină companie o clipă. A sosit și Ina; era emoționată și voia

Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
masă pătrată, solidă, un pat fără saltea de lână, fără așternuturi (toate acestea le-am luat de la Piti Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-am adus nimic care să o facă a mea; anonimă, dar odih nitoare. După prânz, mi-am băut cafeaua turcească la Muedin; Piticu și Lisette au venit să-mi țină de urât. Toată lumea e foarte drăguță, dar tu nu ești aici. Am mâzgălit - la sosirea acasă - aceste câteva cuvinte pentru tine, scumpa mea, și voiam să mă duc

Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
în pantă, clipea cu ochi de ciclop la răspântia dinspre „Roza Vânturilor“, care era închisă. M-am întors acasă și-ți scriu cu inima plină de tine; te iubesc, scumpa mea, te iubesc. Sâmbătă Am dormit foarte bine; mi-am băut cafeaua cu lapte, fără unt, la Muedin; cei doi băieți ai lui Muedin mi-au dus bagajul, mi-au pus cortul; la scurt timp au sosit Irène, și apoi Mirona. Întâi am sporovăit îndelung cu Irène, care tot reia subiectul

Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]