30,395 matches
-
de a dezvolta noi teorii, de a relata sau de a descoperi noi fapte ce necesită explicitări și justificări. Cercetarea leagă teoria de practică în patru moduri diferite (Usher și Bryant, 1989): Aici, cercetarea este inițiată de ipotezele teoretice, care sugerează anumite probleme pentru cercetare. Cercetătorul trebuie să măsoare doar aspectele relevante din realitatea empirică, doar cele care trebuie testate. În acest model, relația este inversă: problemele de cercetat emerg din practică, din evenimentele ce au loc, nu din teorie. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
doar cele care trebuie testate. În acest model, relația este inversă: problemele de cercetat emerg din practică, din evenimentele ce au loc, nu din teorie. Sunt investigate, pentru a genera explicații (teorii) prin raționamente inductive. Agenda de investigații poate fi sugerată de teorie și practică deopotrivă. De obicei, temele nu se suprapun, fiind necesar un compromis (de exemplu, survey-uri). Chiar dacă este un model logic posibil, în realitate, nu se prea produce. Cercetarea este în afara teoriei și practicii, fiind oarecum realizată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ordin tehnic, practic și emancipatorii. Oamenii înțelepți trebuie să fie capabili să rezolve probleme cu serioase implicații practice și de emancipare specifice vieții de zi cu zi și condiției umane, care implică sau sunt centrate pe anumite valori. Sternberg (1986) sugerează existența unei interacțiuni specifice și a unei simbioze integrative între inteligență, înțelepciune și creativitate. El consideră că oamenii obișnuiți, ca și specialiștii în anumite domenii, dispun de anumite teorii implicite despre inteligență, înțelepciune și creativitate și că folosesc aceste teorii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
activitate individual(ă) și/sau de grup. Didactica instruirii este înlocuită cu cea a construcției cognitive. Conținuturile învățării sunt constructe a căror importanță și relevanță sunt apreciate de cel ce învață. 8. Autodirijarea este un proces cognitiv și emoțional Autodirijarea sugerează că persoana (sinele) are totul sub control, accentuând componenta cognitivă, rațională a autocontrolului. În realitate, gândirea, învățarea și comportamentul oamenilor au o importantă componentă emoțională. Emoțiile ne orientează și ne focalizează atenția. În funcție de dispoziția în care ne aflăm, percepem, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Și pentru că umbrele reci ale vieții sunt mai opresive, iar viața este oricum prea scurtă, mulți adulți realizează că nu-și mai pot permite luxul lipsei de autenticitate. Important de menționat este faptul că, în limba japoneză, cuvântul sonen („maturitate”) sugerează indubitabil o perioadă de înflorire (apud Dacey și Travers, 2002, p. 381). Limitele cronologice ale maturității, în general, ca și ale substadiilor sale, sunt dificil de jalonat, pentru că există mai multe criterii și unghiuri de perspectivă. Așa cum menționează Dacey și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
scădere, ceea ce generează o reducere a coeficientului intelectual (QI) cu 3-7 puncte la fiecare deceniu. Concluzia de mai sus a fost confirmată mai recent de Kaufman și colaboratorii săi (apud Dacey și Travers, 2002). Horn (apud Lugo și Hershey, 1979) sugerează existența unui aliaj între cele două tipuri de inteligență (cea cristalizată și cea fluidă), care duce la omnibus intelligence, adică la o medie a cărei curbă rămâne constantă pe traseul maturității. Un studiu mai vechi semnat de Lehman (apud Munteanu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
discrepanță între nivelul actual al cunoștințelor, deprinderilor sau atitudinilor și standardul dorit, adică între ceea ce este și ceea ce ar fi de dorit să fie, pentru ca angajatul să-și poată îndeplini sarcinile la un nivelperformant. Evaluarea nevoilor este un proces care sugerează necesitatea unei educații adiționale într-o anumită direcție, fără judecăți implicite sau explicite privind abilitatea individului de a rezolva o sarcină. Nevoile pot fi identificate și în urma procesului de evaluare a performanțelor, când este evaluat nivelul la care o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
importanța trebuințelor respective în vederea ameliorării performanțelor, urgența satisfacerii lor pentru a nu avea impact negativ asupra profesiei și tendința de evoluție în condițiile în care nu se intervine. Există diferite modele privind desfășurarea unui proces de evaluare a nevoilor, fiecare sugerând un număr de etape ce trebuie parcurse (Caffarella, 2002; Mowbray și Szilvagyi, 2004 ș.a.). Plecând de la aceste exemple și reținând elementele comune modelelor respective, putem vorbi despre următorii pași: 1. Clarificarea scopului evaluării de nevoi. Înainte de a demara o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
noi strategii, urmate de evaluarea și generalizarea a ceea ce a fost produs (Brown și Kenney, 2006). Argyris și Schon consideră că putem vorbi despre învățare organizațională atunci când organizația se implică în învățarea cu buclă dublă și în deutero-învățare, acest lucru sugerând faptul că organizația și-a creat o structură prin intermediul căreia învățarea individuală este stimulată, documentată și evaluată, rezultatul fiind nu doar schimbarea oamenilor, ci și a structurilor (Neuberger, apud Fischer și Roben, 2002). Pentru a putea fi eficientă și a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
organizației, iar responsabilitatea deciziilor privind programele educaționale să cadă în sarcina corpului de formatori. Nevoia de consiliere a organizațiilor de educație a adulților este argumentată de Jarvis (2006) printr-un studiu FENTO (Further Education National Training Organisation) din 2001, care sugerează că principalele lipsuri ale educației adulților sunt distribuite astfel: 35% dintre organizații au nevoie de o examinare a performanței managementului; 34% au nevoie să învețe modul în care se face educația la distanță; 21% au lipsuri în capacități manageriale generice
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
același grupaj al psihologiei umaniste. Figura 1.2. Ciclul învățării experiențiale Ciclul învățării experiențiale ilustrat în figură (după cum afirmă Kolb și Fry, apud Jarvis, 1983) poate să înceapă din orice stadiu și ar trebui văzut ca o spirală continuă. Autorii sugerează că mișcarea pe axa verticală reprezintă procesul de conceptualizare, în timp ce axa orizontală reprezintă variația dintre manipularea pasivă și cea activă și, de asemenea, fiecare cuadrat reprezintă un stil de învățare. Jack Mezirow (apud Jarvis, 1983) pornește de la asumpția că fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de a dezvolta noi teorii, de a relata sau de a descoperi noi fapte ce necesită explicitări și justificări. Cercetarea leagă teoria de practică în patru moduri diferite (Usher și Bryant, 1989): Aici, cercetarea este inițiată de ipotezele teoretice, care sugerează anumite probleme pentru cercetare. Cercetătorul trebuie să măsoare doar aspectele relevante din realitatea empirică, doar cele care trebuie testate. În acest model, relația este inversă: problemele de cercetat emerg din practică, din evenimentele ce au loc, nu din teorie. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
doar cele care trebuie testate. În acest model, relația este inversă: problemele de cercetat emerg din practică, din evenimentele ce au loc, nu din teorie. Sunt investigate, pentru a genera explicații (teorii) prin raționamente inductive. Agenda de investigații poate fi sugerată de teorie și practică deopotrivă. De obicei, temele nu se suprapun, fiind necesar un compromis (de exemplu, survey-uri). Chiar dacă este un model logic posibil, în realitate, nu se prea produce. Cercetarea este în afara teoriei și practicii, fiind oarecum realizată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ordin tehnic, practic și emancipatorii. Oamenii înțelepți trebuie să fie capabili să rezolve probleme cu serioase implicații practice și de emancipare specifice vieții de zi cu zi și condiției umane, care implică sau sunt centrate pe anumite valori. Sternberg (1986) sugerează existența unei interacțiuni specifice și a unei simbioze integrative între inteligență, înțelepciune și creativitate. El consideră că oamenii obișnuiți, ca și specialiștii în anumite domenii, dispun de anumite teorii implicite despre inteligență, înțelepciune și creativitate și că folosesc aceste teorii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
activitate individual(ă) și/sau de grup. Didactica instruirii este înlocuită cu cea a construcției cognitive. Conținuturile învățării sunt constructe a căror importanță și relevanță sunt apreciate de cel ce învață. 8. Autodirijarea este un proces cognitiv și emoțional Autodirijarea sugerează că persoana (sinele) are totul sub control, accentuând componenta cognitivă, rațională a autocontrolului. În realitate, gândirea, învățarea și comportamentul oamenilor au o importantă componentă emoțională. Emoțiile ne orientează și ne focalizează atenția. În funcție de dispoziția în care ne aflăm, percepem, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Și pentru că umbrele reci ale vieții sunt mai opresive, iar viața este oricum prea scurtă, mulți adulți realizează că nu-și mai pot permite luxul lipsei de autenticitate. Important de menționat este faptul că, în limba japoneză, cuvântul sonen („maturitate”) sugerează indubitabil o perioadă de înflorire (apud Dacey și Travers, 2002, p. 381). Limitele cronologice ale maturității, în general, ca și ale substadiilor sale, sunt dificil de jalonat, pentru că există mai multe criterii și unghiuri de perspectivă. Așa cum menționează Dacey și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
scădere, ceea ce generează o reducere a coeficientului intelectual (QI) cu 3-7 puncte la fiecare deceniu. Concluzia de mai sus a fost confirmată mai recent de Kaufman și colaboratorii săi (apud Dacey și Travers, 2002). Horn (apud Lugo și Hershey, 1979) sugerează existența unui aliaj între cele două tipuri de inteligență (cea cristalizată și cea fluidă), care duce la omnibus intelligence, adică la o medie a cărei curbă rămâne constantă pe traseul maturității. Un studiu mai vechi semnat de Lehman (apud Munteanu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
discrepanță între nivelul actual al cunoștințelor, deprinderilor sau atitudinilor și standardul dorit, adică între ceea ce este și ceea ce ar fi de dorit să fie, pentru ca angajatul să-și poată îndeplini sarcinile la un nivelperformant. Evaluarea nevoilor este un proces care sugerează necesitatea unei educații adiționale într-o anumită direcție, fără judecăți implicite sau explicite privind abilitatea individului de a rezolva o sarcină. Nevoile pot fi identificate și în urma procesului de evaluare a performanțelor, când este evaluat nivelul la care o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
importanța trebuințelor respective în vederea ameliorării performanțelor, urgența satisfacerii lor pentru a nu avea impact negativ asupra profesiei și tendința de evoluție în condițiile în care nu se intervine. Există diferite modele privind desfășurarea unui proces de evaluare a nevoilor, fiecare sugerând un număr de etape ce trebuie parcurse (Caffarella, 2002; Mowbray și Szilvagyi, 2004 ș.a.). Plecând de la aceste exemple și reținând elementele comune modelelor respective, putem vorbi despre următorii pași: 1. Clarificarea scopului evaluării de nevoi. Înainte de a demara o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
noi strategii, urmate de evaluarea și generalizarea a ceea ce a fost produs (Brown și Kenney, 2006). Argyris și Schon consideră că putem vorbi despre învățare organizațională atunci când organizația se implică în învățarea cu buclă dublă și în deutero-învățare, acest lucru sugerând faptul că organizația și-a creat o structură prin intermediul căreia învățarea individuală este stimulată, documentată și evaluată, rezultatul fiind nu doar schimbarea oamenilor, ci și a structurilor (Neuberger, apud Fischer și Roben, 2002). Pentru a putea fi eficientă și a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
organizației, iar responsabilitatea deciziilor privind programele educaționale să cadă în sarcina corpului de formatori. Nevoia de consiliere a organizațiilor de educație a adulților este argumentată de Jarvis (2006) printr-un studiu FENTO (Further Education National Training Organisation) din 2001, care sugerează că principalele lipsuri ale educației adulților sunt distribuite astfel: 35% dintre organizații au nevoie de o examinare a performanței managementului; 34% au nevoie să învețe modul în care se face educația la distanță; 21% au lipsuri în capacități manageriale generice
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
urmat. Alegere semnificativă: el semnează la Sibiu spectacolul Noaptea bufonilor, reunind textul cehovian Cântecul lebedei în care un actor bătrân celebru, sărbătorit pentru cariera sa, rămâne uitat într-un teatru în compania unui sufleor apropiat și cu texte shakespeariene ce sugerează repertoriul universal al teatrului. Cei doi își evocă viețile, vieți de actor devorate de roluri și texte, vieți în care jocul a constituit expresia propriei biografii. Text exemplar pentru un interpret care a călătorit în teatrul lumii. Ceea ce la Cehov
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
experiența personală și profesională, era ceea ce mă provoca să găsesc înțelesuri și abordări diferite de ce obișnuiam să fac în profesia regizorală din afara facultății. Întotdeauna am vrut să mă surprind pe mine și chiar pe Maestru cu filme de examen care sugerau căutări ce se leagă de o anume sensibilitate. Majoritatea filmelor pe care le-am realizat în facultate în cadrul examenelor sunt proaste... Doar două s-au pretat proiecțiilor prin festivaluri. Însă absolut toate au pus baza unor căutări proprii, unei direcții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe rațiune, însă condiționată de structura intimă, profundă, a creatorului. La Cehov, remarcă regizorul, "starea devine sursă a existenței, iar personajele triumfă prin ineditul relațiilor și își ființează caracterul lor în acțiuni ce sugerează viață."10 Cu opțiuni nelimitate și cu o miză pe care doar viața o egalează, creația își continuă drumul de la momentul repetițiilor la cel al reprezentației prin renașterea continuă a ideaticii căreia îi rămâne datoare. Păstrându-se în interiorul artei pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
subtilitate ceea ce se denumește cu expresia "ars combinatoria", de exemplu spectacolul radiofonic Un duel în ziua nunții, inspirat din scrierile lui A.P. Cehov, realizat și difuzat de Radio România Cultural, precum și Disertația doctorală a actorului Sorin Leoveanu, căruia i-a sugerat corespondența de structură caracterologică și de situație între Hamlet și Lopahin, construite pe funcția creativă a raționamentului prin analogie. În integralitatea om-artist, la care am făcut câteva referiri, Alexa se înfățișează ca exponent al unei generații de regizori talentați, voci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]