29,398 matches
-
că Severn a aflat dintr-un vis despre intenția ei de a nu evacua milioanele de oameni de pe Hyperion sau Marina care apără planeta. Ea se apără susținând că este crucial ca pelerinii să rămână în Criptele Timpului, împlinindu-și destinele. Ulterior, se dovedește că ea se aștepta ca Hyperion să cadă în mâinile Expulzaților, astfel încât Shrike să devină problema lor, nu a Hegemoniei. Ea știe că în urmă cu mulți ani a fost prezis un război între Expulzați și Hegemonie
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
ca membru, din organizația buzoiană a Gărzii de Fier și a condus în perioada 1940 - 1941 o publicație legionară de propagandă. În anul 1931 publică volumul de versuri „"Piatra cu lilieci"” și în 1934 „"Cartea cu vise"”. Cartea de poeme „"Destin pecetluit"” trebuia să apară în anul 1939, dar a rămas în stadiul de manuscris. În 1939 apare, în schimb, „"Siena, vechea cetate a Fecioarei"” și „"Florile Paștilor"”, o dramă cu trei acte și prolog. Prin pasiunea sa vis-a-vis de literatura
Dem Iliescu () [Corola-website/Science/329530_a_330859]
-
ucis de două figuri anonime, pe care istoricul de artă Danuta Batorska îi identifică ca fiind „țărani lituanieni care arată ca niște sălbatici". Una dintre ei mânuiește o suliță Sfântu Maurițiu (una din obiectele cu pretenția de a fi Sulița Destinului), care conform istoricului de artă Jarosław Krawczyk implică faptul că Matejko a văzut moartea lui Jungignen ca o pedeapsă pentru că acesta a ridicat arma împotriva altui conducător creștin. Lângă sulițaș este un călău, care simbolizează pedeapsa pe care o primește
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
nu erau disponibile pe vremea lui Fermat. Al doilea fir narativ al romanului urmărește o rasă extraterestră, Marii Galactici, care sunt alarmați de unda de șoc fotonică produsă de detonarea bombelor nucleare de pe Pământ. Marii Galactici, care monitorizează și controlează destinele unui număr de rase inteligente foarte evoluate, ordonă uneia dintre acestea, Nouă-Membre, să trimită mesaje prin care să le ceară pământenilor să se oprească. Deoarece mesajele rămân fără niciun rezultat, ei ordonă rasei Unu-Virgulă-Cinci să lanseze o armada care să
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
proiect de "Pinocchio moartea lui" el a fost de desen pe tot parcursul vieții sale. Profund influențată de principalul protagonist al românului din 1883 copii Aventurile lui Pinocchio, prin Carlo Collodi, un scriitor italian, a încercat să-și imagineze un destin diferit de Pinocchio, care a fost vinovat, în funcție de Jervolino, de a fi un trădător față de tatăl său, Geppetto. Prin urmare, el a prezentat mai multe ulei pe pânză și gravuri imaginind Pinocchio a fi decapitat sau omorât cu săgeți. Calau
Walther Jervolino () [Corola-website/Science/329664_a_330993]
-
însăși fiind un tablou trăitor. Figura ei pare dăltuită în piatră de granit, este de altfel reprodusă aproape fotografic de Maestru în 1957, unde apare îmbrăcată într-un halat alb care-i mărește și mai mult aerul marțial. Prin voia Destinului tabloul avea să dispară după moartea Maestrului, nu se știe nici acum unde se află. În 1967, la invitațiile făcute de Georges Galfrard (colecționară de artă și membră a Asociației prietenilor muzeelor din Franța) și Robert Yan (președintele Societății artiștilor
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
mult, în aceeași perioadă, maestrul donează galeriei și biblioteca de artă, piese de mobilier de epocă, piese de artă populară, arhiva personală, precum și alte obiecte personale, în încercarea de a configura o donație unitară, definitorie pentru personalitatea sa marcantă și destinul său artistic. Urmând exemplul maestrului, nepoata sa, Maria Margareta Botezatu, donează aceleiași galerii o parte din tablourile primite drept moștenire, demonstrând încă o dată cum frumusețea unui gest poate înnobila nu doar un om, ci o întreagă familie.
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
echivalau cu gradele speciale ale polițiștilor de frontieră conform următoarei formule de echivalare: Culoarea albastru închis a scutului stemei și culoarea verde a pânzei drapelului sunt culorile Poliției de Frontieră a MAI. În heraldica și vexilologie verdele este și culoarea destinului, speranței, naturii, prospețimii, vânătorii, tinereții. Brâul crenelat de argint simbolizează frontiera de stat a Republicii Moldova și face aluzie la cetățile de hotar ale Moldovei medievale. Mobila de bază a stemei este acvila circulară. Acvila a fost una dintre principalele embleme
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul prezentând cronologic evenimentele, prin diverse săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această parte a expoziției, se găsește calendarul întâmplărilor din perioada 1 septembrie 1939 - 8 mai 1945. Astfel, vizitatorilor li se înfățișează viața
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
prezentate trei cronici de film ale "Biroului de Informație și Propangandă AK (Biuro Informacji i Propagandy AK)". În această parte a muzeului este prezentată lupta în Czerniaków, Mokotów, Żoliborz (cartiere ale Varșoviei), înăbușirea insurecției, capitularea și exodul populației varșoviene, precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente originale ale avionului, descoperite
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
secretarul personal al principelui, s-a mutat la Curte și și-a început cariera de înalt funcționar, în paralel cu continuarea studiilor de filosofie. Prima etapă a carierei lui Constantin Dapontes în cele două principate a fost strâns legată de destinul principelui fanariot Constantin Mavrocordat, pe care l-a urmat în domniile lui de la București (1735-1741) și Iași (1741-1743), ocupând funcția de locțiitor al șefului Cancelariei Domnești, pe care o refuzase inițial. În 1736, la vârsta de 23 de ani, Dapontes
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
suferință și urâțenie, în timp ce dimensiunea artistică a anatomiei va rămâne un simbol al permanenței. Gheorghe Ghițescu se reîntoarce, deci, către arta pe care a ales să o trăiască, într-un mod particular, ca profesor de anatomie artistică. De data aceasta, destinul îi rezervă locul pe care și-l dorise și care avea să-i asocieze numele cu cea mai valoroasă operă a sa, Anatomia Artistică. În 1943, a câștigat concursul pentru Catredra de Anatomie Artistică, cu felicitări din partea pictorului Eustațiu Stoenescu
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
cum nici o mamă din lume nu și-ar schimba copilul ei. În inima și mintea noastră, n-au încolțit niciodată visuri și gânduri de emigrare prin nu știu ce țări fericite. Voim să rămânem aici părtași ai durerilor și bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim și noi să ne contopim soarta noastră”. “Și mai ales am simțit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omenești ne-ar fi dus la moarte și deznădejde. Aici, pe crestele munților
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
trilogia de teatru intitulată "Bastardul" la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II tablouri). A primit "Trofeul micului cititor" acordat ex eqo cu Mircea Sântimbreanu de către cititorii Bibliotecii Municipale pentru Copii din București. A luat premiul al II lea la Concursul organizat de Romanian Crime Writers Club - prima asociație
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
Giulio Tincu se remarca prin scrupulozitate, implicare directă și acribie profesională. Potrivit ei, „Giulio Tincu a imprimat în scenografia profesată o poezie sobră, ce vorbește despre sufletul omenesc aflat în permanentă oscilație între realitatea dură a timpului istoric și a destinului individual și nevoia de transcendență, fie ea și numai afectivă”. Scenograful Giulio Tincu a obținut Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1973) pentru decorurile la filmul "Veronica" și Premiul pentru scenografie (in memoriam) (1977) pentru întreaga activitate
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
și de tehnologul Nicolae Novac, iar trucajele de operatorul Valentina Crăciun. Filmul a avut premiera la 17 octombrie 1997, iar regizorul a murit două luni mai târziu, la 26 decembrie 1997. La finalul filmului, cei doi tineri cineaști care refac destinul Anei Cumpănaș afirmă că au putut să debuteze cu un film într-o perioadă de austeritate pentru cinematografia națională numai datorită morții unui regizor bătrân. Mircea Veroiu și-a exprimat tristețea față de impertinența debutanților care dădeau vina pe regizorii bătrâni
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
tristețea față de impertinența debutanților care dădeau vina pe regizorii bătrâni pentru neputința lor de a se realiza din punct de vedere profesional: "„Mă bucur că despărțirea de cinematografie (impusă) pe care o sufăr se face cu acest film. Teme importante - destin, forța de a rezista împrejurărilor potrivnice, impertinența cotidiană a debutanților - se împletesc pentru acest «rămas bun»... Într-o prea tânără bătrânețe mă despart de film cu gândul că deșertul cultural e în față și nu în urmă, cum scriu atâția
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
celor doi „oameni”, de marmură și fier, ai lui Wajda. Format în exerciții de cinematecă, autorul „leonizează” (ca în Once Upon the Time in America) mirifica adolescență a eroinei, combinând Adela cu o doză de Butch Cassidy. Secv. rapel pentru destinul filmului românesc în primul deceniu al „tranziției”: întrebat cum de a avut șansa să debuteze, un tânăr cineast român răspunde: „Am avut noroc! A murit un cineast bătrân...” Privitorul din perspectiva anului 2050 s-ar putea întreba de ce, dacă tot
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
el din Petrila, primea scrisori la Craiova, fiind felicitat pentru Petrila și transmițându-i-se lauri pentru prietenul său Ladislau Schmidt. Ion D. Sîrbu este entuziasmat și scrie articolul "Un talent autentic își caută împlinirea". Îl considera "un prieten de destin și de vocație" și afirma:"(..) Nu mă interesează că nu a studiat în academii; și ulița și mina, și mediul pot fi convertite in studiu. Știe să deseneze ca un virtuoz, are în mână siguranța complexă a talentului.(..)" În anul
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
a lui Dumnezeu, nimici cetele turcești, având abia vreo 40.000 de luptători, din care cea mai mare parte erau țărani. Moartea lui Ștefan cel Mare: În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagra. Natură îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate. Tot el
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
a fost Dimitrios Sukas. Filmul a fost realizat pe pelicule prelucrate în Studioul de Producție Cinematografică București. Malvina Urșianu a realizat în 1987 un film intitulat "Figuranții", în care preia o parte din personajele din "" (cu actorii lor) și prezintă destinul Lenorei în anii '50 ai secolului al XX-lea. Fetița care căra cu ea prin ruine portretul mamei sale a devenit în acest film o femeie ce își caută rostul într-o lume străină. Filmul " Pe malul stîng al Dunării
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
special, ceva pe care puțini l-ar putea înțelege." "Cel mai frumos vis al unui bărbat este să plece în călătorie cu iubirea vieții sale." "Și eu visez la asta. Și într-o zi, chiar am plecat." "Cu toate acestea, destinul meu..." Nu, lăsați-mă mai întâi să vă spun cum ne-am întâlnit!" S-au cunoscut întâmplător după Myungwoo a fost confundat cu hoț de poșete dovedindu-și totuși destul de greu nevinovăția în fața tinerei polițiste. Cei dezvoltă o puternică prietenie
Windstruck () [Corola-website/Science/327035_a_328364]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
imaginației literare”", înainte ca autorul să treacă apoi la recitirea și corectarea din nou a părții I a romanului "Noaptea de Sânziene". Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
existența sa. În altă ordine de idei, pierderea copilului amintește un efect al războiului, despărțirea dureroasă a membrilor familiilor în contextul unei perioade de haos. Titlul nuvelei, „Douăsprezece mii de capete de vite”, poate reprezenta și o trimitere simbolică la destinul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aflați în mijlocul conflictului între Germania nazistă și Rusia sovietică, românii au fost mânați la moarte asemenea vitelor la tăiere. Sute de mii de soldați români au murit luptând alături de Armata Germană împotriva
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]