33,912 matches
-
Ierarhi cu clase gimnaziale, având ca limbă de predare româna. În ziarele vremii se scrie despre aceasta școală nou formată că reprezintă „garanția perpetuării și îmbunătățirii nivelului cultural al tinerilor vremii ce va să vină“. Din „Gimnaziul Vasilian“ se dezvoltă „Academia Mihăileană“, la 20 martie 1834, prima instituție de învățământ superior din țară la acea vreme. Un rol important în înființarea acesteia îl au : Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei (1834-1849), Gheorghe Asachi și Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei. La Academie vor funcționa trei
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
Vasilian“ se dezvoltă „Academia Mihăileană“, la 20 martie 1834, prima instituție de învățământ superior din țară la acea vreme. Un rol important în înființarea acesteia îl au : Mihail Sturdza, domnitorul Moldovei (1834-1849), Gheorghe Asachi și Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei. La Academie vor funcționa trei facultăți: filosofie, drept, teologie și două cursuri extraordinare: geometrico-practic și economie rurală - și cursuri liceale ce completează învățământul gimnazial de la Trei Ierarhi. În 1841 Academia introduce cursuri de gimnastică și înot (ce au loc duminica după Liturghie
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
Sturdza, domnitorul Moldovei (1834-1849), Gheorghe Asachi și Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei. La Academie vor funcționa trei facultăți: filosofie, drept, teologie și două cursuri extraordinare: geometrico-practic și economie rurală - și cursuri liceale ce completează învățământul gimnazial de la Trei Ierarhi. În 1841 Academia introduce cursuri de gimnastică și înot (ce au loc duminica după Liturghie și joia după-amiaza). Academia Mihăileană funcționează în casa spătarului Petrache Cazimir, de lângă biserica Talpalari. Pentru extinderea Academiei, în 1837, se cumpără casele Voinescu, aflate peste drum, pe locul
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
facultăți: filosofie, drept, teologie și două cursuri extraordinare: geometrico-practic și economie rurală - și cursuri liceale ce completează învățământul gimnazial de la Trei Ierarhi. În 1841 Academia introduce cursuri de gimnastică și înot (ce au loc duminica după Liturghie și joia după-amiaza). Academia Mihăileană funcționează în casa spătarului Petrache Cazimir, de lângă biserica Talpalari. Pentru extinderea Academiei, în 1837, se cumpără casele Voinescu, aflate peste drum, pe locul actualului Colegiu Național. Patru ani mai târziu, în 1841, prin strădania elevilor și dascălilor de la secția
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
cursuri liceale ce completează învățământul gimnazial de la Trei Ierarhi. În 1841 Academia introduce cursuri de gimnastică și înot (ce au loc duminica după Liturghie și joia după-amiaza). Academia Mihăileană funcționează în casa spătarului Petrache Cazimir, de lângă biserica Talpalari. Pentru extinderea Academiei, în 1837, se cumpără casele Voinescu, aflate peste drum, pe locul actualului Colegiu Național. Patru ani mai târziu, în 1841, prin strădania elevilor și dascălilor de la secția de inginerie și arhitectură a Academiei Mihăilene se construiește arcul de comunicare între
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
Petrache Cazimir, de lângă biserica Talpalari. Pentru extinderea Academiei, în 1837, se cumpără casele Voinescu, aflate peste drum, pe locul actualului Colegiu Național. Patru ani mai târziu, în 1841, prin strădania elevilor și dascălilor de la secția de inginerie și arhitectură a Academiei Mihăilene se construiește arcul de comunicare între cele două clădiri. După înființarea, în 1860, a Universității din Iași, Academia Mihăileană va continua să funcționeze numai ca liceu cu șapte clase, sub denumirea de Colegiul Național. La 25 noiembrie 1864 apare
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
actualului Colegiu Național. Patru ani mai târziu, în 1841, prin strădania elevilor și dascălilor de la secția de inginerie și arhitectură a Academiei Mihăilene se construiește arcul de comunicare între cele două clădiri. După înființarea, în 1860, a Universității din Iași, Academia Mihăileană va continua să funcționeze numai ca liceu cu șapte clase, sub denumirea de Colegiul Național. La 25 noiembrie 1864 apare Legea privind instrucțiunea publică, promulgată de Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești, Lege care
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
liceul se evidențiază și printr-o orchestră proprie, uniformă selectă și instruire militară. La 7 noiembrie 1926 este instituit și sfințit noul drapel al Liceului Național, menit să-l înlocuiască pe cel vechi, din 1828, al Școlii Vasiliene și al Academiei Mihăilene. Drapelul conține pe o parte stema României din 1921 încadrată de o coroană deschisă, alcătuită din două ramuri de laur. Aceasta este cantonată de patru coronițe din frunze de stejar (cu ghinde), având brodate în interior monograme și ani
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
prin abordarea extrem de „umană” a interiorului, prin gândirea spațiului la scara elevului, principal beneficiar al școlii. Așezată pe limita amplasamentului, clădirea se dezvoltă de-a lungul străzii Arcu, susținând, din punct de vedere funcțional și urban, vecinătatea fostului edificiu al Academiei. Liceul își expune generos spre stradă o desfășurare impresionantă de volum, rezolvat într-o compoziție riguros simetrică, în spiritul legilor invariabile ale arhitecturii clasice. Compoziția simetrică, retragerea în volum a corpului principal, centralitatea intrării constituie elemente majore în stabilirea raportului
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
perindat multe generații strălucite, multe mari personalități , printre care Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Nicolae Labiș, Gh. Asachi, Alexandru Philippide, Gr. T. Popa, Petru Poni. În holul central sunt expuse plăci de marmură conținând nume de prestigiu - profesori ai Academiei Mihăilene și ai Colegiului Național. Galeria personalităților, situată la etajul I, corpul A, conține portrete ale unor mari oameni (unii absolvenți ai liceului) și citate reprezentative; picturi realizate de Gh. Savin, Dana Călcâi. Printre aceștia amintim : M. Kogălniceanu, Vasile Conta
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
de artă din București. În 1950 se înființează "Institutul de Artă Cinematografică și Institutul de Teatru “I.L.Caragiale”". În 1954 cele două institute se contopesc în "Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale”", care se transformă în 1990 în Academia de Teatru și Film - unica școală de tradiție în domeniul teatrului și filmului din România, cu rang universitar, recunoscută pe plan internațional. Din 1990, Academia de Teatru și Film se află într-un continuu proces de reformă care a condus
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
în "Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale”", care se transformă în 1990 în Academia de Teatru și Film - unica școală de tradiție în domeniul teatrului și filmului din România, cu rang universitar, recunoscută pe plan internațional. Din 1990, Academia de Teatru și Film se află într-un continuu proces de reformă care a condus la apariția unor secții și specializări noi, precum Comunicare audiovizuală și Multimedia-Sunet, Montaj, în cadrul Facultății de Film sau Actorie Papuși și Marionete, Coregrafie, Scenografie, în cadrul
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
Actorie Papuși și Marionete, Coregrafie, Scenografie, în cadrul Facultății de Teatru, mărirea cifrei de școlarizare și mai ales perfecționarea și diversificarea planurilor de învățământ și a programelor de studii sunt elocvente pentru noua orientare a învățământului de profil. Din anul 1998 Academia de Teatru și Film devine Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” (UNATC), iar din 2001, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” (UNATC). Ziua UNATC se sărbătorește în fiecare an pe 30 ianuarie, ziua în care
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
Pe 8 Octombrie 1779, Blake este admis ca student la Royal Academy din Old Somerset House, lângă Strand, după ce prezintă mai multe lucrări prin care își demonstrează talentul în domeniul desenului academic. Își câștigă astfel dreptul de a frecventa cursurile Academiei pentru șase ani. Aici se revoltă împotriva a ceea ce consideră a fi stilul nefinisat al pictorilor la modă cum ar fi Rubens, promovat de către președintele Academiei Regale în acel moment, Joshua Reynolds. De-a lungul timpului Blake a ajuns să
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
demonstrează talentul în domeniul desenului academic. Își câștigă astfel dreptul de a frecventa cursurile Academiei pentru șase ani. Aici se revoltă împotriva a ceea ce consideră a fi stilul nefinisat al pictorilor la modă cum ar fi Rubens, promovat de către președintele Academiei Regale în acel moment, Joshua Reynolds. De-a lungul timpului Blake a ajuns să deteste profund atitudinea lui Reynolds în privința artei, în special goana acestuia după “adevărul general” și “frumusețea generală”. În "Discursurile" sale Reynolds scrie că “dispoziția pentru abstracțiune
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
considera o ipocrizie. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael. David Bindman sugerează că antagonismul lui Blake față de Reynolds s-a născut nu atât din viziunea președintelui Academiei în privința picturii(ca și Blake considera pictura istorică mai valoaroasă decât peisajele sau portretele) cât mai ales împotriva “ipocriziei sale de a nu pune în practică idealurile sale.” Cu sigurață Blake nu avea nici o aversiune să își expună lucrările la
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
în privința picturii(ca și Blake considera pictura istorică mai valoaroasă decât peisajele sau portretele) cât mai ales împotriva “ipocriziei sale de a nu pune în practică idealurile sale.” Cu sigurață Blake nu avea nici o aversiune să își expună lucrările la Academia Regală, realizând acest lucru de mai multe ori între 1780 și 1808. Devine prieten cu John Flaxman(sculptor, proiectant și desenator), Thomas Stothard(pictor și desenator) , George Cumberland și Henry Fuseli(pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei) în timpul primului
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
acest lucru de mai multe ori între 1780 și 1808. Devine prieten cu John Flaxman(sculptor, proiectant și desenator), Thomas Stothard(pictor și desenator) , George Cumberland și Henry Fuseli(pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei) în timpul primului an la Academia Regală. Flaxman, care avea aproape aceeași vârstă cu Blake era un swedenborgian convins, misticismul său influențându-l și pe Blake. În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată "The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
și scriitor în domeniul artei) în timpul primului an la Academia Regală. Flaxman, care avea aproape aceeași vârstă cu Blake era un swedenborgian convins, misticismul său influențându-l și pe Blake. În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată "The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin". În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale" debordante irezistibile - intitulată "Dance of Albion/Albion’s Dance" despre care Mona Wilson afirma că
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
Peșacov, nici de datele personale presărate de Zilot prin scrierile sale. Ipoteza "Moru" După ce a schițat toate datele ce se puteau extrage din opera lui Zilot, Tocilescu a reușit să afle doar prenumele scriitorului, Ștefan. Pornind pe firul manuscriselor de la Academie, prin 1884 a purtat o discuție cu Al. Odobescu, cel care le-a depus în arhivă. De la el a aflat că manuscrisele provin de la Iancu Văcărescu, ce la rândul lui le avea de la un anume Ștefan Moru, ca la 60
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei". Între anii 1974-1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În anul 1977, este consemnată apariția primei plachete de versuri a lui Ion Hadârcă, "Zilele" (în colecția "Debut", sub numărul 19/1979), în prefața căreia criticul literar Mihai Cimpoi remarca: Nu poetul
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
a fost director de teatru în Viena. Tatăl lui Steiner, Gabor, născut la Timișoara, a fost un om de afaceri, care in anii 1890 s-a convertit la creștinismul luteran. Un copil-minune, tânărul a terminat cursul de patru ani de la Academia de muzică "Hochschule" din Viena în doar un an. Printre profesorii săi s-au numărat Gustav Mahler și Felix Weingartner. La vârsta de 16 ani a compus o operetă, "The Beautiful Greek Girl" dar tatăl său care nu a fost
Max Steiner () [Corola-website/Science/308304_a_309633]
-
apoi cursurile „Școlii de Drept”, unde s-a înscris sub numele de Daremberg, pe care l-a schimbat apoi în "D’Alembert", nume pe care îl va păstra pentru tot restul vieții sale. În 1739, D'Alembert a prezentat la Academia Franceză de Științe, prima sa lucrare științifică în domeniul matematicilor, cu privire la erorile pe care le descoperise în „"l’Analyse démontrée"”, publicată în 1708 de către Charles-René Reynaud (profesorul cu care D'Alembert a studiat elementele de bază ale matematicii). În 1742
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
descoperise în „"l’Analyse démontrée"”, publicată în 1708 de către Charles-René Reynaud (profesorul cu care D'Alembert a studiat elementele de bază ale matematicii). În 1742, la vârsta de 24 de ani, a fost numit asistent la secția de astronomie a Academiei de Științe (unde era coleg cu matematicianul Alexis Clairaut). În 1743 a publicat faimosul său „"Traité de Dynamique"” (Tratat de dinamică), acesta fiind considerat de către specialiști treapta din istoria mecanicii ce face legătura între contribuțiile lui Newton și cele ale
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
său „"Traité de Dynamique"” (Tratat de dinamică), acesta fiind considerat de către specialiști treapta din istoria mecanicii ce face legătura între contribuțiile lui Newton și cele ale lui Lagrange. La 28 de ani (în 1746) a fost ales ca membru al Academiei de științe din Berlin, iar în 1748 membru al Royal Society. Prieten cu Voltaire și implicându-se constant în pasionatele controverse ale perioadei iluminismului, D'Alembert frecventa în mod regulat și principalele saloane pariziene, ca cele ale Mariei-Therese Geoffrin, Marie
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]