28,953 matches
-
trupa de raiders numită" 42", temută pentru violență să . Mai tarziu, el a lucrat timp de doi ani în industria zahărului ca paznic. În 1916, SUA ocupă țară, din cauza datoriei externe a Republicii. Armata de ocupație a creat rapid o "Gardă Națională", cu scopul de a restabili ordinea. În 1918, văzând în această o oportunitate, Trujillo s- a integrat în structura nou înființată a instituției militare și a fost imediat promovat sublocotenent. Pe 11 ianuarie, 1919, el a fost promovat din
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
în structura nou înființată a instituției militare și a fost imediat promovat sublocotenent. Pe 11 ianuarie, 1919, el a fost promovat din nou și a fost învestit în funcție, devenind locotenent numărul cincisprezece din cei șaisprezece care existau atunci în "Gardă Națională". În 1920, cu gradul de locotenent, a fost supus unui proces militar, pentru viol și șantaj asupra lui Isabel Guzman, un minor de 16 ani, dar a fost exonerat de vină. În 1921 a intrat într-o Academie Militară
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
în timp ce era în Sân Francisco de Macoris, a fost promovat Căpitan fără a trece prin gradul de Locotenent, ceva nelegal în rândurile în armatei, dar explicabil prin "serviciile" oferite de către Trujillo ocupației americane. Această ascensiune a fost însoțită de reorganizarea "Gărzii Naționale", care mai târziu a devenit Poliția Națională Dominicana, în care peste foarte puțin timp preia comanda Companiei a 10-a. În 1923, înainte de numirea să că inspector al primului district militar, a participat, ca student în Ș"coala de
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
carieră în armată, a ajuns la gradul de Maior și când trupele SUA au părăsit țara în anul 1924, l-au lăsat pe Trujillo în funcție. În 1927, Trujillo s-a alăturat "Brigăzii Naționale", o institutie creată pentru a înlocui gardă națională și a fost promovat la gradul de General. Înainte de intrarea lui în viață militară a pronunțat sentința: ""Intru în armată, si nu mă las până nu ajung șeful ei"". Cu triumful lui Horacio Vásquez în alegerile care au urmat
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
a preluat de la Serviciul central din București arhiva și gestiunea "Corpului Voluntarilor". Pe fondul derulării rapide a evenimentelor, voluntarii au fost lăsați la vetrele lor temporar, pentru a-și regăsi familiile după patru ani de război și pentru a întări Gărzile Naționale Române. După 1 lună - prin Ordinul de chemare nr. 167/1919 au fost din nou rechemați pentru a sprijini din cadrul Armatei Române, preluarea teritoriului transilvănean. Pe măsură ce foști prizonieri din Rusia au sosit în țară, aceștia au fost chemați să
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
a urmat, de asemenea, o formație specială pentru agenți de informații și contrainformații la în cadrul U.S. Army's Fort Gulick in Zona Canalului Panama în 1967, precum și un curs de operații psihologice ("") la , Carolina de Nord. El a intrat în Garda Națională a Panama în 1967 și promovat locotenent în 1968. În lupta pentru putere care a urmat, inclusiv în tentativa de lovitură de stat din 1969, Noriega l-a sprijinit pe . A fost promovat locotenent-colonel și a fost numit de către
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
iulie 1981. Colonelul Roberto Diaz Herrera, un fost asociat al lui Noriega, a susținut că adevărata cauză a accidentului a fost o bombă și că Noriega a fost în spatele asasinatului. Omar Torrijos a fost urmat în funcția de Comandant al Gărzii Naționale din Panama de către colonelul Matthew Flores Aguilar. Un an mai târziu, Flores Aguilar a fost urmat de Rubén Dario Paredes, iar Noriega a devenit șef de personal. Garda Națională a fost redenumită Forțele de Apărare Panameze. Paredes a demisionat
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
asasinatului. Omar Torrijos a fost urmat în funcția de Comandant al Gărzii Naționale din Panama de către colonelul Matthew Flores Aguilar. Un an mai târziu, Flores Aguilar a fost urmat de Rubén Dario Paredes, iar Noriega a devenit șef de personal. Garda Națională a fost redenumită Forțele de Apărare Panameze. Paredes a demisionat din funcția de comandant pentru a candida la președinție, cedând postul de comandant al Forțelor de Apărare lui Noriega. Deși relația nu a devenit contractuală până în 1967, Noriega a
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
cucerirea orașelor Boulogne, Calais și Dunkerque. Atacul cerut de general nu a fost autorizat decât în a doua parte a zilei de 22 mai, dar între timp aliații reușiseră întărească pozițiile defensive de la Boulogne cu Brigada a 20-a de gardă de infanterie britanică. Infanterișitii britanici au avut timp să sape tranșee în zona portului, pe direcția de atac a Diviziei a 2-a Panzer, a cărei înaintare fusese întârziată de francezi la Samer. Când au ajuns în zona portului, bindatele
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
distrugerea instalațiilor portuare. În seara acestei zile, portul a fost atacat de bombardierele "Luftwaffe", care au reușit să își atingă ținele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordiunul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele artileriei și tancurilor germane în timpul operațiunii de evacuare a garnizoanei care apăra orașul. Luptătorii francezi care apărau citadela care domina orașul vechi nu au putut fi anunțați cu privire la ordinul de
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
înlocuiască pe poziții. Amiralul Jean Abrial și-a încurajat oamenii și a reînceput reorganizarea defensivei. Primii soldaț britanici au sosit la ora 18:30 pe 22 mai. Două batalioane, unul irlandez, altul galez, din cadrul Brigăzii a 20-a independente de gardă comandate de generalul William Fox-Pitt au fost trimise pe 21 mai în Franța. A doua zi au debarcat în portul Boulogne și o companie antitanc a brigăzii și o baterie a Regimentului al 69-lea atintanc. Militarii britanici au fost
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
poziții. Aceste poziții defensive urmau să fie întărite odată cu sosirea unor unități britanice, inclusiv a unui regiment de tancuri. Fox-Pitt și-a desfășurat oamenii în zonele înalte din afara orașului, în strânsă colaborare cu Lanquetot, care comanda unitățile franceze din oraș. Gărzile irlandeze au fost plasate pe flancul drept la St. Léonard și la Le Portel, iar gărzile galeze au fost plasate pe flancul nord-estic, ocupând înălțimile Lambert și dealurile până la St. Martin Boulogne. Perimetrul defensiv avea cam 9,5 km. Au
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
regiment de tancuri. Fox-Pitt și-a desfășurat oamenii în zonele înalte din afara orașului, în strânsă colaborare cu Lanquetot, care comanda unitățile franceze din oraș. Gărzile irlandeze au fost plasate pe flancul drept la St. Léonard și la Le Portel, iar gărzile galeze au fost plasate pe flancul nord-estic, ocupând înălțimile Lambert și dealurile până la St. Martin Boulogne. Perimetrul defensiv avea cam 9,5 km. Au fost postate puncte de baraj al drumurilor. La baraje au participat mai multe subunități - 50 de
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
mm oebtry apărarea intersecției spre [[Nesles]]. Copania franceză a reușit să oprească înaintarea germanilor aproape două ore, după care a fost ocolită prin flanc. Această coloană de tancuri germane a înaintat până la periferia orașului Boulogne, de unde a început bombardarea pozițiilor gărzilor irlandeze și inițierea unor atacuri de tatonare a defensivei. În primele ore ale dimineții, germanii au atacat gărzile galeze și pozițiile defensive de pe litoral din direcți nord-est. Generalul Brownrigg, care era singurul care putea asigura legăturile radio ale trupelor comandate
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
care a fost ocolită prin flanc. Această coloană de tancuri germane a înaintat până la periferia orașului Boulogne, de unde a început bombardarea pozițiilor gărzilor irlandeze și inițierea unor atacuri de tatonare a defensivei. În primele ore ale dimineții, germanii au atacat gărzile galeze și pozițiile defensive de pe litoral din direcți nord-est. Generalul Brownrigg, care era singurul care putea asigura legăturile radio ale trupelor comandate de Fox-Pitt cu Anglia, și-a părăsit cartierul general fără șă-și informeze subordonații în jurul orei 03:00 și
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au fost atacate de tancurile geremane și efectivele lor s-au împrăștiat. [[File:HMS Venomous WWI IWM P 1975.jpg|thumb|HMS "Venomous", unul dintre distrugătoarele învechite folosite la evacuare]] În timpul desfășurării luptelor a apărut o breșă între batalioanele de gardă irlandez și galez. Pentru întărirea defensivei, au fost trimiși în zonă 800 de geniști (Auxiliary Pioneer Military Corps - AMPC), iar alți 150 au fost trimiși să întărească pozițiile galezilor. Un nou atac german declanșat la ora 10:00 a forțat
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
irlandez și galez. Pentru întărirea defensivei, au fost trimiși în zonă 800 de geniști (Auxiliary Pioneer Military Corps - AMPC), iar alți 150 au fost trimiși să întărească pozițiile galezilor. Un nou atac german declanșat la ora 10:00 a forțat gărzile irlandeze să se retragă înoraș. La prânz, HMS "Vimy" a debarcat în port subunități de distrugere și a preluat militarii aliați răniții. Totodată, dat fiind faptul că legăturile radio dintre continent și comandamentele din Anglia fuseseră pierdute, marinarii au transmis
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
înoraș. La prânz, HMS "Vimy" a debarcat în port subunități de distrugere și a preluat militarii aliați răniții. Totodată, dat fiind faptul că legăturile radio dintre continent și comandamentele din Anglia fuseseră pierdute, marinarii au transmis ordine scrise batalioanelor de gardă pentru continuarea luptelor indiferent de pierderi. După prânz, perioadele de acalmie au alternat cu raiduri ale [[Luftwaffe]] și lupte aeriene dintre bombardierele germane și avioanele de vânătoare [[Supermarine Spitfire]] ale [[RAF]]. Comandanții ambelor distrugătoare britanice au fost uciși în timpul raidurilor
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze. [[File:Boulogne gare maritime bateau cpa.jpg|thumb|O fotografie din perioada interbelică
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze. [[File:Boulogne gare maritime bateau cpa.jpg|thumb|O fotografie din perioada interbelică a clădirii "Gare Maritime" din Boulogne, în care se observă cheiul folosit de distrugătoarele britanice pentru evacuare]] Distrugătoartele HMS "Venomous" și HMS "Wild Swan
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
folosit de distrugătoarele britanice pentru evacuare]] Distrugătoartele HMS "Venomous" și HMS "Wild Swan" au continuat avacuarea restului forțelor rămase pe țărm. În acest timp, forțele germane au intrat pe poziții de unde puteau supraveghea portul și au deschi focul unitățile de gardă și vasele aliate, care la rândul lor au folosit armamentul naval pentru respingerea focului inamic. Încercarea blindatelor germane să ia cu asalt docurile a fost respinsă de turnurile de pe "Venomous". Încercarea distrugătorului HMS "Venetia" de intrarea în port a fost
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
zidurile și, sprijiniți de tirurile turnuirlor de 88mm, au atacat cu grenade și [[Aruncător de flăcări|aruncătoare de flăcări]] pozițiile defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât să capituleze. Maiorul J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
seama că nu va mai organizată o acțiune de evacuare care să îi vizeze, militarii aliați au capitulat. În acest timp, germanii reușiseră să ia aproximativ 5.000 de prizonieri aliați, majoritatea francezi la Boulogne. Brigada a 20-a de gardă s-a retras în dimineața zilei de 23 mai spre periferia orașului Boulogne, după ce respinseseră atacurile germanilor de la ora 7:30. Lanquetot a raportat superiorilor săi că britanicii se retrăgeau în mare grabă, aparent fără să fie conștienți de violența
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
atacurilor împotriva orașelor Boulogne și Calais. Rezultatul a fost acelă că germanii nu au atacat simultan din mai multe direcții pozițiile aliate. Dacă atacul blindatelor germane nu ar fi fost întârziat, pregătirile de evacuare a Brigăzii a 20-a de gardă ar fi fost înrerupte. Pe de altă parte, flancul [[Grupul de Armată A|Grupului de Aramată A]] rămas mult prea multă vreme descoperit, nesiguranța legată de luptele de la Amiens și Abbeville, cât și existența unei garnizoane aliate puternice la Arras
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
scris în 1954 că luptele de apărare a orașului Boulogne au dus la întârzierea înaintării Corpului XIX spre Dunkerque, aliații reușind să se [[bătălia de la Dunkerque|apere pentru o perioadă mai lungă]] (26 mai - 4 iunie). Drapelele de luptă ale gărzilor galeze și irlandeze au fost decorate pentru rezistența de la Boulogne. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Franței]] [[Categorie:Bătăliile Regatului Unit]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]] [[Categorie:Bătălia
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]